13,997 matches
-
scris și produs de Madonna alături de echipa care i-a produs și restul albumului "Hard Candy" (printre care Justin Timberlake și Timbaland), acest cântec este total diferit de ritmurile obișnuite ale producătorilor menționați, fiind cel mai apreciat de pe album de către criticii muzicali. Compus și produs de Madonna și Andre Betts, piesa, văzută de unii ca o continuare la „Justify My Love”, a fost inclusă pe albumul "Erotica". Deși nu a fost single, acest cântec cu influențe hip hop a fost folosit
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
Madonna și Patrick Leonard. A fost un hit internațional, atingând locul 1 în Belgia, Canada, Irlanda, Japonia, Marea Britanie și Statele Unite, fiind oprit pe locul 2 în Elveția, Franța, Germania, Olanda și Suedia; în ciuda succesului comercial, a primit recenzii mixte de la criticii muzicali, alături de întreaga coloană sonoră. Surprinzător, cântecul nu a fost inclus pe "The Immaculate Collection" (1990), cu toate că face parte din EP-ul "The Holiday Collection", fiind într-un final selecționat pentru albumul gratest hits din 2009, "Celebration". Scris de Madonna
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
un număr de 20 medalii la olimpiadele internaționale de fizică, matematică, informatică, chimie și biologie. De pe băncile acestui liceu, de-a lungul timpului, s-au ridicat personalități de marcă ale culturii românești, precum folcloristul Simion Florea Marian, compozitorul Ciprian Porumbescu, criticul literar Dimitrie Păcurariu, scriitorul Mircea Radu Iacoban, academicianul Cristofor I. Simionescu, profesor doctor docent Nicanor Mînecan, scriitorul și profesorul Norman Manea (recent candidat la Premiul Nobel) și mulți alții. Un număr ridicat de absolvenți ai liceului au devenit cadre didactice
Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava () [Corola-website/Science/317569_a_318898]
-
România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman consideră că acest film inaugurează etapa de recurs la istorie a lui Blaier, a doua etapă importantă a creației sale regizorale după o perioadă în care regizorul realizase filme cu subiecte din actualitatea recentă. Filmul este "„un original
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
și slăbiciunea, începutul și sfârșitul. Eva Sârbu considera că tema filmului lui Blaier este reprezentată de limitele până la care poate fi împins umanul în orice situație, iar personajul bun este forțat să devină temporar rău, iar cel rău temporar bun. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Capturați într-o razie, în Bucureștii sub ocupație, angelicul Darie și cinicul Diplomat, trăiesc alături experiența „jocului cu moartea” din timpul primului război mondial. Inspirat de
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
(n. 23 noiembrie 1953, Gâlgău, Județul Sălaj) este un scriitor și poet român, considerat de criticul literar Gheorghe Grigurcu, dar și de regretații Laurențiu Ulici și Marin Mincu drept cel mai mare parodist al României. A absolvit în 1978 Facultatea de Filologie a Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. În perioada 1978-1979 a fost profesor titular la Școala
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
de dezvoltare a modelului corespund celor trei preocupări sau politici publice: susținerea publică pentru cercetarea universitară (cercetarea de bază), importanța strategică a tehnologiei pentru industrie (dezvoltarea) și impactul cercetării asupra economiei și societății (difuzarea). Este de menționat, totuși, că oponenții (criticii) modelului liniar consideră că liniaritatea este o ficțiune și că modelul este o entitate retorică. (Godin, Benoit, 2006, op.cit.). Abernathy și Utterback (1975) au prezentat un model dinamic al inovării de produs și de proces. În acest model se consideră
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
despre acest business așa cum vorbește ea.”. Jurnalistul Scott Macaulay presupune că lui Sasha i-a fost atribuit acest rol datorită interesului manifestat față de regizorii independenți, ca Jean-Luc Godard, Harmony Korine, David Gordon Green, Michelangelo Antonioni, Agnès Varda și William Klein. Criticul de film Roger Ebert nu exclude că Soderbergh ar fi ales-o anume pe Sasha datorită atitudinii ei de mercenar față de sex. În timpul pregătirilor de film, Soderbergh i-a recomandat actriței să studieze filmele "A-și trăi viața" (1962) și
Sasha Grey () [Corola-website/Science/317679_a_319008]
-
În primul sunt aduse în lumină unele aspecte legate de prostituție, iar în al doilea se observă unele similarități cu relațiile dintre Chelsea și clienții săi. Grey a mărturisit că îi seamănă într-o oarecare măsură lui Chelsea la caracter. Criticii au publicat reacții diferite la rolul lui Sasha în acest film. Owen Gleiberman de la Entertainment Weekly o descrie astfel: „în realitate un star porno, care reprezintă o actriță mai puțin naturală și mai mult apatică, precum o păpușă Barbie lipsită
