13,659 matches
-
schimbări rapide și ireversibile, dar progresele erau prea mici pentru așteptările sale. Canning a propus să amenințe Poarta cu retragerea ambasadorilor de la Constantinopole și cu recunoașterea guvernului Greciei independente. Rusia doreau în schimb o acțiune mai fermă decât amenințarea retragerii ambasadorilor europeni, considerând că mai potrivită ar fi fost o intervenție militară. Pentru punerea la punct a unei poziții comune a fost convocată la Londra o conferință a diplomaților britanici, ruși și francezi. Pe 18 decembrie, Franța a anunțat că este
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
să evite ca influența proprie să fie diminuată în Mediterana Orientalăre. Franța a propus pe 28 decembrie 1826 un text de tratat (și nu de protocol) care, pe lângă prevederile Protocolului de la Sankt Petersburg, adăuga și ideile lui Canning: amenințarea retragerii ambasadorilor și chiar recunoașterea Greciei în cazul refuzului medierii occidentale din partea Porții. Francezii nu făceau nicio mențiune la folosirea forței. Ideea francezilor era să obțină sprijinul britanicilor și liniștirea austriecilor. Rusia a lansat o nouă variantă de proiect în ianuarie 1827
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
Francezii nu făceau nicio mențiune la folosirea forței. Ideea francezilor era să obțină sprijinul britanicilor și liniștirea austriecilor. Rusia a lansat o nouă variantă de proiect în ianuarie 1827 prin care cerea un calendar al măsurilor împotriva Porții: data retragerii ambasadorilor, a recunoașterii Greciei și căile de contracarare ale acțiunilor otomanilor, dacă aceștia ar fi refuzat să accepte medierea. Dacă proiectul francez încerca să evite războiul, cel rus punea în centrul acțiunilor implicarea componentei militare. Canning declara la sfârșitul lunii februarie
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
militare. Canning declara la sfârșitul lunii februarie că proiectul rus era „mai pozitiv”decât cel francez și că el va încerca să le aducă pe cele două la un numitor comun. Mai mult, Canning a recunoscut în corespondența cu Lieven, ambasadorul rus, că principiile enunțate în convenție nu vor fi acceptate de Austria. De aceea, el sugera ca atunci când convenția avea să fi trimisă lui Metternich, acest lucru să se facă pe capitole. Paris a anunța că va sprijini poziția Rusiei
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
de la Sankt Petersburg și cele ale proiectului francez. De asemenea, proiectul britanic conținea un articol, la început secret, inspirat de proiectul rus, prin care se acorda o lună Imperiului Otoman să accepte medierea, refuzul căreia ar fi dus la rechemarea ambasadorilor părților semnatare, recunoașterea independenței Greciei și instituirea unei blocade navale. Pe 1 iunie, regele Carol al X-lea a aprobat această variantă de tratat. Pe 6 iunie, Metternich a prezentat rezervele Austrie, similare cu cele pe care le avusese față de
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
Greciei și instituirea unei blocade navale. Pe 1 iunie, regele Carol al X-lea a aprobat această variantă de tratat. Pe 6 iunie, Metternich a prezentat rezervele Austrie, similare cu cele pe care le avusese față de Protocolul de la Sankt Petersburg. Ambasadorul francez a ridicat o serie de probleme de ultim minut. Conform opiniei ambasadorului francez, prevederea cu privire la blocada navală contravenea legii britanice care promova libertatea totală a comerțului. Pentru rezolvarea acestei divergențe a fost cerută părerea celor mai distinși juriști ai
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
-lea a aprobat această variantă de tratat. Pe 6 iunie, Metternich a prezentat rezervele Austrie, similare cu cele pe care le avusese față de Protocolul de la Sankt Petersburg. Ambasadorul francez a ridicat o serie de probleme de ultim minut. Conform opiniei ambasadorului francez, prevederea cu privire la blocada navală contravenea legii britanice care promova libertatea totală a comerțului. Pentru rezolvarea acestei divergențe a fost cerută părerea celor mai distinși juriști ai vremii. În acest timp, o forță rusă navală importantă a părăsit baza de la
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
Grecia prin numirea de consuli pe lângă guvernul elen și interpunerea unei forțe militare între părțile beligerante . O serie de șase anexe (de la A la F) au fost atașate tratatului pe 12 iulie. Anexele A, B și C au fost adresate ambasadorilor la Constantinopol ai puterilor semnatare. Aceste anexe explicau modalitatea în care Tratatul urma să fie prezentat Porții, care avea să dispună de o lună pentru acceptarea medierii. Acest termen a fost redus la 15 zile după scurgerea de informații din
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
