138,178 matches
-
ar fi propus Franței un război preventiv împotriva Germaniei. S-a susținut că Piłsudski ar fi tatonat Franța legat de o posibilă acțiune militară comună împotriva Germaniei. Lipsa interesului francez poate să fi fost un motiv pentru care Polonia a semnat pactul germano-polon de neagresiune din ianuarie 1934. Cu toate acestea, nu s-au găsit decât puține dovezi în arhivele diplomatice franceze și polone că o astfel de propunere de război preventiv ar fi fost vreodată avansată. Hitler a sugerat în
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
complet suverană. În zilele noastre s-ar fi spus că era de fapt un stat satelit al Rusiei, datorită faptului că țarul Rusiei impunea persoanele agreate de el pe tronul polonez. Vecinii Poloniei și anume: Prusia, Austria și Rusia, au semnat o înțelegere secretă pentru menținerea "status quo-ului", adică să se asigure că legile poloneze nu aveau să se schimbe. Alianța lor a fost cunoscută mai târziu drept "Alianța celor trei acvile negre", datorită fatului că cele trei state foloseau acvilele
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
să alunge forțele străine printr-o revoltă (Confederația de la Bar 1768-1772), dar unitățile lor armate, neinstruite și prost comandate, nu au avut nici o șansă în fața trupelor regulate rusești, fiind înfrângeri grave. pe 9 februarie 1772, acordul privind împărțirea a fost semnat la Viena. O înțelegere preliminară între Rusia și Prusia fusese semnată la Sankt Petersburg pe 6 februarie 1772. Mai devreme, în august, unități militare rusești, prusace și austriece intraseră simultan în Polonia și ocupaseră zonele care asupra cărora căzuseră de
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
dar unitățile lor armate, neinstruite și prost comandate, nu au avut nici o șansă în fața trupelor regulate rusești, fiind înfrângeri grave. pe 9 februarie 1772, acordul privind împărțirea a fost semnat la Viena. O înțelegere preliminară între Rusia și Prusia fusese semnată la Sankt Petersburg pe 6 februarie 1772. Mai devreme, în august, unități militare rusești, prusace și austriece intraseră simultan în Polonia și ocupaseră zonele care asupra cărora căzuseră de acord să le revină. Pe 5 august a fost publicată declarația
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
lui Michael Radziwill și a episcopilor Mlodzieyowski, Massalski, și Ostrowski, oameni care ocupau funcții importante în stat. Seimul a ales un comitet format din 40 de persoane care să se ocupe de toate problemele. Pe 18 septembrie 1773, comitetul a semnat în mod formal tratatul de cedare, ceea ce a dus la renunțârea oricăror pretenții ale Poloniei asupra teritoriilor ocupate. La data de 23 ianuarie 1793, Prusia a semnat un tratat cu Rusia, prin care era de acord ca reformele poloneze să
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
care să se ocupe de toate problemele. Pe 18 septembrie 1773, comitetul a semnat în mod formal tratatul de cedare, ceea ce a dus la renunțârea oricăror pretenții ale Poloniei asupra teritoriilor ocupate. La data de 23 ianuarie 1793, Prusia a semnat un tratat cu Rusia, prin care era de acord ca reformele poloneze să fie revocate și ca ambele țări să primeasca bucăți din teritoriul Comunității. Aramata rușilor și prusacilor a preluat controlul teritoriilor revendicate, trupele rusești fiind deja prezente și
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
ștergerea Poloniei de pe harta Europei. La data de 24 octombrie 1795, reprezentanții Imperiului Rus, Austriei și Regatului Prusiei, s-au adunat pentru a scrie tratatul de dizolvare oficială al Comunității polono-lituaniene și a insituțiilor sale, deși puterile cucerite nu au semnat tratatul până în 26 ianaurie 1797. În ciuda dezacordurilor dintre Austria și Prusia asupra divizării terenurilor care aproape au dus la prăbușirea negocierilor, au căzut de comun acord ca Austria să primească teritoriile din vestul Galiciei și din sudul Masoviei, împreună cu aproximativ
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
s-a retras la Sankt Petersburg ca un prizonier-trofeu a Ecaterinei a II-lea, unde a murit în 1798. Austria, Rusia și Prusia au încercat să șteargă definitiv existenta Poloniei, chiar și numele țării, așa cum a demonstat un articol secret semnat de către coaliția de împărțire: Ca urmare a împărțirilor, polonezii au fost nevoiți să caute o schimbare a statusului-quo în Europa. Poeții polonezi, politicienii, nobilii, scriitorii și artiștii, dintre care mulți au fost nevoiți să emigreze, au devenit revoluționarii din secolul
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