Sasha Grey () [Corola-website/Science/317679_a_319008]
-
Gleiberman de la Entertainment Weekly o descrie astfel: „în realitate un star porno, care reprezintă o actriță mai puțin naturală și mai mult apatică, precum o păpușă Barbie lipsită de afecțiune (imaginați-vă o Ashley Dupré cu nuanțe de Demi Moore)”. Criticul revistei "The New Yorker", David Denby, găsește filmul inert, întrucât „Sasha Grey era atât de focalizată pe egocentrism, încât a uitat să mai și joace”. Moira Macdonald, de la "The Seattle Times", se întreabă „cum poate fi deosebit jocul modest al
Sasha Grey () [Corola-website/Science/317679_a_319008]
-
de la "The Seattle Times", se întreabă „cum poate fi deosebit jocul modest al unui actor neexperimentat de interpretarea realistă a unui personaj placid de către un actor recunoscut”. „Simpla apariție a acestei întrebări pune sub semnul întrebării calitatea interpretării rolului”, conchide criticul. În același articol, Moira merge mai departe, exprimându-și nedumerirea față de cum a ajuns Soderbergh, creatorul renumitului "Ocean's Eleven - Faceți jocurile!", să accepte un scenariu atât de plictisitor. Roger Ebert, dimpotrivă, consideră că „Grey transmite cu succes atât speranța
Sasha Grey () [Corola-website/Science/317679_a_319008]
-
și faptic zace miezul unor creații artistice demne de Oscar sau de Nobel, cu condiția de-a se găsi persoanele capabile să-l pătrundă și să-l strunească. Elisabeta Isanos face un pas mare prin Amur-ul ei în această direcție.” Criticul CONSTANTIN CĂLIN despre romanul „AMUR” (editura Augusta-ARTPRES, Timișoara, 2006): "„Scriitoare multilaterală (poetă, prozatoare, traducătoare), d-na Elisabeta Isanos face parte dintre autorii care își pășesc pe propriile lor urme din nevoia de a aprofunda și consolida ceea ce au mai spus
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
afecțiuni ale coloanei vertebrale și deseori descompunerea internă a capului. Umoarea canceroasă, care ar fi rămas adormită în sistem în cursul vieții lor este inflamată și își începe munca de distrugere și măcinare. Mintea este adesea ruinată și apare nebunia.” Criticii citează un studiu modern care arată că a avea multe orgasme protejează bărbații împotriva bolilor de inimă. Thomas Szasz a descris schimbarea de consens științific drept „Masturbarea: activitatea sexuală de căpătâi a omenirii. În secolul al nouăsprezecelea era o boală
Ellen White () [Corola-website/Science/317786_a_319115]
-
cunoscute, ca "Spun" (2002). În 2004, a apărut în comedia romantică "Little Black Book", și în filmul apreciat de critici "Sin City" (2005). A avut două roluri în filmele regizorului Edward Burns: "Sidewalks of New York" (2001) și "The Groomsmen" (2006). Criticul de film Roger Ebert a aclamat talentul ei de actorie, dând recenzii bune în multe din filmele sale, comparând-o cu Lucille Ball. În 2009, a făcut parte din distribuția filmului Lifetime, "Tribute", în postura de actor principal, interpretând rolul
Brittany Murphy () [Corola-website/Science/317863_a_319192]
-
sintagme din altă limbă. Acest tip de calc are două subtipuri: Acest tip de calc constă în a imita o sintagmă străină. Și acesta poate fi internațional, ca în cazul sintagmei franceze "tour d'ivoire" devenită unitate frazeologică, creată de criticul literar Charles Augustin Sainte-Beuve în legătură cu scriitorul Alfred de Vigny. De la aceasta a rezultat rom. "turn de fildeș", engl. "ivory tower", ital. "torre d'avorio", rus. "башня из слоновой кости", maghiară "elefántcsonttorony" etc. Acest tip de calc combinat se găsește, de
Calc (lingvistică) () [Corola-website/Science/317870_a_319199]
-
putut fi dovedit nimic referitor la vreo implicare la atentat. Raportul oficial SOU 1999:88 este de părere că urma care ducea la poliție ar fi trebuit să fie cercetată mai amănunțit, asta și pentru a preveni suspiciunea de care criticii particulari s-au putut folosi să critice ancheta. Deja din prima săptămână după atentat, poliția s-a interesat de o eventuală implicare la atentat a organizației kurde „Partidul Muncitoresc din Kurdistan” ("PKK"). În 1984 și 1985, foști membri care părăsiseră
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
Bede, cum că Cædmon și-ar fi creat versurile singur, și că el însuși (Beda) punea accent pe poezie ca o inovație. Teoria nu poate fi verificată cu exactitate deoarece doar versiunea scrisă a poeziilor este păstrată, nu tradiția orală. Criticii acestei teorii spun că poeziile au fost create parțial conform unui proces modern „cuvânt-cu-cuvânt”, iar parțial conform unei combinații de teme și formule.. Cantitatea de proză anglo-saxonă este cu mult mai vastă decât cea de poezie. Majoritatea textelor sunt predici
