13,616 matches
-
familie de polinoame pătratice complexe date de unde formula 5 este un parametru complex. Pentru fiecare formula 5, se consideră șirul formula 7 obținut prin iterarea funcției formula 8 începând cu formula 9, care ori tinde către infinit, ori rămâne în interiorul unui disc de rază finită. Mulțimea lui Mandelbrot este definită ca mulțimea punctelor formula 5 astfel încât șirul anterior "nu" tinde către infinit. Mai formal, dacă formula 11 denotă a "n"-a iterație a funcției formula 8 (formula 8 compusă cu ea de "n" ori) mulțimea lui Mandelbrot este submulțimea
Mulțimea lui Mandelbrot () [Corola-website/Science/306349_a_307678]
-
științifice teoretice și aplicate. În multe cazuri este posibil să definim transformata Fourier în funcție de mai multe variabile, fiind importantă în fizică la studiul formei undelor și optică. De asemenea este posibil să generăm transformata Fourier pe stucturi discrete, precum grupurile finite, și un calculul eficient care, prin transformata Fourier rapidă, este esențial în calculele de mare viteză. Motivul folosirii transformatei Fourier vine de la studiul seriilor Fourier. Prin studiul acestor serii, funcții periodice complicate sunt scrise ca simple sume de unde matematice reprezentate
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
a funcțiilor din "L" pentru 2 < "p" < ∞ se cere a fi studiaă prin intermediul distribuțiilor . De fapt, se poate arăta că există funcții din "L" cu "p">2 astfel încât transformata Fourier nu este definită ca o funcție . Transformata Fourier de măsură finită Borel "μ" pe R este dată de : Această transformată continuă să se bucure de multe din proprietățile transformatei Fourier pentru funcțiile integrabile, cu diferența notabilă a lemei Riemann-Lebesgue care eșuează pe această măsură . În cazul în care "dμ" = "ƒ"("x
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
fi folosită pentru a da o caracterizare măsurilor de continuitate. Teorema lui Bochner caracterizează funcțiile care pot apărea drept transformata Fourier-Stieltjes a unei măsuri. Mai mult, funcția delta a lui Dirac nu este o funcție, dar este o măsură Borel finită, iar transformata ei Fourier este o funcțe constantă a cărei valoare specifică depinde de forma transformării Fourier folosite. Transformata Fourier reprezintă spațiul funcțiilor Schwartz pe el însuși, dând și un homeomorfism al spațiului pe el însuși . Datorită acestui lucru este
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
major în teoria reprezentărilor și analiza armonică necomutativă. Fie "G" grup topologic Hausdorff compact. Fie Σ colecția tuturor claselor de izomorfisme de reprezentări unitare ireductibile finit dimensionale, împreună cu o alegere determinată a reprezentării "U" pe spațiul Hilbert "H" de dimensiune finită "d" pentru fiecare σ ∈ Σ. Dacă μ este o măsură Borel pe "G", atunci transformata Fourier- Stieljes de μ este operatorul de pe "H" definit prin: în care formula 89 este reprezentarea complex conjugată din "U" care acționează pe "H". Ca și
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
λ pe "G", atunci μ este reprezentată ca: pentru câteva funcții "ƒ" ∈ L(λ). În acest caz se identifică transformarea Fourier de "ƒ" cu transformarea Fourier-Stieljes de μ. Reprezentarea formula 91 definește un izomorfism între spațiul Banach "M"("G") de măsură finită Borel și un subspațiu închis al spațiului Banach C(Σ) constând din toate secvențele "E" = ("E") indexate prin colecția Σ de operatori liniari mărginiți "E" : H" pentru care avem norma finită: Mai mult, teorema convoluției afirmă că, acest izomorfism de
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
un izomorfism între spațiul Banach "M"("G") de măsură finită Borel și un subspațiu închis al spațiului Banach C(Σ) constând din toate secvențele "E" = ("E") indexate prin colecția Σ de operatori liniari mărginiți "E" : H" pentru care avem norma finită: Mai mult, teorema convoluției afirmă că, acest izomorfism de spații Banach este de fapt un izomorfism al algebrei C* într-un spațiu C(Σ), în care "M"("G") este înzestrată cu produsul convoluția măsurilor și C(Σ) produsul dat prin
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
diverselor formulări ale funcției Bessel, în serie sau integrală, se alege forma cea mai convenabilă pentru problema care se soluționează. Funcțiile Bessel de speța I-a, notate J(z), sunt soluții ale ecuației diferențiale a lui Bessel, care au valoare finită în origine z = 0 pentru valori α întregi nenegative și valoare infinită în origine pentru valori α negative diferite de întregi. Tipul de soluție, întreagă sau nu, și normalizarea funcției J(z) sunt definite de proprietațile de mai jos. Funcția
Funcție Bessel () [Corola-website/Science/305359_a_306688]
-
