13,527 matches
-
conducerea mișcării Venizelos s-a îndreptat către Atena și, după ce s-a consultat cu liderii Ligii Militare și cu reprezentanții partidelor politice, a propus un nou guvern și refomarea Parlamentului Elen. Propunerile sale au fost considerate primejdioase pentru scena politică elenă atât de rege cât și de politicienii greci. Temându-se de escaladarea crizei, regele George I a convocat în cele din urmă un cosiliu de coroană și a recomandat liderilor politici acceptarea propunerilor lui Venizelos. După mai multe amânări, regele
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
iar Grecia se pregătea de alegeri. La alegerile din 8 august 1910, aproape o jumătate din locurile din parlament au fost cucerite de independenți noi intrați pe scena politică a Greciei. Venizelos, în ciuda problemelor care le avea cu recunoașterea cetățeniei elene și fără să fi participat personal la campania electorală din circumscripția în care a candidat, a ieșit pe primul loc pe lista electorală din Attica. El a fost acceptat imediat ca lider al independenților. Venizelos a fondat Komma Fileleftheron (Partidul
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
sociale și domnia legii, ca și dezvoltarea și creșterea potențialuliu productiv al țării. Rolul conducător în acest proces i-a revenit Ministerului Economiei Naționale. Acest minister, din momentul creării sale în 1911, a fost condus de Emmanuel Benakis, un negustor elen grec din Egipt și bun prieten al lui Venizelos. Între 1911 și 1912, au fost emise o serie de legi care vizau domeniul legislației muncii. Au fost puse în aplicare măsuri pentru interzicerea muncii copiilor și lucrului de noapte a
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Turcia se afla într-o perioadă de tranziție constituțională, iar sistemul ei administrativ era dezorganizat și slăbit. În plus, Turcia nu dispunea de o flotă capabilă să-i transporte forțele militare și proviziile din Asia Mică în Europa, în vreme ce flota elenă domina Marea Egee. Venizelos nu a dorit să să-și implice țara într-un conflict major, cel puțin atâta vreme cât armata uscatului și flota elene nu erau complet reorganizate (un efort susținut în acest scop începuse încă de pe vremea mandatului lui Georgios
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
erau complet reorganizate (un efort susținut în acest scop începuse încă de pe vremea mandatului lui Georgios Theotokis), iar economia Greciei nu era revitalizată. În aceste condiții, Venizelos le-a propus turcilor recunoașterea dreptului cretanilor să-și trimită deputați în parlamentul elen, ca o soluți pentru rezolvarea „Chestiunii Cretane”. Junii Turci aflați la conducere la Constantinopol se simțeau foarte încrezători după victoria din războiul greco-turc din 1897, au amenițat că vor ocupa Atena dacă grecii vor continua cu cererile lor. Atunci când Venizelos
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Pe 1 octombrie, Venizelos a anunțat intenția de declarare a războilui în sesiunea ordinară a parlamentului. În aceeași ședința a anunat acceptarea deputaților cretani în rândurile parlamentarilor de la Atena și unirea Cretei cu Grecia, punând astfel capăt „Chestiunii Cretane”. Populația elenă a primit vestea despre aceste evenimente cu mare entuziasm. Declanșarea luptelor Primului Război Mondial a cauzat numeroase necazuri lui Venizelos în relația sa cu prințul moștenitor Constantin. O parte a problemelor ar putea fi atribuite complexității relațiilor oficiale dintre cei doi lideri
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
spre nord, spre nord, spre Monastir. Venizelos era foarte realist și insista asupra obiectivelor politice ale războiului: eliberarea cât mai multor regiuni și localități, în special în Macedonia și Salonic, adică spre est. Neînțelegerile au devenit evidente după victoria armatei elene în bătălia de la Sarantaporo, când viitoarea direcție a acțiunilor militarea trebuia decisă. Venizelos a propus ca armata să se îndrepte spre Salonic, un oraș-port cu o mare importantă, și să-l cucerească cu orice preț și, deci, să se îndrepte
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
telegramă către Statul major cu textul „Salonique à tout prix! (Salonicul cu orice preț!)”. De asemenea, el a încercat să comunice cât mai des cu regele, pentru ca să-l împiedice pe principele moștenitor să îndrepte atacul armatei spre nord . Deși armata elenă a câștigat bătălia de la Giannitsa, la doar 40 km vest de Salonic, Constantin a ezitat timp de o săptămână să atace orașul. A izbucnit un conflict deschis între premier și prințul moștenitor. Venizelos dispunea de informații de încredere din partea ambasadei
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
