15,741 matches
-
modelul francmasoneriei, având ca nucleu de bază nume ca Mitică Filipescu, Nicolae Bălcescu, Eftimie Murgu, Ion Ghica, Christian Tell, Dimitrie Macedonski și Cezar Bolliac (cu toții împărtășeau idealurile lui Câmpineanu) — în 1840, Filipescu și mulți alții din grupul său au fost arestați și întemnițați, după ce încercaseră în zadar să profite de criza din Imperiul Otoman creată de revolta lui Muhammad Ali al Egiptului. Abuzurile repetate la adresa statului de drept și amenințarea constantă a revoltelor le-a făcut pe cele două imperii să
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
frecvent interpretată și înregistrată. În tandem cu succesul înregistrat de "Alexandr Nevski", Prokofiev a compus prima sa operă sovietică, "Semyon Kotko", care trebuia să fie produsă de directorul Vsevolod Meyerhold. Totuși, premiera lucrării a fost amânată deoarece Meyerhold a fost arestat pe 20 iunie 1939 de către NKVD (poliția secretă a lui Stalin) și a fost executat pe 2 februarie 1940. La câteva luni după arestarea lui Meyerhold, Prokofiev a fost "invitat" să compună "Zdravitsa" ("Multă sănătate, tradus uneori drept "Glorie lui
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
antidemocratic". Deorece majoritatea lucrărilor sale au fost interzise sălile de concert și operele, speriate, au refuzat să îi mai programeze lucrările iar Prokofiev a început să aibă grave probleme financiare. Pe 20 februarie 1948 soția lui Prokofiev, Lina, a fost arestată pentru "spionaj" după ce a încercat să trimită bani mamei sale din Spania. A fost condamnată la 20 de ani de închisoare dar a fost eliberată în 1953 după moartea lui Stalin iar în 1974 a părăsit Uniunea Sovietică. Ultimele opere
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
de Miniștri al României și membru al Comitetului Central al PCR. A fost membru al PCR din 1928. A urmat cursurile faimoasei școli leniniste și a participat la Congresul al V-lea al PCR, ținut în Rusia în decembrie 1931. Arestat în 1940, și-a petrecut anii războiului în închisoarea Caransebeș și în lagărul de la Târgu-Jiu, timp în care a fost unul dintre cei mai apropiați de Gheorghiu-Dej. În 1945 devine membru al CC al PCR, iar din 1948 intră în
Iosif Chișinevschi () [Corola-website/Science/304540_a_305869]
-
și Serviciul Special de Informații. Deoarece s-a considerat că și-a dus la îndeplinire misiunea, la 6 martie 1945 a fost răsplătit, devenind ministru de interne în guvernul Groza. A fost membru al Partidului Comunist din 1929. Siguranța îl arestează în 1933 pentru activitățile sale, dar reușește să scape doar cu două luni de închisoare. După aceea lucrează ca tipograf la "Adevarul" și Imprimeriile Naționale. În 1940, merge la Moscova unde este instruit de agenții NKVD sub coordonarea lui Georgi
Teohari Georgescu () [Corola-website/Science/304561_a_305890]
-
Naționale. În 1940, merge la Moscova unde este instruit de agenții NKVD sub coordonarea lui Georgi Dimitrov, secretarul general al Internaționalei Comuniste, în tactici de codificare și a transmiterii mesajelor secrete. Se întoarce în țară și în aprilie 1941 este arestat din nou. De data aceasta este condamnat la zece ani de închisoare. După 23 august 1944 devine subsecretar de stat la Ministerul de Interne, iar de la 6 martie 1945 titularul acestui departament, până în 1952. "Pe linie de partid" - a fost
Teohari Georgescu () [Corola-website/Science/304561_a_305890]
-
PCR. Încă din 1952, trei din cei patru membri ai Secretariatului Biroului Politic al PCR au fost criticați în cadrul Plenarei CC al PCR din 19 februarie - 1 martie, fiind „demascați” ca „deviatori de dreapta”. La 18 februarie 1952 a fost arestat pentru „deviere de dreapta” (acuzații aduse în principal Anei Pauker și lui Vasile Luca), însă nu a fost condamnat. În schimb nu a mai ocupat de atunci nici o funcție de conducere în partid și a devenit director la "Cartea Românească", numită
Teohari Georgescu () [Corola-website/Science/304561_a_305890]
-
care a luptat împotriva armatei regale române în Primul Război Mondial. A fost muncitor ceferist, secretar al PCdR la Brașov (1924-1929) și Iași (1932), a participat la organizarea grevelor de la Lupeni din 1929 și din Valea Jiului în 1933. A fost arestat și deținut în închisoare în mai multe rânduri pentru activități comuniste ilegale. Încercând, împreună cu doi tovarăși, să treacă ilegal granița în URSS, a fost arestat de autoritățile române și închis la Cernăuți. După ocuparea Bucovinei de Nord în 1940 de către
Vasile Luca () [Corola-website/Science/304559_a_305888]
-
participat la organizarea grevelor de la Lupeni din 1929 și din Valea Jiului în 1933. A fost arestat și deținut în închisoare în mai multe rânduri pentru activități comuniste ilegale. Încercând, împreună cu doi tovarăși, să treacă ilegal granița în URSS, a fost arestat de autoritățile române și închis la Cernăuți. După ocuparea Bucovinei de Nord în 1940 de către URSS, a fost eliberat și a primit cetățenie sovietică. A reușit să scape de epurărilor staliniste cărora le-a căzut victimă o parte din conducerea