anexe explicau modalitatea în care Tratatul urma să fie prezentat Porții, care avea să dispună de o lună pentru acceptarea medierii. Acest termen a fost redus la 15 zile după scurgerea de informații din ziarul „Times”. În caz de refuz, ambasadorii trebuiau să insiste cu moderație și amiciție asupra faptului că puterile semnatare se simțeau obligate să impună prin forță un armistițiu. Anexele D, E și F au fost adresate amiralilor forțelor navale ale puterilor semnatare, care trebuiau să prezinte tratatul
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
trebuiau „să ia cele mai eficiente și rapide măsuri pentru încetarea ostilităților și vărsărilor de sânge” (Anexa D). în cazul în care Poarta Otomană ar fi refuzat să accepte prevederile tratatului, (amiralii urmau să fie puși la curent cu eforturile ambasadorilor lor), comandanții flotelor aliate urmau să „folosească toate mijloacele [...] pentru obținerea unui armistițiu imediat” și să organizeze escadre care să împiedice sosirea în Grecia a oricăror întăriri ale turcilor sau egiptenilor. Folosirea forței urma să fie ultima soluției, în cazul
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
izbucnit în 1828 a deschis o nouă problemă diplomatică. Conflictul viola prevederile tratatului de la Londra, care prevedea că niciuna dintre puterile semnatare nu va căuta să ocupe teritorii otoman. Ministrul de externe britanic John Dudley i-a cerut în martie ambasadorului rus la Londra, prințul Lieven, asigurări că Imperiul Rus nu va încerca să cucerească teritorii otomane. În aprilie, ministrul britanic a trimis o scrisoare ambasadorului francez, prințul de Polignac, într-o încercare de creare a unei alianțe diplomatice pentru zădărnicirea
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
să ocupe teritorii otoman. Ministrul de externe britanic John Dudley i-a cerut în martie ambasadorului rus la Londra, prințul Lieven, asigurări că Imperiul Rus nu va încerca să cucerească teritorii otomane. În aprilie, ministrul britanic a trimis o scrisoare ambasadorului francez, prințul de Polignac, într-o încercare de creare a unei alianțe diplomatice pentru zădărnicirea planurilor rușilor. Guvernul britanic propunea astfel celui francez negocieri pentru rezolvarea punctelor rămase în suspensie în tratatul de la Londra: granițele Greciei, volumul tributului anual și
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
modalitățile în care sultanul urma să intervină în politica interna a Greciei autonome, al cărei suveran continua să fie. Dudley a propus ca la aceste negocieri să fie invitat și guvernul grec. Primele rude de negocieri, la care au participat ambasadorii de la Constantinopol, au început pe 2 iulie 1828. Ambasadorii erau autorizați să ceară și părerea grecilor. Au fost sugerate mai multe linii de demarcație. În cele din urmă, ambasadorii s-au întâlnit la Poros în perioada septembrie - decembrie și au
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
interna a Greciei autonome, al cărei suveran continua să fie. Dudley a propus ca la aceste negocieri să fie invitat și guvernul grec. Primele rude de negocieri, la care au participat ambasadorii de la Constantinopol, au început pe 2 iulie 1828. Ambasadorii erau autorizați să ceară și părerea grecilor. Au fost sugerate mai multe linii de demarcație. În cele din urmă, ambasadorii s-au întâlnit la Poros în perioada septembrie - decembrie și au căzut de acord asupra ca granița să fie pe
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
și guvernul grec. Primele rude de negocieri, la care au participat ambasadorii de la Constantinopol, au început pe 2 iulie 1828. Ambasadorii erau autorizați să ceară și părerea grecilor. Au fost sugerate mai multe linii de demarcație. În cele din urmă, ambasadorii s-au întâlnit la Poros în perioada septembrie - decembrie și au căzut de acord asupra ca granița să fie pe linia Arta-Volos. Franța a propus ca, în cadrul măsurilor pentru impunerea prevederilor tratatului, trupele anglo-franceză să efectueze o invazie în Peloponez
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
a dat-o afară din cauza unei legături romantice cu soțul ei. După decesul Ducelui de Savoia, Hortense nu mai avea nici un venit; soțul ei i-a înghețat orice acces la veniturile ei, inclusiv la venitul de la Ludovic al XIV-lea. Ambasadorul englez în Franța, Ralph Montagu, conștient de situația disperată a Hortensei a ajutat-o sperând că ea o va înlocui pe actuala metresa a regelui Carol al II-lea, Louise de Kérouaille, Ducesa de Portsmouth. Hortense a fost dispusă să
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
trei se urcă într-un tren aflat în mișcare, Holmes fiind grav rănit. Holmes deduce că ținta finală a lui Moriarty va fi o conferință de pace din Elveția, la care va provoca un incident internațional. La conferință participă și ambasadorul României. Aici Holmes își dă seama că Rene este asasinul și că este deghizat în unul din ambasadori sau însoțitorii acestora. El suferise o reconstrucție facială, pentru a semăna cu unul dintre ambasadori. Pentru a fi recunoscut, ei trebuie să
