13,995 matches
-
a sunat din Pitești domnul prof. univ. Ion Popescu-Sireteanu, cu felicitări de sărbători și ca răspuns la scrisoarea ce iam adresat exact acum o săptămână în urmă. Printre altele mi-a promis un nou volum din creația Domniei Sale și mă îndeamnă să pornesc la realizarea următorului volum. Sigur așa voi face, dacă starea de sănătate îmi va permite acest lucru. Am primit telefoane de la d-na Maria Willinger din Germania, de la dl. Marcel Cuperman din S.U.A., precum și alte telefoane din țară
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de răspundere pentru documentele contabile pe care le întocmesc. Cu grijă îl fac pe interlocutorul meu să fie un pic mai rezervat, pentru a nu deranja. Mă întreabă șoptit dacă nu ar putea să mă ajute cu ceva. L-am îndemnat să-și vadă de propriul interes... Puțin timp după plecarea fostului elev, observ că persoana după care urmam la rând discuta pe șoptite cu cineva, făcând semn discret spre mine... tot zâmbind și asta mă bucură. Când îmi vine rândul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o carte fără pretenția de a o publica, fiind inițial destinată familiei mele... Îmboldit de unii sau de alții, am îndrăznit s-o pun la dispoziția unor posibili cititori care s-au arătat mulțumiți de ceea ce scrisesem și m-au îndemnat cu și mai multă stăruință să nu renunț la scris și astfel am publicat încă două volume până mai anul trecut și în prezent nădăjduiesc să public încă un volum până la jumătatea acestui an, dacă voi beneficia de sănătatea fizică
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
generații de înaintași ai mei, domnule profesor Mânăstireanu! Dr. Maria-Vera Willinger Berlin, 27.04.2011 Din Priponeștii natali am primit o scrisoare cu următorul conținut: Stimate D-le Mânăstireanu, Pentru că îmi cunosc limitele, am tot ezitat să răspund generosului dv. Îndemn de a-mi îndrepta preocupările și spre prețiosul domeniu al creației. Dacă n-ai har, poți foarte lesne să cazi în derizoriu. Iată însă că n-am rezistat tentației și m-am pornit totuși cu greu să însăilez câteva așazise
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe mână) și obișnuia să-și elimine adversarii prin mărunțirea lor deplină (îi plăcuse ideea) într-un tocător de mare capacitate, plus un vecin extrem de curios care urmărea desfășurarea evenimentelor din spatele perdelelor. Lucia - blondă, bine proporționată, cu o gură care îndemna la păcat continuu, trăiau împreună de vreo șase luni - declarase că o aiureală mai mare nu poate exista la nivel literar, însă ridicase din umeri și citea în fiecare seară ultimele pagini. Uneori, încerca să demareze și discuții pe marginea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
adevărat, dar nu cele mai frumoase. Unde sunt cele mai frumoase glezne din lume, îmi spui și mie, Magicianule?! Am un purcoi de bani în debara, poate vreau să-mi fac de cap și să scap de tâmpenia asta care îndeamnă limbile ceasului să mă ia peste picior! Magicianul tace. Poate că înțelege că este foarte greu să explici ceva unuia care nici nu dorește asta. Se reașază pe fotoliu și împreunează mâinile după ceafă. Pare relaxat. Periculos de relaxat. Seamănă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gândi. Un iepure aplaudat de copii râzgâiați, un ins fugărit de cactuși îndrăgostiți, o veioză pe care o stingi și nu se face întuneric, popândăi în uniformă și un vultur care fumează trabuc. Plus o Lucie dispărută... Gura uscată îl îndemnă să meargă la bucătărie, în timp ce imagini disparate, desprinse din coșmarurile de peste noapte, îi bombardau creierul, dansându-i pe sub pleoape. Deschise frigiderul și desfăcu o cutie. Cu lapte. Înghiți cu sorbituri mari, apoi puse din nou cutia pe raft. Câteva beri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe mână) și obișnuia să-și elimine adversarii prin mărunțirea lor deplină (îi plăcuse ideea) într-un tocător de mare capacitate, plus un vecin extrem de curios care urmărea desfășurarea evenimentelor din spatele perdelelor. Lucia - blondă, bine proporționată, cu o gură care îndemna la păcat continuu, trăiau împreună de vreo șase luni - declarase că o aiureală mai mare nu poate exista la nivel literar, însă ridicase din umeri și citea în fiecare seară ultimele pagini. Uneori, încerca să demareze și discuții pe marginea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nestinsă flacăra unei ostilități ascunse, Olga se gândi că nu poate întreține o atmosferă de frondă, de vrăjmășie și gelozie, la vedere. Ar fi îndepărtat-o pe Ina de ea, dar acel vierme care scurma necontenit În conștiința sa o îndemna să-i cunoască viața Inei în toate amănuntele ei. Când se ivea câte o ocazie, mai strecura câte o picătură de otravă. Este știut că picătură cu picătură, se umple paharul. O curiozitate bolnăvicioasă îi tulbura multe clipe ale vieții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