Vasile Luca () [Corola-website/Science/304559_a_305888]
-
fost membru în secretariatul CC al PCR, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ministru al finanțelor (1947-1952). În mai 1952 a fost condamnat de plenara CC al PMR, fiind acuzat de deviaționist și activități antipartinice. În august 1952 a fost arestat și nu a mai ieșit din închisoare până la sfârșitul vieții. În 1954 a fost condamnat la moarte pentru trădare. Pedeapsa i-a fost comutată în detenție pe viață. A decedat în închisoarea Aiud. În decursul anilor de detenție, s-a
Vasile Luca () [Corola-website/Science/304559_a_305888]
-
ale Americii de eventuala urmărire penală germană în schimbul informațiilor secrete. Cu șase zile înaintea reunificării celor două state germane, Markus Wolf a părăsit Germania, și cu ajutorul KGB-ului s-a refugiat la Moscova, tranzitând Austria. Aflase că urma să fie arestat în Germania. După eșecul puciului sovietic împotriva președintelui URSS Mihail Gorbaciov, Wolf s-a reîntors în Austria, unde a cerut azil politic. Când azilul a fost respins, autoritățile austriece l-au dus la frontiera austro-germană de la Bayerisch Gmain, unde a
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
În luna noiembrie 1948 a fost numit Episcop titular de Ressiana, fiind consacrat în clandestinitate la 12 decembrie 1948 în Capela Nunțiaturii Apostolice din București de către arhiepiscopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara, locțiitor al nunțiului apostolic în România. A fost arestat de către Securitate la 10 martie 1951. Alături de episcopul Augustin Pacha, de episcopul Joseph Schubert și de alți membri ai Capitului Catedralei , într-un proces înscenat a fost învinuit de "spionaj în favoarea Vaticanului" și condamnat, în anul 1951, la închisoare pe
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
2 Transmisiuni. A lăsat la vatră la începutul anului 1940 cu gradul de caporal, absolvent al Școlii militare de telefonie. În 1932 a aderat la Comsomol, organizația de tineret a partidului comunist - motiv pentru care, în martie 1933, a fost arestat de Siguranța Statului, fiind însă eliberat după doar 5 zile de arest preventiv. Nicolschi a ocupat câteva funcții în ierarhia comsomolistă locală și ulterior în aceea a Partidului Comunist din Basarabia. După ocuparea Basarabiei de către URSS în iunie 1940, Nicolschi
Alexandru Nicolschi () [Corola-website/Science/304574_a_305903]
-
din Tiraspol. Sub acest nume am fost cercetat de organele Biroului II Contrainformații de la București și sub acest nume mă recomand până astăzi, 14 octombrie 1944”". A trecut granița în România în noaptea de 26 mai 1941 și a fost arestat la două ore după intrarea frauduloasă pe teritoriul românesc, după ce fusese găsit de doi grăniceri dormind într--o căpiță de fân și se demascase prin faptul că nu vorbea bine limba română. Anchetat de ofițerii români de contrainformații, Nicolschi a declarat
Alexandru Nicolschi () [Corola-website/Science/304574_a_305903]
-
1941 și este înlocuită de rublă. Nivelul de trai se reduce drastic. Toate organizațiile și asociațiile culturale, religioase și politice sunt interzise, cu excepția partidului comunist și a ramurii sale pentru tineret. Un număr de circa 12.000 de persoane sunt arestate, acuzate ca fiind "dușmani ai poporului". În perioada așa-numitei "Deportări din Iunie", circa 17.000 de persoane (în mare parte militari cu funcții înalte, polițiști, personalități politice și membrii familiilor acestora) sunt deportați în Gulag-ul din Siberia, unde
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
fixase arhiepiscopului Alexandru Cisar de București domiciliul obligatoriu la "Mănăstirea franciscană din Orăștie". Pentru foarte puțin timp, la conducerea Arhiepiscopiei de București a urmat ca administrator apostolic monseniorul Iosif Schubert, episcop consacrat clandestin, parohul Catedralei „Sfântul Iosif”, care a fost arestat ulterior și, împreună cu el, toți urmașii desemnați de el: "pr. Heronimus Mengés", "pr. Pojar Mathias", "pr. Baltheiser Johann" și "pr. Heider Xaveriu". Episcopul Joseph Schubert l-a consacrat, în capela de botez a Catedralei Romano-Catolice „Sf. Iosif” din București, în
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
Romano-Catolice „Sf. Iosif” din București, în clandestinitate, pe Alexandru Todea (viitor cardinal) - în calitate de episcop greco-catolic titular de Caesaropolis, în noaptea de 19 noiembrie 1950. Șeful Securității, generalul Gheorghe Pintilie, stabilise ca episcopul clandestin Iosif Schubert și alți clerici să fie arestați deja pe data de 18 decembrie 1950; într-un raport al Securității se evidențiază că „"totuși nu s-a trecut la reținerea lor, întrucât nu exista material suficient pentru a putea trece la cercetare”". Astfel s-au luat măsuri de către
