13,698 matches
-
Piața Universității să urle „Jos Iliescu!“. Era și domnul Coteț tot un fel de lucrător în Servicii și se aștepta de la domnul Nuțu la un semn colegial, la mai multă considerație. Odată și-odată, avea să i-o spună de la obraz: „Ce, mă, sunteți voi mai deștepți, că n-aveți treabă cu secția de poliție? Păi, dacă n-am fi noi, ăștia care facem ce facem din conștiință, nu pentru leafă, care ne sacrificăm pentru țară, v-ați mai ține voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pasărea din colivie, ce ne cântă așa de plăcut? - Nu, dragul meu. Ea vrea un dar și mai frumos. - Atunci poate vrei să-i dau hainele mele cele bune? Și vocea începe să-i tremure, o lacrimă îi cade pe obraz. Pentru el era o jertfă prea mare. - Dar nu, îl liniști mama. Preasfânta Fecioară nu vrea aceasta de la tine. Ea îți cere inima și dorește ca să i-o dai. - Inima mea? Dar vrei să mor, să te las singură?... aceasta
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de un căpitan pe nume Goiciu. Când a văzut barba albă și venerabilă a bătrânului preot, l-au apucat toate furiile și i-a tras o palmă zdravănă. Preotul catolic, cunoscător al cuvintelor lui Isus Cristos, i-a oferit și obrazul drept. S-a sesizat acest comandant și i-a zis: „Sfântule, sfântule! Ai să ieși de aici când ți-a crește păr în palmă”. Cel care relatează această întâmplare era chiar lângă nevinovatul sexagenar. Nu după multe zile i s-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe „măgarul” care a fost în grajd la nașterea lui Isus, însă, iată acum îl văd și pe acesta!... Un hohot de râs a izbucnit în toți câți erau de față în compartimentul vagonului - iar... măgarul a amuțit, crăpându-i obrazul de rușine. Apoi, spuneți d-voastră, se poate da un răspuns mai bun la nenorociții copii fără tată, care cutează a întreba dacă: Ne mai trebuie Dumnezeu?!... Dar ce mai trebuie preotul? - Adică, hai, Dumnezeu... ca Dumnezeu, este nu este
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fost încărcați pe bacuri și transportați pe Dunărea de Jos, la Periprava, acolo unde fluviul se varsă în mare prin brațul Chilia. În ziua de 4 decembrie când am coborât de pe bacuri, bătea un crivăț puternic că parcă ne ardeau obrajii și ne trecea prin oase. Ajunși în lagărul de la Grind, la 2 km de Periprava, a trebuit ca toată iarna aceea să ieșim în câmp și să culegem sute de hectare de porumb rămase neculese până la acea oră. Și aici
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Tremurând lângă coloană: Nu credeam, popor ferice, Să-mi răspunzi cu-așa prigoană, O cunună prea ghimpoasă Capul mi l-a strâns ca-n clește, Și mulțimea furtunoasă Încă nu se mulțumește... Cu scuipat și cu injurii Mi-ai întunecat obrazul... Huiduind - în largul guriiMi-ai împovărat grumazul!... Te-am iubit, doar din iubire Am murit pe lemn de-ocară. Adăpat - drept răcorireCu oțet și fiere-amară ! Să ajungi la reușită M-ai străpuns cu lancea crudă Și din inima-mi zdrobită
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mine, Mă strivește pe dinăuntru! Mă apasă! Mă înăbușă! Mă copleșește! și mi se scurge prin vârful degetelor când te ating... Jar Ochii tăi sunt răcoroși, mâinile tale sunt calde. Ia-mi capul între mâini și privește-mă în ochi, obraz lângă obraz, să stăm aproape, să ne privim, să ne umplem ochii unul de celălalt, să ne potolim setea care ne mistuie! Căci ochii tăi sunt răcoroși, mâinile tale sunt calde. „Când la sfârșitul zilei auzeam că numele-mi fusese
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
strivește pe dinăuntru! Mă apasă! Mă înăbușă! Mă copleșește! și mi se scurge prin vârful degetelor când te ating... Jar Ochii tăi sunt răcoroși, mâinile tale sunt calde. Ia-mi capul între mâini și privește-mă în ochi, obraz lângă obraz, să stăm aproape, să ne privim, să ne umplem ochii unul de celălalt, să ne potolim setea care ne mistuie! Căci ochii tăi sunt răcoroși, mâinile tale sunt calde. „Când la sfârșitul zilei auzeam că numele-mi fusese salutat pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
