14,797 matches
-
ca lider al unui grup. Dar diferențele sunt semnificative, în timp ce Dumnezeul tatălui era anonim, Iahve este un nume propriu care pune în evidență misterul și transcendența sa. Raporturile dintre divinitate și credincioși s-au schimbat: nu se mai vorbește de "Dumnezeul tatălui", ci de "poporul lui Iahve". Ideea alegerii divine, prezentă în promisiunile făcute lui Avraam (Facerea, 12: 1-3), se precizează: Iahve numește pe urmașii patriarhilor "poporul meu"; ei sunt, după expresia lui R. de Vaux, "proprietatea sa personală", în continuarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Iahve". Ideea alegerii divine, prezentă în promisiunile făcute lui Avraam (Facerea, 12: 1-3), se precizează: Iahve numește pe urmașii patriarhilor "poporul meu"; ei sunt, după expresia lui R. de Vaux, "proprietatea sa personală", în continuarea procesului de asimilare a "Dumnezeului tatălui" cu El, Iahve a fost și el identificat cu acesta. Iahve a împrumutat de la El structura sa cosmică și a luat titlul de Rege. "De la religia lui El, iahvismul a luat și ideea de curte divină alcătuită din bene
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
împrumutat de la El structura sa cosmică și a luat titlul de Rege. "De la religia lui El, iahvismul a luat și ideea de curte divină alcătuită din bene' elohim. "28 Pe de altă parte, caracterul războinic al lui Iahve prelungește rolul Dumnezeului tatălui, protectorul, prin excelență, al credincioșilor săi. 26 Vezi bibliografiile recente înregistrate de H. Ringgren, pp. 43 sq., G. Fohrer, op. Cit., pp. 75 sq., R. de Vaux, Histoire, pp. 321 sq., F. M. Cross, op. Cit., pp. 60 sq. 27 R. de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în Decalog (Ieșirea, 20: 3-17; cf. Ieșirea, 34: 10-27). În forma sa actuală, textul nu poate să dateze din epoca Iui Moise, dar cele mai importante porunci reflectă desigur spiritul iahvismului primitiv. Primul articol al Decalogului: "Sa nu ai alți Dumnezei afară de mine!" arată că nu este vorba de monoteism în sensul strict al cuvântului. Existența altor zei nu este negată, în cântecul de victorie înălțat după trecerea marii, Moise exclamă: " Cine este asemenea ție între dumnezei" (Ieșirea, 15: 11). Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Sa nu ai alți Dumnezei afară de mine!" arată că nu este vorba de monoteism în sensul strict al cuvântului. Existența altor zei nu este negată, în cântecul de victorie înălțat după trecerea marii, Moise exclamă: " Cine este asemenea ție între dumnezei" (Ieșirea, 15: 11). Dar Dumnezeu cere fidelitate absolută, deoarece Iahve este un "Zeu gelos" (Ieșirea, 20: 5). Lupta împotriva falșilor zei începe imediat după ieșirea din deșert, cu Baal din Peor. Acolo fiicele moabiților i-au invitat pe israeliți să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
gelos" (Ieșirea, 20: 5). Lupta împotriva falșilor zei începe imediat după ieșirea din deșert, cu Baal din Peor. Acolo fiicele moabiților i-au invitat pe israeliți să aducă sacrificii zeilor lor. Și mânca poporul din acele jertfe și închina la dumnezeii lor" (Numerii, 25: 2 sq.) provocând mânia lui Iahve. Pentru Israel această luptă începută la Peor continuă și azi. Semnificația celei de a doua porunci: "Să nu-ți faci chip cioplit.", nu este ușor de sesizat. Nu este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ieroboam, primul rege al lui Israel, a fundat două sanctuare, la Bethel și la Dan, unde Iahve era adorat sub forma a doi viței de aur (III Regi, 12: 28-29). Este posibil ca statuile tauromorfe să fi servit de lăcaș Dumnezeului nevăzut. E vorba totuși de o influență canaaneeană care viola interdicția "chipului cioplit", și această inovație, vecină cu apostazia, a agravat neînțelegerea dintre cele două regate 7. ^^sms, l 114. Iahve și creatura sa Un întreg grup de psalmi, "Psalmii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
această inovație, vecină cu apostazia, a agravat neînțelegerea dintre cele două regate 7. ^^sms, l 114. Iahve și creatura sa Un întreg grup de psalmi, "Psalmii de întronare", îl exaltă pe Iahve ca Rege. El este "mare împărat peste toți Dumnezeii" (95: 4); "Iahve domnește. Să tremure popoarele [.]. Puterea Regelui stă în iubirea dreptății; tu ai întemeiat legea, judecata și dreptatea" (98: l și 4). Dar ideea de regalitate divină nu depinde de instituția monarhiei. Concepția este arhaică: Dumnezeu este stăpânul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este, de asemenea, Judecătorul Creației sale. "La timpul hotărât, voi judeca cu dreptate" (Ps. 74: 2). El judecă întru dreptate (P.v. 95: 10). "Dreptatea" sa, în același timp morală, cosmică și socială, constituie legea fundamentală a Universului 9. Iahve este "Dumnezeul cel Viu", altfel spus el se deosebește atât de idolii care "nu grăiesc", și "sunt purtați pentru că nu sunt în stare se meargă" (Ieremia, 10: 5), cât și de oamenii "asemănători cu iarba câmpului" (Ps. 102: 15). Omul este și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