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
i se atribuise rolul unei „"cârtițe"” a Vaticanului în România, după ce Ambasada statului papal, cu sediul în Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București, fusese desființată, iar ultimul nunțiu, silit să părăsească țara, la 5 iulie 1950. A fost arestat în ziua de 17 februarie 1951. A fost judecat în lotul „spionilor Vaticanului”, alături de episcopii Augustin Pacha și Adalbert Boroș și de alți preoți și a fost condamnat la închisoare pe viață. A efectuat 14 ani de închisoare, trecând prin
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
timp "profesor" și "director" la Seminarul Franciscan din Hălăucești. La data de 10 februarie 1928, este transferat în calitate de vicar parohial la Galați, devenind după doi ani paroh al Parohiei Romano-Catolice din Galați, rămânând aici până în anul 1949, când a fost arestat. Pr. Ioan Duma a editat revista "Curierul Parohiei Romano-Catolice Galați" și a construit monumentul închinat Sfântului Anton de Padova, în partea stângă a intrării în biserică (1934) . În anul 1940, pe când era încă tânăr preot, Ioan Duma a scris în
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
asentimentul Guvernului Român, de aceea nu a fost recunoscută public și nici nu a figurat în statisticile oficiale . Autoritățile comuniste au intrat însă în posesia listei cu episcopii consacrați în secret de către Nunțiatura Apostolică. Astfel, episcopul Ioan Duma, OFMConv., este arestat în anul 1949 și condamnat la trei ani de închisoare, fiind închis la penitenciarele Popa Șapcă și Jilava. După eliberare, vine la Iași, dar este rearestat la 22 septembrie 1951 și condamnat la 25 de ani de închisoare în data
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
ministru I.G. Duca, guvernul liberal a instituit starea de asediu și cenzura pe o perioadă de 6 luni. Au fost operate mii de arestări printre legionari, majoritatea fiind ulterior eliberați. Guvernul voia astfel să demonstreze existența unui complot. Au fost arestați mai mulți lideri legionari, printre care prof. Ion Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului, gral. Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, ing. Gheorghe Clime, Ion Moța, Nicolae Totu, etc..., dar și presupuși simpatizanți, intelectuali de marcă precum Nae Ionescu și Nichifor Crainic, în total 52 de
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
cele ale Wehrmachtului. Există autori sovietici care și-au manifestat dezaprobarea pentru acțiunile răzabunătoarea ale sodaților sovietici. Lev Kopelev, care a luat parte la luptele din Prusia Răsăriteană, a criticat cu asprime atrocitățile împotriva populației civile germane și a fost arestat în 1945, condamnat la o pedeapsă de zece ani de muncă în Gulag pentru "nutrirea de sentimente umanitare burgheze" și "compasiune pentru inamic". Alexandr Soljenițîn, care a luat și el parte la luptele din Prusia Răsăriteană din 1945, a fost
Evacuarea Prusiei Răsăritene () [Corola-website/Science/304657_a_305986]
-
în 1945, condamnat la o pedeapsă de zece ani de muncă în Gulag pentru "nutrirea de sentimente umanitare burgheze" și "compasiune pentru inamic". Alexandr Soljenițîn, care a luat și el parte la luptele din Prusia Răsăriteană din 1945, a fost arestat pentru criticile la adresa lui Stalin puse pe hârtie în scrisorile către un prieten. Și el a fost condamnat la zece ani de muncă în Gulag. Când Armata Roșie a cucerit Prusia Răsăriteană, mii de copii germani au rămas în urma coloanelor de
Evacuarea Prusiei Răsăritene () [Corola-website/Science/304657_a_305986]
-
anul 1939 de către serviciile secrete românești ca unul dintre membrii cu sarcini importante în organizarea și activitatea "Organizației de Autoapărare din Valea lui Mihai", organizație care milita pentru rezistența comunității maghiare împotriva încercărilor de românizare. În octombrie 1939 a fost arestat, iar la 21 decembrie 1939 a fost trecut peste graniță împreună cu alți 35 de deținuți, dintre care 14 preoți romano-catolici. Bogdánffy fusese denunțat de un elev al său, pe nume Ludovic Sahy, pe care l-a sfătuit să rupă legăturile
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]
-
preoți romano-catolici. Bogdánffy fusese denunțat de un elev al său, pe nume Ludovic Sahy, pe care l-a sfătuit să rupă legăturile cu organizația șovină la care aderase. Ulterior, episcopul a subliniat că elevul său a efectuat denunțul doar pentru că, arestat în aceeași zi, spera să-și ușureze astfel situația la anchetă. În perioada septembrie 1940-iunie 1943 a efectuat studii de doctorat în filosofie și dogmatică la Universitatea Pázmány Péter din Budapesta, obținând titlul de doctor în teologie la 26 iunie
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]