a câștigat bătălia de la Giannitsa, la doar 40 km vest de Salonic, Constantin a ezitat timp de o săptămână să atace orașul. A izbucnit un conflict deschis între premier și prințul moștenitor. Venizelos dispunea de informații de încredere din partea ambasadei elene de la Sofia cu privire la mișcările armatei bulgare spre Salonic și a trimis o telegramă dură lui Constantin, în care îl făcea responsabil pentru eventuala pierdere a orașului. Tonul telegramei lui Venizelos și răspunsul lui Constantin, care a urmat anunțării înțelegerii finale
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
a sesizat dimensiunile politice ale deciziilor sale. Ambele decizii au crescut neîncrederea reciprocă dintre premier și prințul moștenitor, cu puțin timp înainte de urcarea acestuia din urmă pe tron. După ce campania din Macedonia a fost încheiată, o mare parte a armatei elene sub conducerea prințului moștenitor a fost redesfășurată în Epir și după bătălia de la Bizani, pozițiile otomanilor au fost depășite și orașul Ioannina a fost cucerit pe 22 februarie 1913. În același timp, marina elenă a ocupat insulele otomane aflate încă
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
încheiată, o mare parte a armatei elene sub conducerea prințului moștenitor a fost redesfășurată în Epir și după bătălia de la Bizani, pozițiile otomanilor au fost depășite și orașul Ioannina a fost cucerit pe 22 februarie 1913. În același timp, marina elenă a ocupat insulele otomane aflate încă sub dominația otomană. După două lupte navale încununate de succes, flota grecilor a cucerit superioritatea navală în Marea Egee, împiedicându-i pe turci să-și aducă rezervele din Anatolia pe calea apelor în Balcani . Pe
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
rezervele din Anatolia pe calea apelor în Balcani . Pe 20 noiembrie, Serbia, Muntenegru și Bulgaria au semnat un armistițiu cu Turcia. Au urmat tratativele de pace de la Londra. La aceste tratative a participat și delegația greacă, în ciuda faptului că armata elenă continua operațiunile militare pe frontul din Epir. Pacea a fost restabilită prin semnarea tratatului de la Londra. Tratativele de pace de la Londra au dat măsura eficienție și relaismului diplomatic ale lui Venizelos. În timpul negocierilor, Venizelos a stabilit relații strânse cu delegația
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
sârbe și bulgare. Constantin, încoronat rege după asasinarea tatălui său în martie, a neutralizat forțele bulgare din Salonic și le-a împins spre pozițiile de plecare după o serie de atacuri încununate cu succes. Bulgarii au fost copleșiți de armatele elene și sârbe, în timp ce în nor, armata română a început marșul spre Sofia. Bulgarii s-au văzut obligați să ceară armistițiul. Venizelos s-a deplasat la cartierul general al armatei elene la Hadji-Beylik, unde trebuia să se sfătuiască cu regele constantin
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
atacuri încununate cu succes. Bulgarii au fost copleșiți de armatele elene și sârbe, în timp ce în nor, armata română a început marșul spre Sofia. Bulgarii s-au văzut obligați să ceară armistițiul. Venizelos s-a deplasat la cartierul general al armatei elene la Hadji-Beylik, unde trebuia să se sfătuiască cu regele constantin cu privire la pretențiile teritoriale pe care urma să le aibă Grecia în timpul conferinței de pace. După aceea, permierul elen s-a îndreptat spre București, unde a fost convocată conferința de pace
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
să ceară armistițiul. Venizelos s-a deplasat la cartierul general al armatei elene la Hadji-Beylik, unde trebuia să se sfătuiască cu regele constantin cu privire la pretențiile teritoriale pe care urma să le aibă Grecia în timpul conferinței de pace. După aceea, permierul elen s-a îndreptat spre București, unde a fost convocată conferința de pace. Pe 28 iunie 1913, a fost semnat tratatul de pace dintre Grecia, Muntenegru, Serbia și România, pe de-o parte, și Bulgaria, pe de alta. Astfel, după două
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Grecia a rămas neutră. Venizelos era un sprijinitor hotărât al alianței cu Antant, nu doar din cauza convingerii că Regatul Unit și Franța aveau să câștige războiul, dar și din cauza faptului că aceasta era singura opțiune care mai rămânea Greciei. Premierul elen considera că puternica flotă anglo-franceză putea să impună o blocadă navală cu efecte dezastruoase asupra țării și populației ei răspândite pe numeroase insule. Pe de altă parte, Constantin înclina să sprijine Puterile Centrale prin păstrarea neutralității țării sale . El își
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
a însemnat penru Venizelos și susținătorii lui începutul destrămării Macedoniei grecești. În ciuda asigurărilor date de germani conform cărora integritatea Regatului Greciei va fi respectată, ei nu au fost capabili să-i controleze pe bulgari, care au început să disloce populația elenă, după care au ocupat orașul Kavala pe 4 septembrie. Pe 16 august 1916, în timpul unei demonstrații în Atena, Venizelos, care se ocupa de sprijinul Aliaților, a anunțat public că se delimitează de politica monarhului. Discursul lui Venizelos nu a făcut