singurele aluzii la învierea morților înainte de robia babiloniană (587-538 î. Hr.) când o parte a populației va fi supusă influenței eshatologiei iraniene (cf. partea a II-a)1(). "Sclav" sau "servitor" al lui Iahve, omul trebuie să trăiască în frica de Dumnezeul său. Supunerea este actul religios perfect. Dimpotrivă, păcatul este nesupunerea, încălcarea comandamentelor. Totuși, conștiința precarității nu exclude încrederea în Iahve, nici bucuria născută de binecuvântarea divină. Dar raporturile Dumnezeu-om nu depășesc acest stadiu: unio mystica a sufletului cu Creatorul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de a cunoaște și a respecta Legea, ordinea divină. După cum spune profetul Miheia (6: 8): "Ți s-a arătat, omule, ceea ce este bun și ceea ce Iahve cere de la tine: dreptate, iubire și milostivire și cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău". Păcatul face să se piardă binecuvântarea (berâkhâh). Dar pentru că păcatul face parte din condiția umană, și deoarece Iahve, în ciuda severității sale, este milostiv, pedeapsa nu este niciodată definitivă. 9 "Dreptatea" se apropie de măsaru babilonian și de ma'at
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai e poporul său. În a doua povestire (3: 1-5), Iahve îi spune să se căsătorească, a doua oară, cu "o femeie desfrânată, iubită de un ibovnic așa precum Iahve, Dumnezeu Savaot, iubește pe Israel deși ei se întorc spre dumnezei străini". Probabil că prima soție era o femeie care participase la riturile canaaneene ale fertilității. Cât despre a doua, aleasă în pofida trecutului ei detestabil, ea trebuia să indice atitudinea binevoitoare a lui Iahve, gata să-1 ierte pe Israel. Oricum ar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dat ei grâul, mustul, untdelemnul proaspăt, și i-am înmulțit argintul și aurul pe care 1-au întrebuințat pentru Baali!" (2: 7-10). Regăsim iarăși, exacerbat, conflictul dintre Baal și Iahve, dintre o religie de structură cosmică, și fidelitatea pentru un Dumnezeu unic, creator al lumii și stăpânitor al istoriei. Osea atacă neistovit sincretismul Baal-Iahve. "Au săvârșit destrăbălări, depărtându-se de Dumnezeul lor. Aduc jertfe pe vârfurile munților și tămâieri pe înălțimile colinelor, sub stejari, plopi și terebinți" (4: 12-13). Israel și-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
2: 7-10). Regăsim iarăși, exacerbat, conflictul dintre Baal și Iahve, dintre o religie de structură cosmică, și fidelitatea pentru un Dumnezeu unic, creator al lumii și stăpânitor al istoriei. Osea atacă neistovit sincretismul Baal-Iahve. "Au săvârșit destrăbălări, depărtându-se de Dumnezeul lor. Aduc jertfe pe vârfurile munților și tămâieri pe înălțimile colinelor, sub stejari, plopi și terebinți" (4: 12-13). Israel și-a uitat istoria: "Când Israel era copil, eu îl iubeam, și din Egipt am chemat pe fiul meu. Dar cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
iar nu jertfă și cunoașterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot" (6: 6). Locurile înalte, unde sunt celebrate ceremoniile sincretiste, vor fi distruse (10: 8). Singura salvare este o întoarcere sinceră către Iahve. "întoarce-te Israele, la Iahve, Dumnezeul tău, căci tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii tale. Ziceți-i lui: lartă-ne orice fărădelege ca să ne bucurăm de milostivirea ta." (14: 2-3). Osea este conștient de faptul că decăderea lor nu le dă voie păcătoșilor "să se întoarcă la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii tale. Ziceți-i lui: lartă-ne orice fărădelege ca să ne bucurăm de milostivirea ta." (14: 2-3). Osea este conștient de faptul că decăderea lor nu le dă voie păcătoșilor "să se întoarcă la credința în Dumnezeul lor" (5: 4). Totuși, iubirea lui Iahve este mai puternică decât mânia sa: Nu voi dezlănțui arșița mâniei mele. Căci eu sunt Dumnezeu Atotputernic și nu om: eu sunt Sfântul în mijlocul tău și nu voi veni să te nimicesc" (11
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