Un automat finit (AF) sau o "mașină cu un număr finit de stări" este un model de comportament compus din stări, tranziții și acțiuni. O stare stochează informații despre trecut, adică reflectă schimbările intrării de la inițializarea sistemului până în momentul de față. O tranziție
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
reprezentare este dată mai jos: combinația stării curente (B) și condiției (Y) dă starea următoare (C). Informații complete privind acțiunile pot fi adăugate doar ca note de subsol. În plus față de utilizarea lor în modelarea sistemelor reactive, prezentată aici, automatele finite sunt importante în multe domenii, inclusiv în lingvistică, informatică, filosofie, biologie, matematică, și logică. Mașinile cu stări finite sunt un tip de automate studiate de teoria automatelor. În informatică, automatele finite sunt folosite pe larg în modelarea comportamentului aplicațiilor, proiectarea
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
privind acțiunile pot fi adăugate doar ca note de subsol. În plus față de utilizarea lor în modelarea sistemelor reactive, prezentată aici, automatele finite sunt importante în multe domenii, inclusiv în lingvistică, informatică, filosofie, biologie, matematică, și logică. Mașinile cu stări finite sunt un tip de automate studiate de teoria automatelor. În informatică, automatele finite sunt folosite pe larg în modelarea comportamentului aplicațiilor, proiectarea sistemelor digitale hardware, ingineria software, compilatoare, și în studiul computației și limbajelor. Se disting două grupuri de automate
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
utilizarea lor în modelarea sistemelor reactive, prezentată aici, automatele finite sunt importante în multe domenii, inclusiv în lingvistică, informatică, filosofie, biologie, matematică, și logică. Mașinile cu stări finite sunt un tip de automate studiate de teoria automatelor. În informatică, automatele finite sunt folosite pe larg în modelarea comportamentului aplicațiilor, proiectarea sistemelor digitale hardware, ingineria software, compilatoare, și în studiul computației și limbajelor. Se disting două grupuri de automate finite: Acceptoare și Transductoare. Acest gen de mașină dă o ieșire binară, fie
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
sunt un tip de automate studiate de teoria automatelor. În informatică, automatele finite sunt folosite pe larg în modelarea comportamentului aplicațiilor, proiectarea sistemelor digitale hardware, ingineria software, compilatoare, și în studiul computației și limbajelor. Se disting două grupuri de automate finite: Acceptoare și Transductoare. Acest gen de mașină dă o ieșire binară, fie "da", fie "nu", reprezentând răspunsul la întrebarea "" Intrarea este acceptată sau nu de mașină?"". Mașina poate fi descrisă și ca definitorie pentru un limbaj, în cazul de față
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
la momentul terminării procesării întregului șir de intrare automatul este într-o stare finală, atunci intrarea este acceptată, altfel nu. Ca o regulă, intrarea este compusă din simboluri (caractere); nu se folosesc acțiunile. Exemplul din figura 2 arată un automat finit care acceptă cuvântul "bine". În acest AF, singura stare finală este starea "Succes". Transductoarele generează ieșire pe baza unei intrări date și/sau a unei stări, folosind acțiuni. Ele sunt folosite în controlul aplicațiilor. Aici se disting două tipuri: Mai
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
Ele sunt folosite în controlul aplicațiilor. Aici se disting două tipuri: Mai multe detalii despre diferențele dintre modelele Mealy și Moore, precum și despre utilizarea lor, se pot găsi în nota tehnică externă O altă distincție care se face între automatele finite este cea între automatele finite deterministe (AFD) și cele nedeterministe (AFN). În automatele deterministe, din fiecare stare se poate efectua exact o singură tranziție pentru fiecare intrare posibilă. În automatele nedeterministe, pentru o anumită stare și o anumită intrare, pot
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
aplicațiilor. Aici se disting două tipuri: Mai multe detalii despre diferențele dintre modelele Mealy și Moore, precum și despre utilizarea lor, se pot găsi în nota tehnică externă O altă distincție care se face între automatele finite este cea între automatele finite deterministe (AFD) și cele nedeterministe (AFN). În automatele deterministe, din fiecare stare se poate efectua exact o singură tranziție pentru fiecare intrare posibilă. În automatele nedeterministe, pentru o anumită stare și o anumită intrare, pot fi mai multe tranziții posibile
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