copil de la Alex pentru că socotea că acesta ar fi fost un drept intangibil al ei. Zi și noapte lucra la un plan al răfuielii. Cum, în ce fel nu știa încă, dar având de partea ei pe Cel care nu îndeamnă oamenii la bine, nu se putea să nu poată găsi o soluție care i-ar fi potolit setea de răzbunare. În mod voit, Olga arăta o grijă sporită față de sarcina prietenei sale, asigurând-o tot timpul că va fi lângă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mult în ea, încât i se părea că se terminaseră toate treptele spre cele mai neașteptate adâncimi ale sufletului ei răvășit de toate cele întâmplate. Arăta ca o construcție pe punctul de a fi supusă unei implozii, fapt care o îndemnă pe mama ei să o roage, să o implore să se culce. Fiica ei avea multă nevoie de odihnă. - Uite, ți-am pregătit patul! Culcă-te, fata mea, și alungă toate gândurile rele. Mâine dimineață, fiindcă e duminică, vom merge
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
totul cu minuție, pe un eșafod diabolic. De când Ina se mutase definitiv în apartamentul lui Alex, Olga nu o mai vizitase la noua ei locuință. Ori de câte ori plana pe crengile gândurilor sale câte o pasăre neagră, cu gând iscoditor care o îndemna să vadă cum se aranjase Ina, cum trăia, care era viața ei de zi cu zi, își înfrâna cu greu pornirile de a-și satisface curiozitatea feminină. Se simțea roasă de gelozie și de un egoism înrădăcinat. Ca un ecou
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
număr chiar și pe cele ale marelui pictor. * Întorcându-se într-o seară de la serviciu, văzu lumină în toată casa părinților Inei. Ezită un timp dacă să intre sau nu, dar ceva inexplicabil, o pornire dintr-un comandament interior, o îndemnă totuși să bată la ușă. Îi ieși în întâmpinare tatăl Inei, care o invită cu o politețe reținută să treacă peste prag. De cum intră, Olga roti ochii în căutarea prietenei sale, dar cum aceasta se vădi a nu fi acolo
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
adevărat numai când poți să te ridici deasupra ei. De la înălțime, poți vedea mai departe și-ți poți trimite săgețile ochilor în cele patru zări. Atunci, abia atunci te poți considera că ești propriul tău stăpân și, dacă euforia te îndeamnă, de ce nu al universului? Un timp se statornici între ei o tăcere. Olga, văzându-l pe Victor atât de dezinvolt într-un mediu în care se simțea ca de-al casei, îl privi puțin speriată. Știa încă foarte puțin despre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
poveștile scrise de Ion Creangă. Ascultase discul pe care era imprimat basmul: Capra cu trei iezi de peste o sută de ori. Îl ura pe lupul cel hapsân și se bucura că mama-capră îl pedepsise după fapta sa. Dar inima îl îndemna cel mai mult către muzică. Stătea ore în șir în fața televizorului și asculta concerte, sorbind unele melodii care îi mergeau direct la suflet. Această artă îl atrăgea ca un magnet, mai ales de când vizitase cu clasa clubul elevilor din oraș
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să apară soțul ei, deși știa că întârzierea sa este motivată de recepția noului ansamblu de locuințe din zona gării. * Lui Alex i se păru totuși că recepția, deși era plină de voioșie, se prelungise peste așteptări. Luat de val, îndemnat de prieteni, fiind și într-o stare euforică datorată succesului obținut cu noul ansamblu de locuințe, băuse cam mult, ceea ce nu-i intra în obișnuință. Își privi ceasul și dădu semne că vrea să părăsească incinta, când un inginer din cadrul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dacă tot vrei să părăsești corabia, hai să mai bem un pahar de whisky. - De ce nu un pahar de vin!? - Pentru că numai așa ne putem drege. Și Teo fără să aștepte, turnă în două pahare gospodărești băutura, considerată ca selectă, Îndemnându-l să nu stea pe gânduri. Băură amândoi. Alex se crispă un pic și chiar mai lăsă în pahar din licoarea oferită cu generozitate de prietenul său. Neobișnuit cu excesul de alcool, simți că, mai ales ultimul pahar, îi cauza
