14,936 matches
-
întîmplare. În ultima vreme, bunica devenea din ce în ce mai aprigă în a-și arăta afecțiunea și acest lucru îl deranja puțin pe băiat (fiindcă atunci cînd venea de la liceu mirosea destul de tare a tutun și, în consecință, nu prea tînjea după apropieri). Bunica nu lua în seamă nazurile nepotului și, cu toate că era pornită împotriva fumatului, în dezlănțuirea ei afec tivă nu observa nimic suspect. Scena din hol dura multă vreme. În repetate rînduri, Daniel, crezînd că s-a terminat, încerca să se desprindă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lua în seamă nazurile nepotului și, cu toate că era pornită împotriva fumatului, în dezlănțuirea ei afec tivă nu observa nimic suspect. Scena din hol dura multă vreme. În repetate rînduri, Daniel, crezînd că s-a terminat, încerca să se desprindă, dar bunica nu-l lăsa și parcă tocmai atunci o apuca dragostea și mai mult, îl strîngea mai tare în brațe și începea să-l pupe pe piept, în dreptul locului unde ajungea ea cu capul. Daniel se lăsa iarăși în voia ei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în brațe și începea să-l pupe pe piept, în dreptul locului unde ajungea ea cu capul. Daniel se lăsa iarăși în voia ei, pînă cînd ajungea din nou să se plictisească și încerca să plece. Tentativele îi rămîneau însă nefructuoase - bunica îl prindea din cînd în cînd (și pentru asta folosea nenumărate strategii), iar atunci cînd o făcea voia să profite de situație. într-un tîrziu, îmbrățișările slăbeau treptat, dar asta nu însemna că Daniel era liber : bunica îi ținea o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
rămîneau însă nefructuoase - bunica îl prindea din cînd în cînd (și pentru asta folosea nenumărate strategii), iar atunci cînd o făcea voia să profite de situație. într-un tîrziu, îmbrățișările slăbeau treptat, dar asta nu însemna că Daniel era liber : bunica îi ținea o mînă între mîinile ei și, după ce i-o săruta îndelung, îl conducea în sufragerie ; îl punea pe canapea, se așeza lîngă el și, ținîndu-i în continuare mîna strîns, dar de data asta punîndu-i-o în poală, începea să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o dusese. Acesta era, de fapt, modul în care îl liniștea pe Daniel, pentru că, o dată povestea începută, băiatul asculta fermecat tot ce îi spunea, cu un interes și cu o supunere destul de greu de priceput pentru agitația vîrstei lui. Frazele bunicii îl învăluiau, îl mîngîiau și-l legănau. „Numele meu de fată - începea ea ca-ntotdeauna - a fost Aurica Arnăuțescu. Aurica e un nume frumos, dar n- am avut parte de el ; cînd eram mică îmi ziceau Coca, iar apoi toată
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu mai trebuia să aibă pretenție la zestre. ...și poveștile continuau în umbra sufrageriei, și cei doi nu erau deranjați de nimeni, căci părinții erau plecați la servi ciu. Daniel simțea cum o toropeală plăcută îl furnică prin vine, iar bunica vorbea și, din cînd în cînd, își aranja flaneaua întinsă peste rotunjimile obișnuite la orice femeie de la o vîrstă încolo. În scurt timp, ajun gea inevitabil la episodul cu bunicul. Într-o vacanță deci, în gară la Titu, se întîlnise
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
drum comun, se întreținuse cu ea (la început cu întrebările de cuviință, mai ales că fata se uita, așa cum era și nor mal, în pămînt, pe urmă, cum însuflețirea le creștea puțin cîte puțin, cu povestiri despre camarazii de școală). Bunica vorbea și acum cu plăcere despre fostele ei colege, precizînd unde a ajuns fiecare învățătoare după aceea. Lenuța Duminică la Fințești, Despina Petrescu la Costești, Lorica și Tanțy, amîndouă la Găești, Puia Georgescu la Valea Mărului. Păstra în dulapul ei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai mult. Înainte să înceapă să vorbească, își scosese batista, o dusese la gură și își dresese glasul încetinel. Tatăl consimțise bucuros, felicitîndu-se că-și dădea fiica pe mîna unui astfel de om de ispravă. Cînd ajungea aici cu povestea, bunica se oprea și se uita la nepotu-său nerăbdătoare, așteptînd ca el să o ches tioneze ca de obicei. Băiatul, cu o voce gravă și apatic, întreba : „Dar de iubit, l-ai iubit ?“. Atunci bunica închidea ochii și răs pundea pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ispravă. Cînd ajungea aici cu povestea, bunica se oprea și se uita la nepotu-său nerăbdătoare, așteptînd ca el să o ches tioneze ca de obicei. Băiatul, cu o voce gravă și apatic, întreba : „Dar de iubit, l-ai iubit ?“. Atunci bunica închidea ochii și răs pundea pe nerăsuflate, dînd cu înțeles din cap : nici nu avusese timp de așa ceva. În momentul acela, nepotul simțea nevoia să se indigneze. Spunea de fiecare dată același lucru, cu o voce calmă și stinsă. Bunica