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
unei armate destinată frontului din Macedonia și, în scurtă vreme, s-a implicat în acțiuni militare împotriva forțelor Puterilor Centrale. În lunile care au urmat după crearea guvernului provizoriu din Thessaloniki la sfârșitul lui august, negocierile dintre aliați și regele elen s-au intensificat. Aliații doreau demobilizarea armatei elene, ca o contramăsură a predării necondiționate a fortului Ruple de către monarhiști și evacuarea armatei din Tesalia, ceea ce ar fi asigurat siguranța propriilor trupe din Macedonia. Pe de altă parte, regele dorea ca
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
scurtă vreme, s-a implicat în acțiuni militare împotriva forțelor Puterilor Centrale. În lunile care au urmat după crearea guvernului provizoriu din Thessaloniki la sfârșitul lui august, negocierile dintre aliați și regele elen s-au intensificat. Aliații doreau demobilizarea armatei elene, ca o contramăsură a predării necondiționate a fortului Ruple de către monarhiști și evacuarea armatei din Tesalia, ceea ce ar fi asigurat siguranța propriilor trupe din Macedonia. Pe de altă parte, regele dorea ca aliații să-i ofere garanții că guvernul lui
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
o ultimă încercare să-l convingă pe rege să accepte pretențiile Parisului. El l-a anunțat pe Constantin că are instrucțiuni să ordone debarcarea unui contingent aliat, care urma să ocupe anumite poziții cheie din Atena și să forțeze guvernul elen să accepte cererile Antantei. Regele a răspuns că armata și populația îl silesc să nu accepte dezarmarea și a refuzat să-și ia orice fel de angajament dorit de Aliați. Cu toate acestea, el a promis că trupele elene vor
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
guvernul elen să accepte cererile Antantei. Regele a răspuns că armata și populația îl silesc să nu accepte dezarmarea și a refuzat să-și ia orice fel de angajament dorit de Aliați. Cu toate acestea, el a promis că trupele elene vor primi ordine precise să nu deschidă focul împotriva contingentului aliat. În ciuda situației foarte complicate, nici guvernul regal, nici aliații nu au întreprins măsuri care să ducă la un conflict deschis. Pe 29 noiembrie, guvernul regal a hotărât să respingă
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
elenă a fost mobilizată, (deși în cadrul forțelor armate au continuat să existe tensiuni între ofițerii sprijinitori ai regelui exilat și cei venizeliști), și a participat la operațiunile militare împotriva Puterilor Centrale pe frontul din Macedonia. În toamna anului 1918, armata elenă cu efective de 300.000 de soldați, era cea mai importantă armată națională aliată de pe frontul din Macedonia. Mobilizarea întregii armate elene a oferit Aliaților superioritatea numerică necesară pentru victoria pe frontul din Macedonia. O forță combinată greco-sârbo-franco-britanică aflată sub
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
și a participat la operațiunile militare împotriva Puterilor Centrale pe frontul din Macedonia. În toamna anului 1918, armata elenă cu efective de 300.000 de soldați, era cea mai importantă armată națională aliată de pe frontul din Macedonia. Mobilizarea întregii armate elene a oferit Aliaților superioritatea numerică necesară pentru victoria pe frontul din Macedonia. O forță combinată greco-sârbo-franco-britanică aflată sub comanda generalului francez Franchet d'Esperey a declanșat o ofensivă de proporții pe 14 septembrie 1918 împotriva forțelor bulgaro-germane. După bătălia de la
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
cea mai mare importanță. Ca urmare, Grecia a participat alături de puterile învingătoare la tratativele de pace de la Paris din 1919. După încheierea luptelor conflagrației mondiale, Venizelos a luat parte la lucrările Conferinței de Pace de la Paris în calitate de șef al delegației elene. În timpul celor aproape doi ani petrecuți la Paris, el a căpătat reputația unui om de stat remarcabil pe plan internațional. Președintele Woodrow Wilson l-a considerat pe Venizelos drept uul dintre cei mai capabili negociatori care au luat parte la
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
a fost fără nicio îndoială și guvernarea autoritară din perioada 1917 - 1920 și persecutarea adversarilor politici. Pe 6 decembrie 1920, regele Constantin a fost rechemat pe tron printr-un plebiscit. Revenirea pe tron a regelui Constantin a nemulțumit atât populația elenă din regiunile aflate sub controlul armatei elene în Asia Mică, cât și a Marilor Puteri . După înfrângerea din alegerile parlamentare, Venizelos s-a autoexilat la Paris și s-a retras din viața politică După venirea la putere a politicienilor antivenizeliști
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]