Smirnov a fost ales ca președinte al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești Nistrene. Cu toate acestea, această proclamare a independenței Transnistriei nu a fost recunoscută de către URSS. Este de menționat faptul că la 22 decembrie 1990, Mihail Gorbaciov, președintele URSS, a semnat un decret prin care a declarat nule hotărârile “Congresului al II-lea al deputaților poporului din Transnistria” . În noul său rol de președinte al Sovietului Suprem al RSSMN, și mai tâziu, în cel de președinte al Republicii Moldovenești Nistrene (RMN
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
solicită ținerea de alegeri democratice pe teritoriul autonom aflat pe teritoriul Republicii Moldova. La data de 8 mai 1997, în urma medierii de către Federația Rusă, Ucraina și OSCE, președintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi, și Igor Smirnov în calitate de lider "de facto" al RMN, au semnat un memorandum cu privire la normalizarea relațiilor între Republica Moldova și RMN . Acel acord prevedea ca RMN să stabilească un „stat comun” cu Republica Moldova, însă acest termen nu a fost definit. Igor Smirnov a fost susținut de către puterea de la Kremlin în toate actiunile
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
i-a trimis o scrisoare liderului mișcării disidente Carta 77, Pavel Kohout, în care își exprima solidaritatea cu disidenții cehi și slovaci. după doar o lună, Goma i-a transmis o scrisoare lui Nicolae Ceaușescu, în care îl invita să semneze împreună documentul programatic al Cartei "77. De asemenea, Paul Goma și alte șapte persoane au adresat participanților la conferința pentru Securitate și cooperare, care se ținea la Belgrad, în februarie 1977, o scrisoare deschisă, în care protestau împotriva opresiunii și
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
și alte șapte persoane au adresat participanților la conferința pentru Securitate și cooperare, care se ținea la Belgrad, în februarie 1977, o scrisoare deschisă, în care protestau împotriva opresiunii și a încălcării drepturilor constituționale în România. Ulterior, scrisoare a fost semnată de mai mult de 200 oersoane, dintre acestea doar câteva fiind nume cunoscute. Textele redactate de Paul Goma au fost expediate și posturilor de radio occidentale care le-au difuzat ulterior. Arestat și interogat de Securitate, hărțuit după punerea în
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
La 14 septembrie 1809, armatele rusești comandate de generalul Zass au ocupat din nou orașul. Ganizoana otomană s-a predat și a plecat din oraș, rămânând în localitate numai aproximativ 4.000 de locuitori. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
de linie de cale ferată, care îl leagă de orașul Odesa. O serie de drumuri leagă orașul cu alte localități. La nordul orașului există un aeroport. Relațiile dintre obștina Dobrici și raionul Ismail datează oficial din 1996, când a fost semnat contractul de cooperare și de interacțiune dintre orașele Dobrici și Ismail. În 2001, contractul a fost reînnoit. În oraș se află Muzeul Suvorov, dedicat asediului din 1790. El a fost închis din anul 2004 pentru reparații. De asemenea, este și
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
de ESA. Canada este un membru asociat, stat cooperant cu statut privilegiat. Agenția, în scopul strângerii legăturilor cu țările europene nemembre și cu țări extraeuropene, a încheiat acorduri cu diferite țări. Carta PECS, "Programul pentru Țările Europene Colaboratoare", a fost semnată cu țările următoare: (2010), (2015). Carta ECS, "Acordului de Cooperare Stat European", a fost semnată cu țările următoare: (2014), (2015), (2015). Alte state, europene sau neeuropene, au încheiat acorduri de cooperare: Listă parțială: În 2015 bugetul Agenției Spațiale Europene este
Agenția Spațială Europeană () [Corola-website/Science/298674_a_300003]
-
strângerii legăturilor cu țările europene nemembre și cu țări extraeuropene, a încheiat acorduri cu diferite țări. Carta PECS, "Programul pentru Țările Europene Colaboratoare", a fost semnată cu țările următoare: (2010), (2015). Carta ECS, "Acordului de Cooperare Stat European", a fost semnată cu țările următoare: (2014), (2015), (2015). Alte state, europene sau neeuropene, au încheiat acorduri de cooperare: Listă parțială: În 2015 bugetul Agenției Spațiale Europene este de de milioane de euro, dintre care 3.241,2 de milioane de euro pentru
Agenția Spațială Europeană () [Corola-website/Science/298674_a_300003]
-
Primul Război Mondial și mișcările revoluționare interne l-au determinat pe împăratul Wilhelm al II-lea să abdice și să plece în exil, în Olanda. Socialiștii au preluat puterea și au proclamat republica. Pentru a împiedica invadarea țării, ei au semnat armistițiul, atrăgându-și ostilitatea naționaliștilor, care refuzau să recunoască înfrângerea din Primul Război Mondial. În ianuarie 1919, spartakiștii, aripa stângă a socialiștilor, asemenea bolșevicilor ruși, au încercat să preia puterea. Cu ajutorul unor formații paramilitare credincioase guvernului, mișcarea spartakistă a fost
