13,008 matches
-
execută reparații uzuale, între care spoirea pereților exteriori, montarea unui paviment nou din gresie (lucioasă) - peste vechea pardoseală din lespezi de piatră -, restaurarea unor piese de mobilier, etc. În curte se păstrează diferite pise litice, unele scuptate, recuperate din cercetările arheologice efectuate în decursul timpului. Comunitatea Bisericii editează Revista Dimitrios, bilunar de știri din parohie.
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
Vila (Conacul) Sicard este un monument arheologic, inclus în Registrul monumentelor ocrotite de stat, amplasat pe teritoriul taberei pentru copii „Cireșarii” din orașul Vadul lui Vodă, municipiul Chișinău (Republica Moldova). Acesta a fost construit la mijlocul secolului al XIX-lea de către Charles și Nathalie Sicard, nobili francezi care s-
Vila Sicard () [Corola-website/Science/333669_a_334998]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul satului aparținător Tăuții de Sus, orașului Baia Sprie. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 106719.01. Biserica construită în anul 1779 răspundea necesităților de cult greco-catolic din acele vremuri. Construcția prezintă doua tipuri distincte de structuri: corpul propriu-zis al bisericii realizat din zidărie și turnul clopotniță realizat după tipicul
Biserica de piatră „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Tăuții de Sus () [Corola-website/Science/333791_a_335120]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Miron Costin, comuna Trifești. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 124741.01. Biserică are forma de navă cu sânurile laterale scobite în grosimea zidurilor, iar în absida altarului s-au deschis două ferestre, caracteristică frecvență în cazul monumentelor din secolul al XVII-lea. Piatră pentru
Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” din Miron Costin () [Corola-website/Science/333792_a_335121]
-
Tringa ochropus"), mierlă ("Turdus merula"), sturz ("Turdus pilaris"), sturz cântător ("Turdus philomelos"), sturz de vâsc ("Turdus viscivorus"), pupăză ("Upupa epops"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale, situri arheologice), astfel:
Lunca Inferioară a Turului () [Corola-website/Science/333803_a_335132]
-
Orchis morio"), pușca-dracului ("Phyteuma tetramerum"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), ferigă plutitoare ("Salvinia natans"), forfecuța bălții ("Stratiotes aloides") și cornaci ("Trapa natans"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale, situri arheologice), astfel:
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
foc; culesul ciupercilor; sau orice altă activitate ce perturbă în mod voit liniștea habitatelor sitului. În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, monumente de arhitectură, muzee, arii protejate, zone naturale, situri arheologice), astfel: În județul Arad În județul Timiș
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
de „Biserica Domnească”, fiind cea mai veche construcție din localitate. Anul construcției nu este cunoscut, pisania bisericii fiind probabil distrusă sau doar ascunsă la construirea în secolul al XVIII-lea a turnului clopotniță de deasupra pridvorului. Informațiile obținute în urma cercetărilor arheologice au dus la formularea unei ipoteze asupra existenței unei biserici mai vechi pe locul celei actuale. În mormintele din apropiere s-au descoperit pietre și urme de mortar, precum și trei monede din vremea regelui ungar Matia Corvin (o monedă perforată
Ținutul Cârligătura () [Corola-website/Science/333871_a_335200]
-
Numele orașului tătăresc este necunoscut. Zona așezării în limitele secolului al XIV-lea avea mai mult de 4 km². Stratul cultural nu este deosebit de adânc, ajungând la 50-60 cm, indicând la o perioadă relativ scurtă de existență a așezării. Studiile arheologice au demonstrat că încetarea existenței vieții în oraș are loc către anii '60 ai aceluiași secol. Informațiile obținute în cursul excavărilor permit descrierea orașului ca un centru meșteșugăresc și comercial destul de mare, care se pare că a jucat un rol