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
hălci din trupul țării și au împărțit românii rămași între hotarele trasate cu tancul în proletari conducători, țărani săraci și mijlocași, și dușmani (boieri, chiaburi, burghezi, neadaptați etc.) totul sub o supraveghere strictă, crudă și răzbunătoare. Cărțile domnului Ion Oprea îndeamnă la meditație, la prețuirea vieții, ca cel mai de seamă dar al naturii, la conștientizarea faptului că venim dintr-o lume acum a amintirilor, dintr-un trecut obligatoriu să fie cunoscut, fie pentru comparație, fie pentru originea noastră națională și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
prăbușească din cauza vreunui aliment rar și exotic pe care l-a Îngurgitat și o să fim cu toții salvați de valul de nefericire pe care Îl emană persoana ei. Am tras adânc un ultim fum Înainte de a stinge țigara și m-am Îndemnat să gândesc rațional. Nu vrei să moară, mi-am spus și mi-am Întins oasele. Pentru că, dacă moare, pierzi orice speranță de a o omorî cu mâna ta. Și ar fi păcat 2 Nu știam nimic atunci când m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
viața obișnuită a unei fete dintr-o gașcă de liceu, aici s-ar putea chiar să fie mai bine. Stimulant? Ei bine, poate că nu. Un loc plin de bunătate, blândețe, Încurajator? Nu tocmai. Genul de loc care să te Îndemne să zâmbești și să-ți faci treabă bună? Nu, e bine? Nu! Dar dacă erai În căutarea unui loc Însuflețit, cu oameni subțiri, sofisticați, incredibil de șic, și atât de stilat că-ți dă cuțite-n inimă, ei bine, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Ia mai lăsați-mă dracu’...“ (luni) La seminarul de literatură de azi n-am scos un cuvânt. Asistenta E. Z. se zbate să-i iasă totul bine ca și alte dăți. Nu-i iese. E nervoasă. Mă caută cu privirile. Mă Îndeamnă să iau cuvântul. O evit. Tac precum Hamlet. Nu particip deloc la discuții. Nici D., nici G. nu vorbesc: probabil din teamă că am să le arăt apoi că n-au Înțeles textul călinescian sau barbian. Din prudență tactică, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așază față În față cu copilul, picioarele cu degetele mari atingându-se, degetul mare al piciorului copilului de degetul mare al piciorului tatălui; acesta mută un picior și numără pașii Înapoi, măsurați cu lungimea tălpii piciorului; la același joc Îl Îndeamnă pe copil, Însă În sens contrar: În timp ce el merge spre apă, pe copil Îl alungă, conform regulii jocului instituit, spre uscat; Îl mai sperie aruncând În el cu apă și Îngână o litanie neauzită; el mută talpa dreaptă a piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ce? Am zis că acest ceva e tinerețea. Dar de ce nu-mi place societatea, de ce mă Închid mai bine În mine? Poate pentru că mi-a intrat În suflet ura pentru acea societate dușmănoasă de la patinaj și instinctul de conservare mă Îndeamnă să fug de oameni... dar eu nu urăsc pe nimeni, pe cei de la patinoar Îi disprețuiesc doar. Atunci... de ce fug de lume? Îmi zic mereu: ori cu Petre, ori singură, Însă niciodată cu alții. De ce? De ce tocmai acest Petre să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te poartă după voia ei. Oare nu simți cum În jurul tău vibrează viața, oare n-ai curiozitatea să cunoști această lume În care te-ai născut? Omul are o singură viață și există În el o curiozitate firească, ce-l Îndeamnă să privească, să interpreteze lumea și viața. Tu parcă nu ești om. O descoperire În chimie, În fizică nu te entuziasmează, tu nu vezi cum geniul creator al oamenilor a străbătut veacurile, Petre, dragă, nu te interesează În ce parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
joi) Dragă Aura, Ai reținut, cred, ceea ce ți-am povestit. I-am spus să nu spună de acest telefon nimănui, dacă va spune cuiva, va spune exact celui de care mă tem cel mai mult și care nu-l va Îndemna decât la rău. Acest om mă disprețuiește, mă urăște chiar; pe el Îl iubește cu o dragoste, posesiune egoistă, speculativă, de mine se teme. Cea mai bună soluție e Înlăturarea mea și determinarea pe toate căile a lui Mircea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]