Sherlock Holmes: Jocul umbrelor () [Corola-website/Science/325125_a_326454]
-
a lui Moriarty va fi o conferință de pace din Elveția, la care va provoca un incident internațional. La conferință participă și ambasadorul României. Aici Holmes își dă seama că Rene este asasinul și că este deghizat în unul din ambasadori sau însoțitorii acestora. El suferise o reconstrucție facială, pentru a semăna cu unul dintre ambasadori. Pentru a fi recunoscut, ei trebuie să caute cicatricele lăsate de operația chirurgicală făcută de Hoffmanstahl, cel ucis la începutul poveștii. Holmes îi lasă pe
Sherlock Holmes: Jocul umbrelor () [Corola-website/Science/325125_a_326454]
-
un incident internațional. La conferință participă și ambasadorul României. Aici Holmes își dă seama că Rene este asasinul și că este deghizat în unul din ambasadori sau însoțitorii acestora. El suferise o reconstrucție facială, pentru a semăna cu unul dintre ambasadori. Pentru a fi recunoscut, ei trebuie să caute cicatricele lăsate de operația chirurgicală făcută de Hoffmanstahl, cel ucis la începutul poveștii. Holmes îi lasă pe Watson și Simza să descopere care este Rene și iese afară pentru a juca o
Sherlock Holmes: Jocul umbrelor () [Corola-website/Science/325125_a_326454]
-
După înăbușirea revoluției din Austria, un atac austro-rus împotriva Imperiului Otoman părea iminent. Împărații austriac și rus au cerut sultanului să extrădeze rebelii austrieci care obținuseră azil în Imperiul Otoman, dar au fost refuzați. Austria și Rusia și-a retras ambasadorii în semn de protest și au amenințat cu declanșarea războiului. Aproape imediat, Regatul Unit și Franța și-au trimis vasele de război în sprijinul otomanilor. Împărații austriac și rus și-au dat seama că miza refugiaților politici era prea mică
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
religia creștină și bisericile ei”, dar Menșikov a încercat să negocieze o nouă înțelegere, care ar fi permis Rusiei să intervină ori de câte ori ar fi găsit protecția sultanului ca fiind necorespunzătoare. În același timp, guvernul britanic și-a trimis la Constantinopol ambasadorul lord Stratford Canning, care a aflat despre noile cereri ale rușilor în momentul în care a ajuns în capitala otomană. Lordul Stratford a reușit să-l convingă pe sultan să respingă tratatul propus de Menșikov, care aducea atingere suveranității otomane
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
jurnalistă de modă, venind dintr-o familie prusiană, și Franz Hessel, eseist și traducător german, descinzând dintr-o familie de evrei polonezi. În 1944 este închis în lagărul de la Buchenwald. În 1948, ca diplomat la ONU. În 1977 este numit ambasador al Franței la ONU. În 2004 semnează apelul colectiv al celor mai vechi luptători din Rezistență cu prilejul celei de-a șaizecea aniversări a Programului Consiliului național al Rezistenței din 15 martie 1944. Pe 20 octombrie 2010 publică la Editura
Stéphane Hessel () [Corola-website/Science/325213_a_326542]
-
afară”, o campanie socială demarată pentru a schimba România într-o ”țară ca afară”. La mai puțin de două săptămâni de la lansarea ei, campania a fost recompensată cu ”Premiul de Excelență” la Gala 10 pentru România. Din 2010, Vunk este Ambasador Oficial al Organizației Autism România. După ce anul 2011 le-a adus titlul de cea mai bună trupă pop-rock din România și o mulțime de premii pentru albumul ” Ca pe vremuri”, băieții lansează în colaborare cu Antonia, piesa ”Pleacă”, ce avea
Vunk () [Corola-website/Science/325222_a_326551]
-
o campanie a sa împotriva Capua și Terra di Lavoro. În ciuda unei bătălii sângeroase, emirul a reușit să revină cu succes în capitala sa. a durat destul timp pentru a intra în relații cu vecinii săi creștini. Potrivit "Chronicon Salernitanum", ambasadori ("legati") erau trimiși la Salerno unde erau găzduiți în palatul episcopal de acolo, spre marea consternare a episcopului salernitan. Bari a mai servit și ca refugiu pentru cel puțin unul dintre rivalii politici ai împăratului Ludovic al II-lea, un
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
întâlnit zilnic. Deși se spune că Margaret Thatcher domina cabinetul de război, Lawrence Freedman a remarcat că totuși a ținut cont de părerile contra, dar odată decizia luată, “nu se mai uita în urmă“. În dimineața zilei de 3 aprilie, ambasadorul Marii Britanii la Organizația Națiunilor Unite, Sir Anthony Parsons a depus o moțiune de protest la Consiliul de Securitate al ONU. Rezoluția consiliului, care poartă numărul 502 (Rezoluția 502 a Consiliului de Securitate al ONU), în care era condamnată invazia insulelor
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]