Republica de la Weimar () [Corola-website/Science/298659_a_299988]
-
opună rezistență, apoi, trădat de boierimea temătoare de consecințe în frunte cu familia Craioveștilor, renunță și se retrage în Transilvania. Domnia scurtă a fost mult timp necunoscută datorită confuziilor dintre acest domn și tatăl său, Vlad cel Tânăr, el însuși semnând acte cu acest nume. Datorită istoricului Ion Donat, domnia lui se relevă ca o domnie zdruncinată de tentative ale nobilimii de înlăturare de pe tron, în mare parte urzite și conduse de boierii Craiovești. Imediat după suirea pe tronul a părintelui
Vlad Înecatul () [Corola-website/Science/298680_a_300009]
-
locuitorii orașului afro-americani au fost negri liberi. Izbucnirea Războiului Civil American în 1861 a dus la o creștere notabilă a populației ca urmare a extinderii guvernului federal și un mare aflux de sclavi eliberați. În 1862, președintele Abraham Lincoln a semnat "Actul de Emancipare Compensat", care a pus capăt Sclaviesclaviei în Districtul Columbia și a eliberat aproximativ 3.100 de persoane asuprite, nouă luni înainte de Proclamația Emancipării. Prin 1870, populația județului a crescut la aproape 132.000 de locuitori. În pofida creșterii
Washington, D.C. () [Corola-website/Science/298664_a_299993]
-
Districtul Columbia se identifica drept homosexuali, lesbiene sau bisexuali. Având în vedere populația considerabilă de origine LGBT și climatul politic liberal, un proiect de lege cu privire la căsătoria între același sex a trecut de consiliul din Districtul Columbia și a fost semnat de către primar în decembrie 2009. Districtul a început eliberarea de licențe de căsătorie pentru cuplurile de același sex în martie 2010. Un raport din anul 2007 a constatat că aproximativ o treime din locuitorii districtului sunt analfabeți funcționali, în comparație cu o
Washington, D.C. () [Corola-website/Science/298664_a_299993]
-
picturii sale, "Stilleven met gemberpot". Versiunea din 1911 () este cubistă, iar cea din 1912 () este redusă la forme rotunjite cu triunghiuri și dreptunghiuri. În 1912, Mondrian s-a mutat la Paris și și-a schimbat numele de la Pieter Mondriaan la , semnându-și lucrările cu noul nume. Se zice că și-a schimbat numele ca să fie mai ușor acceptat în lumea artelor franceză și ca să reprezinte simbolic mutarea sa din Țările de Jos, atunci considerate nedezvoltate în lumea artelor. La Paris, Mondrian
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
(domn al Țării Românești între septembrie 1532 - septembrie 1534; noiembrie 1534 - iunie 1535) apare ca fiul lui Radu cel Mare, documentele semnându-le ca „[...]Vlad voievod fiul marelui Radu voievod[...]“, însă, istoriografia modernă inclină a-l considera ca fiul lui Radu (Dragomir) fiul lui Vlad cel Tânăr (Vlăduț), pretendentul care s-a ridicat domn la moartea lui Neagoe Basarab împotriva lui Teodosie
Vlad Vintilă () [Corola-website/Science/298719_a_300048]
-
București și la Facultatea de Teologie de la Chișinău. Este creatorul curentului gândirist axat pe „autohtonism”. Crainic a debutat ca poet în 1906, în perioada când era elev la seminar, cu poezia "La horă" publicată în revista școlară "Spre lumină", unde semnează cu numele real, Ion Dobre. A condus revista „Flamura” și, după strămutarea revistei „Gândirea”, una dintre cele mai importante reviste literare din perioada interbelică, de la Cluj la București, preia conducerea acesteia de la Cezar Petrescu, devenind directorul și mentorul ei și
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
unor scriitori proletcultiști ca Mihai Beniuc și Eugen Jebeleanu. Acest episod este semnalat de Monica Lovinescu în revista "Destin" apărută în Spania, care face o analiză a polemicii iscate atunci în România. Împotriva lui George Ivașcu, înverșunat contestatar al antologiei semnate de Manolescu, scriitoarea din exil remarcă, la p. 131: "Singurul criteriu cu putință privind trecutul este cel estetic. Poezia unui Crainic este inclusă în antologie iar nu articolele sale politice. Atunci? Luptele trecutului și ciocnirile ideologice aparțin istoriei, cel mult
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
fiind împrumutat în Turcia, la Manisaspor pentru prima parte a sezonului 2010-2011. După doi ani și jumătate sub contract cu Catania, Dică s-a despărțit de echipa italiană, reziilind înțelegerea de comun acord, și a revenit în România unde a semnat din nou pentru Steaua. Pe data de 11 mai 2010 a marcat în meciul cu FC Brașov (1-1) un gol care a dus la calificarea Stelei în finala Cupei României după 11 ani, pentru ca în meciul cu Dinamo din finală
Nicolae Dică () [Corola-website/Science/298735_a_300064]