crede în invulnerabilitatea Sionului: muntele sfânt a fost și va fi ocrotit de către Iahve împotriva tuturor asalturilor dușmanilor (14: 24-32; 17: 2-14; 29: 1-8 etc.) El păstrează, de asemenea, speranța unei "rămășițe a lui Israel" care "se va întoarce la Dumnezeul cel puternic" (10: 20-21)28. Dar esența mesajului său n-a fost urmată, și profetul nu își ascunde dezamăgirea. 26 Trebuie să arătăm că numai primele 39 de capitole ale cărții care îi poartă numele îi aparțin. Restul este constituit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și duh nou vă voi da. Voi face să umblați după legile mele și să păziți și să urmați rânduielile mele. Veți locui în țara pe care am dat-o părinților voștri. Veți fi poporul meu și eu voi fi Dumnezeul vostru" (36: 25-28). Ca și la Ieremia, e vorba de un Nou Legământ, implicând, în fond, o nouă creație. Dar pentru că împrăștierea lui Israel punea sub semnul întrebării atotputerea și renumele Domnului, lezechiel explică această nouă creație prin dorința lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se simțea eul poetic mai avea puterea să caute un răspuns sau să ceară ajutor, protecție chiar și atunci când înaltul refuza implicarea în orice formă de dialog, aici elementele sacralității sunt negate, se refuză autoiluzionarea - "Noi am crezut într-un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai -/ (...) Nu mai credeți, oameni de argilă, c-a trăit Iisus într-o iesle."), altele sunt proiecții ale propriilor angoase. Lipsa de distincții între real și imaginar, ștergerea granițelor permite elementelor angoasante să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
modalități pe care le foloseau și prozatorii europeni pentru a sugera construcția de hârtie, fantoșă specifică ficționalului - fie metafora magicianului ca la John Fowles, fie cea a vocii ivite din ceață pentru a face ordine într-o lume pe care dumnezeu și diavolul și-o dispută fără să știe că ei înșiși sunt personaje, ca în cazul lui Jose Saramago. Și aici se creează temporar iluzia sincerității, prin acumulări de elemente care par să contureze un mediu care capătă concretețe, dar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și cel al timpului a cărui trecere ireversibilă dezvăluie nimicnicia condiției umane, acesta din urmă este trecut în derizoriu, timpul s-a degradat el însuși, astfel încât amenințarea morții pierde din intensitate. Pentru un poet care se proclamă emfatic un nou Dumnezeu, calificarea producțiilor propriei imaginații drept "năzdrăvănii" poate să pară disonantă. Termenul trimite însă, într-un limbaj familiar, la coruperea realității în jocul fanteziei. Când Eumene își face simțită prezența, textul se transformă în artă poetică. Peisajul marin care se dezvăluie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la nivel fictiv în Zeii prind șoareci). E un act de sfidare pe care-l regăsim și la Ben. Corlaciu și care își are oarecum sursele literare în poeziile lui Arghezi. Eul poetic se proiectează în ipostaza de rege, de dumnezeu al unui univers decăzut: "Prea târziu, prea târziu,/ Atunci va fi prea târziu;/ Dimitrie Stelaru, noul Cristos,/ Se va ridica lângă tine, rănit" (Prea târziu) sau "Sunt o trestie sfâșiată de vânt/ În mijlocul mlaștinii râioase;/ Taverna aceasta miroase a pământ
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la toți acești scriitori ai generației Albatros, revine imaginea unui Dumnezeu-om coborât și el în spațiile cotidianului, familiarului, împrumutându-i atributele, atins de mizeria existenței comune. Ion Caraion reflectă, în textele sale, imaginea tulbure sau tulburătoare a unui asemenea dumnezeu: "Noi am crezut într-un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai -/ numai batistele de sânge mai culegeau anii din pom." (Corespondență pe un arbore), "Vezi, ducem cu rana din carne pe Domnul/ și-n fiecare seară îi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Albatros, revine imaginea unui Dumnezeu-om coborât și el în spațiile cotidianului, familiarului, împrumutându-i atributele, atins de mizeria existenței comune. Ion Caraion reflectă, în textele sale, imaginea tulbure sau tulburătoare a unui asemenea dumnezeu: "Noi am crezut într-un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai -/ numai batistele de sânge mai culegeau anii din pom." (Corespondență pe un arbore), "Vezi, ducem cu rana din carne pe Domnul/ și-n fiecare seară îi dăm să mănânce-un paing." (Partitură
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
început și fără sfîrșit...” 6) Altă dată, într-o dimineață ce a urmat unei nopți de furtună interioară, spune îndemnîndu-se: „Astăzi e sărbătoare; apa rece cu care mă spăl mă trezește; un clopot greoi sună departe... Să ne gîndim la Dumnezeu!...7 Mai des decît la Dumnezeu Tatăl, pomenit numai de două ori în poezii (vezi „Veritas” și „După amiază caldă”)8), se gîndește la Iisus. Trei sînt imaginile acestuia în mintea sa: Iisus salvatorul moral, Iisus revoluționarul, Iisus al patimilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]