iar cei doi nici măcar n-au băgat de seamă ce mă apăra de ei. Mi-am amintit de câteva poezioare, pe care le-am rostit în cap de parcă le citeam scrise pe căptușeala de mătase. Gâturile securiștilor păreau bătrâne, iar obrajii uzați, și când cei doi domni s-au apucat să tăifăsuiască despre moartea mea, a devenit nepermis de limpede că nu vor fi în stare să dea piept cu propria lor moarte. Chiar în locul unde pe mătasea albă erau scrise
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
încât să-și mai revizuiască vreodată o judecată greșită. și ambele se întemeiau, colectiv, pe legea tribală care îi pedepsea pe toți membrii familiei pentru crima săvârșită de unul dintre ei. După apariția primei mele cărți, sătenii mă scuipau în obraz când mă întâlneau pe străzile orașului (în sat nici nu mai îndrăzneam să m-arăt). În sat, frizerul l-a înștiințat pe bunicul meu - un om la aproape nouăzeci de ani și care fusese decenii la rând clientul său săptămână
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca armă a civililor împotriva unei armate. În graiul satului, se zicea atunci când copilul semăna mult cu tatăl sau cu mama: copilul e „wie aus dem Gesicht gespuckt“ - seamănă cu tatăl (sau mama) de parcă i-ar fi fost scuipat din obraz. Pesemne că ținutul de unde mă trag întreținea raporturi ciudat de dezinvolte cu scuipatul, altminteri nu-mi explic de ce această expresie, jignitoare în sine, era percepută ca un enunț obiectiv, având chiar o nuanță binevoitoare. Dar tot pe-acolo se mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
împreună. ședeam împreună la masă, dar frica rămânea atât de personală în fiecare cap, exact cum o aduseserăm cu noi când ne-am întâlnit. Râdeam mult ca s-o ascundem de ceilalți. Dar frica își pierde urma. Când îți stăpânești obrazul, se strecoară în glas. Când reușești să-ți ții în frig obrazul și glasul, ca pe ceva fără viață, frica îți părăsește până și degetele. Se așază undeva în afara pielii. Zace liberă în jurul tău, o poți zări pe lucrurile din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fiecare cap, exact cum o aduseserăm cu noi când ne-am întâlnit. Râdeam mult ca s-o ascundem de ceilalți. Dar frica își pierde urma. Când îți stăpânești obrazul, se strecoară în glas. Când reușești să-ți ții în frig obrazul și glasul, ca pe ceva fără viață, frica îți părăsește până și degetele. Se așază undeva în afara pielii. Zace liberă în jurul tău, o poți zări pe lucrurile din preajmă. Vedeam a cui frică se afla în cutare loc, pentru că ne
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
orașului. Pândea la hotarele orașului, care erau poate și hotarele copilăriei mele: pe tejghelele de beton ale pieței de zarzavaturi, acolo unde niște muntence bătrâne vindeau piersici amărui cu perișorul cenușiu, cât nuca de mici. Fructele semănau cu pielea de pe obrajii lor - niște babornițe de piersici. Moartea pândea în parcuri când frunzele foarte tinere, ușor roșietice ale aleilor cu plopi miroseau a odăi de bătrâni. Moartea de culoarea cerii pândea și de-a lungul străzii în teiul în floare, când pulberea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în pâcla matinală roșietică a furnalelor, proletari cu vătraie lungi și cu fețele cu osatură geometrizată, cu bărbia înțepenită atât de infam într-un triunghi, încât toate aceste creaturi păreau să îndrepte spre privitor boturi de câine. Mi-am rezemat obrazul de perete, închizând un pic ochii pentru a-mi stăpâni frica. Când i-am deschis din nou, am zărit în dreptul nasului un gândac lucios. Se depărta de mine târându-se de-a lungul pervazului, pentru ca, ajuns la colț, la capătul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aceea în formă de samovar. Aerul era greu și-mi simțeam în cap ochii mari cât bulbucii albi ai broaștelor când orăcăie. Mi-am apăsat mâna pe gură și-am plâns pe tăcute. După ce perna mi s-a umezit sub obraz, m-am simțit ca ultimul gunoi plângându-mi de milă, ca o nenorocită jalnică care singură și-a vârât capul în laț. Am întors perna pe partea uscată și m-am apucat să recit și să cânt în mintea mea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ochiului ei, unde dau peste un gard de cimișir; în fața lui, pe un scaun, șade un bărbat în halat alb, care mângâie un dulău și-mi zice: ăsta-i câinele-rac. Desigur, la trezire am știut imediat că de-acum înainte obrazul mamei își are și el umbra lui însemnată. Chiar așa a și fost: la prima revedere cu mama, mi-am amintit pe loc de visul avut și n-am vrut s-o sărut pe obraz. Dar mama își întinde ca