distincție este relevantă în practică, dar nu și în teorie, deoarece există un algoritm care poate transforma orice AFN într-un AFD echivalent, deși această transformare mărește, de obicei, complexitatea automatului. Automatul finit cu o singură stare se numește automat finit combinațional și folosește doar acțiuni de intrare de date. Acest concept este util în cazurile în care este nevoie ca un număr de AF să lucreze împreună, și în cele în care este convenabil ca o parte pur combinațională să
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
intrare de date. Acest concept este util în cazurile în care este nevoie ca un număr de AF să lucreze împreună, și în cele în care este convenabil ca o parte pur combinațională să fie considerată ca fiind un automat finit pentru unele unelte de proiectare. Ieșirea și starea următoare a unui automat finit este o funcție de intrare și de starea curentă. Logica unui AF este prezentată în figura 5. În funcție de tip, există mai multe definiții. Un automat finit acceptor este
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
ca un număr de AF să lucreze împreună, și în cele în care este convenabil ca o parte pur combinațională să fie considerată ca fiind un automat finit pentru unele unelte de proiectare. Ieșirea și starea următoare a unui automat finit este o funcție de intrare și de starea curentă. Logica unui AF este prezentată în figura 5. În funcție de tip, există mai multe definiții. Un automat finit acceptor este un cvintuplu formula 1, unde: Un automat finit transductor (sau translator) este un sextuplu
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
un automat finit pentru unele unelte de proiectare. Ieșirea și starea următoare a unui automat finit este o funcție de intrare și de starea curentă. Logica unui AF este prezentată în figura 5. În funcție de tip, există mai multe definiții. Un automat finit acceptor este un cvintuplu formula 1, unde: Un automat finit transductor (sau translator) este un sextuplu formula 6, unde: Optimizarea unui automat finit înseamnă găsirea automatului finit cu numărul minim de stări care operează cu aceeași funcționalitate. Această problemă se poate rezolva
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
și starea următoare a unui automat finit este o funcție de intrare și de starea curentă. Logica unui AF este prezentată în figura 5. În funcție de tip, există mai multe definiții. Un automat finit acceptor este un cvintuplu formula 1, unde: Un automat finit transductor (sau translator) este un sextuplu formula 6, unde: Optimizarea unui automat finit înseamnă găsirea automatului finit cu numărul minim de stări care operează cu aceeași funcționalitate. Această problemă se poate rezolva folosind un algoritm de colorare. Într-un circuit digital
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
de starea curentă. Logica unui AF este prezentată în figura 5. În funcție de tip, există mai multe definiții. Un automat finit acceptor este un cvintuplu formula 1, unde: Un automat finit transductor (sau translator) este un sextuplu formula 6, unde: Optimizarea unui automat finit înseamnă găsirea automatului finit cu numărul minim de stări care operează cu aceeași funcționalitate. Această problemă se poate rezolva folosind un algoritm de colorare. Într-un circuit digital, un AF poate fi construit folosind un dispozitiv logic programabil, un controller
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
logice cu bistabili sau relee. Mai exact, o implementare hardware necesită un registru pentru a stoca variabilele de stare, un bloc de logică combinațională care determină tranziția de stare, și un alt bloc de logică combinațională care determină ieșirea automatului finit. În general, pentru a construi aplicații software cu automate finite, se folosesc următoarele concepte:
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
necesită un registru pentru a stoca variabilele de stare, un bloc de logică combinațională care determină tranziția de stare, și un alt bloc de logică combinațională care determină ieșirea automatului finit. În general, pentru a construi aplicații software cu automate finite, se folosesc următoarele concepte:
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
sudoku de fără limite de mărime (vedeți teoria complexității pentru mai multe detalii în ceea ce privește NP-completitudinea). În limbaj obișnuit, aceasta înseamnă că există grile de sudoku pentru care căutarea soluției cere la anumite momente folosirea metodei backtracking (*). Pe grilele de mărime finită dată, rezolvarea poate să se facă cu ajutorul unui automat finit care cunoaște ansamblul arborelui de joc. (*) Backtracking-ul (refăcând calea) consistă în a face o presupunere fără ca aceasta să fie justificată și în a continua căutarea soluției, existând posibilitatea revenirii la
Sudoku () [Corola-website/Science/301481_a_302810]