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bunica închidea ochii și răs pundea pe nerăsuflate, dînd cu înțeles din cap : nici nu avusese timp de așa ceva. În momentul acela, nepotul simțea nevoia să se indigneze. Spunea de fiecare dată același lucru, cu o voce calmă și stinsă. Bunica nu mai putea de mîndrie, îl sorbea din ochi și își lua și ea un răgaz pentru a duce la bun sfîrșit lucrul pe care îl începuse. Se foia puțin, pentru a-și face loc mai bine, și își freca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Se foia puțin, pentru a-și face loc mai bine, și își freca picioarele unul de altul. Canapeaua amortiza orice mișcare și tremura de fiecare dată aproape imperceptibil, ca o pînză de păianjen la adierea vîntului. Cînd vorbea din nou, bunica o lua de unde rămăsese. Într-un fel, mai mult îl admira, pentru că ținea la prestigiul lui de învățător și era un om deosebit, ce mai ! Niciodată, da’ niciodată nu se ducea la cîrciumă, că spunea : „Ce ? Să mă duc eu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cîrciumă, că spunea : „Ce ? Să mă duc eu să beau cu toți nespă lații și dup-aia să zică : ăă ! Domnu’ învățător e ca noi ?...“. Cum ar mai fi stat el în fața țăranilor ? Dacă voia să bea vreun păhărel (și bunica își ducea degetul mare la gură, iar Daniel îi urmărea traiectoria), îl bea acasă, că era bun și-acasă... și nu sta locului deloc. Una- două lua calu’ și o pornea peste deal la taică-său, chiar dacă se-nsera. și nici
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în permisie (și rod al acestor permisii fuseseră cele trei fiice născute una după alta), apoi își luase chipiul și dus a fost ! Murise în timp ce striga : „înainte băieți ! După mine, băieți ! Nu vă lăsați, băieți !“. Daniel se simțea îmbărbătat, pentru că bunica reproducea cu mare fidelitate strigătele de luptă ale soțului ei. Apoi, într-un tîrziu, ea se potolea și începea să-și închipuie ce bine ar fi fost dacă ar fi ascultat-o, să rămînă el acasă lîngă ea !... Daniel știa
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Apoi, într-un tîrziu, ea se potolea și începea să-și închipuie ce bine ar fi fost dacă ar fi ascultat-o, să rămînă el acasă lîngă ea !... Daniel știa în momentele acelea că niciodată nu va ieși din cuvîntul bunicii. Ajunsă cu povestirea aici, ea răsufla adînc, din ce în ce mai adînc, pentru că acum urma partea care îi plăcea cel mai mult. De cum bunica începea iarăși cu depănatul amintirilor, care de data asta o năpădeau de-a dreptul, băiatul observa cum ea pornea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-o, să rămînă el acasă lîngă ea !... Daniel știa în momentele acelea că niciodată nu va ieși din cuvîntul bunicii. Ajunsă cu povestirea aici, ea răsufla adînc, din ce în ce mai adînc, pentru că acum urma partea care îi plăcea cel mai mult. De cum bunica începea iarăși cu depănatul amintirilor, care de data asta o năpădeau de-a dreptul, băiatul observa cum ea pornea să crească puțin cîte puțin, rotunjindu-se și rume nindu-se ca o gogoașă atunci cînd se face bună. Își sufleca ciorapii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mărita seră, aveau toate trei mașini, iar una dintre ele îl avea pe Daniel, care stătea în fața ei cuminte și o asculta, și asta o bucura cel mai mult dintre toate. De fapt, băiatul nu se înțelesese de la început cu bunica. Cînd era mic și ai lui plecau la serviciu, nu era zi în care să nu răsune casa de scandal. Ea se enerva, îl alerga prin apartament, cel mai des în jurul mesei mari din sufragerie, și, pentru că nu reușea să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din Ardeal, îi povestise nepotului că în război avea o lance legată de șa și că-i lua, astfel, pe nemți din fuga calului, ca în frigare). De la o vîrstă încolo însă, băiatul se cumințise în mod neașteptat. Apoi, și bunica începuse să-l pri vească altfel. Din cînd în cînd se mai mira că Daniel se făcuse ditamai bărbatul, el, care fusese crescut de cînd era atî tica în brațele ei, și zicea cu admirație că se cunoaște că e