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
imediat că de-acum înainte obrazul mamei își are și el umbra lui însemnată. Chiar așa a și fost: la prima revedere cu mama, mi-am amintit pe loc de visul avut și n-am vrut s-o sărut pe obraz. Dar mama își întinde ca de obicei obrazul spre mine, nebănuind nimic, și stăruie s-o sărut. Iar eu mă supun simțind cum mă cuprinde pe dinăuntru frigul. Asta se întâmplase la câteva săptămâni după visul cu răzorul de pietriș
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
are și el umbra lui însemnată. Chiar așa a și fost: la prima revedere cu mama, mi-am amintit pe loc de visul avut și n-am vrut s-o sărut pe obraz. Dar mama își întinde ca de obicei obrazul spre mine, nebănuind nimic, și stăruie s-o sărut. Iar eu mă supun simțind cum mă cuprinde pe dinăuntru frigul. Asta se întâmplase la câteva săptămâni după visul cu răzorul de pietriș alb. Dar mai înainte, chiar în dimineața de după
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
problemă. Iar dincolo se găsea Iugoslavia, țara de tranzit în direcția Vest. Se zăreau sate, pomii își mișcau domol frunzele parcă făcându-ți semn să vii. În tren, nici unul nu îndrăznea să-l mai privească în față pe celălalt, pielea obrajilor se încleșta ireal, lucind ca și cum ar fi fost ceruită sau înghețată. Visarea punea stăpânire pe toți, îi frământa întrebarea bine știută: trebuie să fug - dar cum o fac? Aproape că le puteai pipăi gândul, era atât de limpede ce le
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe seama și pe spezele mele, fiindcă această războire cu rime nu face nimănui nici un rău, iar data viitoare nu-mi va folosi la nimic. Îmi fac propria-mi muzică împotriva clopoțelului de la ușă, dar nu reușesc să-mi îngroș și obrazul pe măsură. Duc lipsă de toval precum pantofii mei de-o talpă nouă. Sunt aici de doisprezece ani și de nenumărate ori până acum am auzit propoziții ce-ncep cu: „La noi în Germania...“. Tare-mi vine să bat în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Pesemne că avea dreptate, căci toate oglinzile din casă erau pătate, în ele pluteau nori de mărimea nucii. Cerul cobora în oglindă să-mi muște din față de fiecare dată când mă priveam. Îl lăsam să-mi pătrundă în păr, peste obraji, să se apropie de nas și de gât. Eram însă cu mare băgare de seamă ca nu cumva să-mi atingă ochii și gura. Ce spunea mama era întrucâtva mai complicat: „Podeaua n-ai șters-o așa cum ți-am spus
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
puterea lor de înțelegere. M-am ridicat anevoie, sprijinit insistent și afectuos de cei doi frați mai mari. Nu eram în formă. Arătam destul de rău. Nasul îmi era jupuit pe o porțiune apreciabilă și mă ustura cumplit, iar pe umerii obrajilor simțeam ghearele ascuțite ale murilor tăioși care se repeziseră la obrazul meu ca la cel mai declarat inamic al rugurilor târâtoare... Era parcă o dușmănie, o incompatibilitate perenă între cele două regnuri: cel animal și cel vegetal, intrate într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
afectuos de cei doi frați mai mari. Nu eram în formă. Arătam destul de rău. Nasul îmi era jupuit pe o porțiune apreciabilă și mă ustura cumplit, iar pe umerii obrajilor simțeam ghearele ascuțite ale murilor tăioși care se repeziseră la obrazul meu ca la cel mai declarat inamic al rugurilor târâtoare... Era parcă o dușmănie, o incompatibilitate perenă între cele două regnuri: cel animal și cel vegetal, intrate într-un conflict ireconciliabil. Arătam asemenea unui pugilist amator făcut K.O. de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atât de atacul moliilor, cât și de privirile curioase și iscoditoare ale noastre, ale copiilor. Și-a fixat bine capișonul pe cap, apoi peste el și-a pus un fular care-i proteja atât partea superioară a capului, cât și obrajii aproape până la ochi, inclusiv. Un al doilea fular a fost aplicat peste cavitatea bucală și bărbie, ajungând până la genele globilor oculari. Astfel că între pleoapele de jos și cele de sus mai rămăsese pentru îndeplinirea funcției de organ vizual doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]