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
fantasy, în această perioadă a scris primul roman aparținând acestui gen, "Glory Road", iar în "Străin în țară străină" și "I Will Fear No Evil" a început să amestece genurile hard science, fantasy, precum și misticismul și satira la adresa religiei organizate. Criticii William H. Patterson Jr. și Andrew Thornton cred că acest lucru este doar o dovadă a opoziției pe care Heinlein a resimțit-o multă vreme față de pozitivism. Heinlein a declarat că orientarea spre această nouă direcție literară a fost influențată
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
caracterizate prin personaje, perioadă și locație comune, tansmițând explicit filozofia și credințele lui Heinlein și conținând pasaje lungi de dialog și expozeuri pe marginea formei de guvernământ, a sexului și a religiei. Aceste romane au fost controversate în rândul cititorilor, criticul Dave Langford recenzându-le extrem de defavorabil. Toate cele patru premii Hugo ale lui Heinlein au fost primite pentru cărți scrise anterior acestei perioade. Unele dintre aceste cărți, cum ar fi de exemplu "The Number of the Beast" și "The Cat
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
operele sale începând din 1939, cu "For Us, The Living". În timpul perioadei de început, lucrările scrise de Heinlein pentru tineri trebuiau să țină cont atât de percepția editorilor în legătură cu sexualitatea, cât și de potențiala percepție în rândul cititorilor; după cum afirma criticul William H. Patterson, dilema lui a fost "să sorteze ceea ce putea ridica obiecții reale de ceea ce reprezenta doar o sensibilitate exagerată". În perioada de mijloc a creației, libertatea sexuală și eliminarea geloziei sexuale au reprezentat tema majore din "Străin în
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
rezonabilă la rasism, împotriva căruia era Heinlein. Multe dintre aceste teorii sociologice și psihologice au fost criticate sau modificate semnificativ în ultimii cincizeci de ani, iar modul în care le-a folosit Heinlein poate apărea acum infantil și depășit cititorilor. Criticul Patterson spunea "Korzybski este privit acum ca un excentric". Alături de Isaac Asimov și Arthur C. Clarke, Heinlein ieste considerat unul dintre cei trei maeștri din science fiction apăruți în așa numita "Perioadă de aur" a genului, asociați cu John W
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
studiu realizat în 1953 pe tema celor mai importanți scriitori ai genului, el a fost citat cel mai des ca influență. În 1974, el a câștigat primul premiu Grand Master acordat de Science Fiction Writers of America pentru întreaga carieră. Criticul James Gifford scria că "Deși mulți alți scriitori au depășit creația lui Heinlein, mulți se pot lăuda că sunt la fel de influenți ca el. O mulțime de scriitori SF din perioada antebelică a Epocii de Aur și până în ziua de azi
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
sa reală, personajul titular al romanului este în primul rând unul simbolic. Autorul îi creează o aureolă eroică de idealist social și-l idolatrizează, având mare grijă de a nu-i risipi iluzia romantică a instaurării unui egalitarism utopic, subliniază criticul Magda Popescu. Scriitorul înfățișează în varii ocazii necazurile oamenilor de rând, confruntați cu lăcomia și abuzurile stăpânilor de pământuri și a dregătorilor domnești. Sosit în țară cu ajutor căzăcesc, Nicoară Potcoavă are ca obiectiv principal eliberarea țării de sub jugul turcesc
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
mai fie. Mult pătimește această țară de răul lor”". Mihail Sadoveanu folosește în romanele sale istorice un limbaj cronicăresc arhaic nu din dorința de a crea efecte de vetustate, ci pentru a aduce cititorii mai aproape de spiritul acelor vremuri îndepărtate. Criticul George Călinescu afirma că „eroii lui M. Sadoveanu se mânie și suduie, fără erori de gramatică, se jălesc ca psalții pe glasurile canonice”. O expresie a obiceiurilor străvechi este adresarea politicoasă între prieteni și chiar și între membrii aceleiași familii
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
apără pământurile cu uricele date de voievozii din vechime. Majoritatea criticilor literari au evidențiat romantismul romanului de tinerețe al lui Sadoveanu, precum și nerăbdarea autorului de a încheia socotelile cât mai curând cu personajele și de a limpezi cu superficialitate acțiunea. Criticul Alex. Ștefănescu afirma că romanul "Șoimii" se caracterizează prin „romantismul naiv al subiectului, foarte vizibil”, ceea ce-l va determina pe autor să scrie la aproape o jumătate de secol romanul "Nicoară Potcoavă", mai matur din punct de vedere literar. Șerban
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]