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tica în brațele ei, și zicea cu admirație că se cunoaște că e din neam, fiindcă are nasul Bădeștilor. Iată-i deci stînd cuminți unul lîngă altul pe patul din sufragerie și vorbind despre ale lor. După ce termina cu povestea, bunica îi dădea băiatului învățăminte foarte folositoare pentru viață, iar el era numai ochi și urechi. Daniel avea nevoie de aceste sfaturi, mai ales acum, cînd, fiind pe cale să termine liceul, trebuia să plece în armată, la o armă destul de periculoasă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
avea nevoie de aceste sfaturi, mai ales acum, cînd, fiind pe cale să termine liceul, trebuia să plece în armată, la o armă destul de periculoasă, unde se auzea că poți s-o pățești rău de tot. În paran teză fie spus, bunica era foarte mulțumită de situație și se opusese prin orice mijloace ca părinții să aranjeze ceva pentru fiul lor. Astfel stăteau cei doi în sufra gerie, într-o armonie care începuse să stîrnească invidia vecinilor. Prin pereții subțiri de be-ce-a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
părinții să aranjeze ceva pentru fiul lor. Astfel stăteau cei doi în sufra gerie, într-o armonie care începuse să stîrnească invidia vecinilor. Prin pereții subțiri de be-ce-a se auzeau din alte părți certuri sau diverse alte lucruri, dar vocea bunicii le acoperea pe toate. Afară era un zbucium perma nent, cu mașinile care treceau încoace și-ncolo ; în sufragerie, în schimb, întîlneai o oază de liniște. Cîte o muscă mai bîzîia din cînd în cînd și trecea în grabă printre
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
liniște. Cîte o muscă mai bîzîia din cînd în cînd și trecea în grabă printre cei doi, dar nu era deloc luată în seamă. Firele de praf se așterneau implacabil peste mobile, iar canapeaua mai vibra uneori, aproape imperceptibil, cînd bunica se așeza mai bine sau își freca picioarele. Despre bunica Bunica (mama maică-mii ; mama lui taică-meu era „buna“ din Ardeal și cu ea e altă poveste - s-a sinucis) a fost toată viața o femeie cumpătată. Nu a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și trecea în grabă printre cei doi, dar nu era deloc luată în seamă. Firele de praf se așterneau implacabil peste mobile, iar canapeaua mai vibra uneori, aproape imperceptibil, cînd bunica se așeza mai bine sau își freca picioarele. Despre bunica Bunica (mama maică-mii ; mama lui taică-meu era „buna“ din Ardeal și cu ea e altă poveste - s-a sinucis) a fost toată viața o femeie cumpătată. Nu a fumat și nu a pus deloc alcool pe limbă. În
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
trecea în grabă printre cei doi, dar nu era deloc luată în seamă. Firele de praf se așterneau implacabil peste mobile, iar canapeaua mai vibra uneori, aproape imperceptibil, cînd bunica se așeza mai bine sau își freca picioarele. Despre bunica Bunica (mama maică-mii ; mama lui taică-meu era „buna“ din Ardeal și cu ea e altă poveste - s-a sinucis) a fost toată viața o femeie cumpătată. Nu a fumat și nu a pus deloc alcool pe limbă. În plus
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe la 80 de ani, să moară lent și în chi nuri, cu o tumoare la cap. Cînd a fost descoperită, excrescența era foarte mare și acoperea, ca o cușmă, întregul creier. Asta s-a întîmplat după ce, într-o bună zi, bunica și-a pierdut cunoștința și a căzut lată. O dată descoperită, așa cum se întîmplă întot deauna, tumoarea a început să-și facă de cap. Adică, pe cît era de mare, să crească și mai mult. Îi îmbră țișa creierul pînă la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
niană - și pentru creier, și pentru respectiva tumoare -, așa că unul dintre ei a trebuit să cedeze. Acela a fost desigur creierul, care, prins ca într-o menghină, a început să urle după ajutor. Urletele lui se traduceau în dureri groaznice. Bunica, din păcate, nu putea să strige, fiindcă tumoarea îi atinsese cen trele comunicării. Nu mai era în stare să scoată nici un sunet și nu mai auzea nimic (oare chiar nu mai auzea nimic ?). A stat așa, prizonieră în propriul ei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]