Costești (așezare) () [Corola-website/Science/333879_a_335208]
-
în Confederația Mahan care le dau pământul din est. Confederația a fost, de asemenea, numit Qinhan (秦 韓). Că imigranți, regii s-ar putea să fie oameni Mahan în funcție de mai multe cărți istorice din Chină. Dar nu există nici dovezi arheologice suplimentare pentru a dovedi acest lucru este adevărat. Potrivit "" Sân Guo Zhi "", Jinhan a constat din 12 stătulețe de 600-5000 de familii fiecare divizate de la 6 stătulețe: Potrivit Samguk Șagi Silla (astăzi Gyeongju)) a fost fondată de Hyeokgeose de Silla
Confederația Jinhan () [Corola-website/Science/333059_a_334388]
-
de topografi. Aceștia trebuiau să cunoască deja conceptul de măsurătoare, pentru a putea compara mărimile între ele. Pentru ca terenurile pe care se putea construi trebuiau împărțite între consăteni, era nevoie de metode simple de măsurare și calculare a suprafețelor. Descoperiri arheologice arată că în urma cu circa 7000 de ani oamenii din Lepenski Vir, de pe actualul teritoriu al Serbiei, își construiau colibele cu o secțiune de baza trapezoidală, cu ajutorul sforilor și bețelor. Deși nu există dovezi scrise, construcțiile megalitice realizate în perioada
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Rotbav; comuna Feldioara. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 40982.06. Biserica este una dintre cele mai vechi construcții de acest tip din Țara Bârsei. Ansamblul este format din următoarele monumente: Biserica (actual evanghelică) a fost ridicată în jurul anului 1300, în stil romanic, fortificată
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
ruine. a fost construită fără arhitecți profesioniști după principiul «cât mai mult aer și cât mai mult soare posibil». În timpul lucrărilor de restaurare au fost descoperite vestigiile unei vile române; acestea au fost înglobate în noua construcție, iar numeroase vestigii arheologice au decorat clădirea și grădinile sale. Restaurarea a durat mulți ani nu doar din cauza dificultății de a construi fără a avea la dispoziție vreo cale de transport și de aprovizionare - ceea ce a impus transportul pedestru al materialelor din Capri și
Villa San Michele () [Corola-website/Science/333131_a_334460]
-
sau Doamna din Elx (în , ) este un bust de piatră policrom care a fost descoperit întâmplător în 1897 la "L'Alcúdia", un sit arheologic aflat pe o proprietate privată situată la aproximativ doi kilometri sud de Elche, Valencia, Spania. În general, se crede că Doamna de Elche este o piesă de sculptură iberică din secolul al IV-lea î.Hr., deși modul de lucru sugerează
Doamna din Elche () [Corola-website/Science/333191_a_334520]
-
că ar fi putut fi folosită ca urnă funerară. Doamna din Guardamar este un bust feminin foarte asemănător, cu o înălțime de 50 cm, datând de asemenea din jurul anului 400 î.Hr. și care a fost descoperit în fragmente în situl arheologic fenician al lui Cabezo Lucero din Guardamar del Segura (provincia Alicante, Spania) în 1987. Doamna din Guardamar are bucle similare cu rodetes și coliere. Deși este doar un bust, există teorii că ar fi făcut parte dintr-un grup de
Doamna din Elche () [Corola-website/Science/333191_a_334520]
-
a dus o campanie de unul singur timp de mai mulți ani, atât la nivel național, cât și internațional, pentru a crește gradul de conștientizare a situației de la Efes și a reușit să organizeze strângerea de fonduri pentru finanțarea lucrărilor arheologice care au reînceput în 1926 și au continuat anual până în 1929. Deissmann a murit la 5 aprilie 1937, în localitatea Wünsdorf din apropiere de Berlin, și a fost înmormântat în cimitirul local.
Gustav Adolf Deissmann () [Corola-website/Science/333239_a_334568]
-
este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Tărpiu; comuna Dumitra. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 33239.02. Ansamblul este format din următoarele monumente: Biserica din Tărpiu este un monument caracteristic tranziției de la stilul gotic la cel din Renaștere. Construcția bisericii de către sași se plasează între sfârșitul secolului al XIII-lea
Biserica Evanghelică-Lutherană din Tărpiu () [Corola-website/Science/333271_a_334600]
-
manipulării neglijente a materialului original o mare parte din bibliotecă este iremediabil amestecată, ceea ce face imposibil pentru oamenii de știință să organizeze și să reconstituie multe dintre textele originale, deși unele au rămas intacte. Materialele au fost găsite în situl arheologic de la Kouyunjik (antica Ninive, capitala Asiriei) în nordul Mesopotamiei. Situl se află astăzi pe teritoriul statului modern Irak. Tradițiile persane și armene veche indică faptul că Alexandru cel Mare, văzând marea bibliotecă a lui Assurbanipal de la Ninive, a fost inspirat
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
biblioteci. Alexandru a murit înainte de a reuși să-și creeze biblioteca, dar prietenul și succesorul său Ptolemeu a supravegheat inițierea bibliotecii lui Alexandru - un proiect care s-a dezvoltat până la a deveni renumita Bibliotecă din Alexandria. Biblioteca este o descoperire arheologică a lui Austen Henry Layard; cele mai multe tăblițe au fost duse în Anglia și pot fi regăsite acum în colecția British Museum, dar o primă descoperire a fost făcută la sfârșitul anului 1849, în așa-numitul Palat din Sud-Vest, care a
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
a împărți Algeria, precum și punctele de vedere predominante ale lui Abbé Breuil, susținător al influenței străine în arta rupestră din Africa. Metodele de lucru ale expediției au provocat pagube importante artei rupestre în timp ce jefuirea bunurilor culturale a sterilizat efectiv peisajul arheologic. Orice proces de retrocedare trebuie să includă în mod necesar o recunoaștere deplină a ceea ce s-a făcut și a metodelor inadecvate. "Ouan Lhote Area" și "Henri Lhote Arch" din Parcul Național Tassili sunt numite după el. În franceză:
Henri Lhote () [Corola-website/Science/333353_a_334682]
-
Geranium palustre"), clopoțel ("Campanula persicifolia"), frăgurel ("Potentilla micrantha"), drob ("Chamaecytisus hirsutus"), toporași ("Violă odorata"), trifoi-mărunt ("Medicago lupulina"), păiuș ("Festuca heterophylla"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale, situri arheologice), astfel: Reportaje
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]
-
(după numele latin) este situl arheologic încă neidentificat cu certitudine al unui fost "Castrum" din epoca romană din Dobrogea, situat, după "Tabula Peutingeriana", pe coastă, la 22 de mile de Callatis și 12 mile de Tomis, ceeace corespunde astăzi cu bazinul lacului Techirghiol, în Județul Constanța
Stratonis () [Corola-website/Science/334651_a_335980]
-
folosite ca material de construcție, a dus la formularea concluziei că monumentul a fost, la origine, un edificiu destinat cultului păgân, transformat în biserică la o dată ulterioară. . Și vicarul Ștefan Moldovan îi cobora vechimea până la secolul al IX-lea. Pe cale arheologică, s-au constatat două faze diferite de construcție, trădate de diferența de grosime a pereților și dispunerea navei, deviată cu 5-6 grade spre sud față de axul altarului. Prima biserică („Peșteana I”) fusese înălțată în extremitatea estică a edificiului actual, fiind
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
Primului Război Mondial, Hrozný a tradus prima frază hitită: După dezintegrarea Austro-Ungariei, Hrozný a fost numit profesor al Universității din Praga. La început, s-a axat pe studiul filologiei hitite. Doi ani mai târziu, în 1924 și 1925, a condus două expediții arheologice în Orientul Apropiat. În anul universitar 1926-1927 Hrozný a fost ales decan al Facultății de Arte. În anii 1939-1940 a ocupat postul de președinte al universității fiind martor al schimbărilor impuse de ocupația regimului național-socialist. După cel de-al Doilea
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
a Ungariei” din Aiud, biserica „Sf. Ioan Nepomuk” din Zlatna) și ortodox (biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Zlatna, zidită în stil gotic în anul 1424; biserica „Nașterea Maicii Domnului” - 1754 din Feneș), cetățile medievale (Liteni, Aiud), muzeele (Muzeul cu colecții arheologice din Zlatna, Muzeul de istorie din Aiud, Muzeul de etnografie și folclor) și ariile protejate sunt doar câteva din obiectivele antropice și atracțiile naturale ale turismului românesc din zona Apusenilor. Orașul Zlatna găzduiește "Festivalul internațional de Film Etnografic" (FIFE), eveniment
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]