13,050 matches
-
e un semn de întrebare, iar lectorul n-are decât să-și răspundă singur sau să-și înghită nemulțumirea. Realismul secolului XX (ideal reprezentat de Galsworthy) încă mai nădăjduiește să-i fie pe plac cititorului. Forsyte Saga e o arhitectură perfectă de procedee convenționale, de la cronologia impecabilă la intrigă și personaje. Legea de căpătâi e logica. Călăuza lectorului e înțelegerea, care călătorește pasiv prin întâmplări, toate legate între ele și ridicate cu tâlc într-o piramidă încununată de un viitor la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
liber: * Fiindcă trebuie să te găsești pe tine însuți, evadând din tiparele preconcepute. * Fiindcă ai nevoie de forță pentru a atrage cititorii (nu totdeauna maleabili). * Fiindcă ești pe punctul de a face descoperirea cea mai formidabilă a tuturor timpurilor: opera perfectă. * Fiindcă știi că nu e sănătos să te dai după inteligențe îmbătrânite. * Fiindcă nu poți afla nimic nou și uimitor folosind canoanele vechi. 1.8. Emanciparea romanului Desperado Inovații moștenite Primele decenii ale secolului XX, anii dintre Henry James (la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lecția Desperado: sensul este profund individual. Fiecare cu puterea lui de a prelucra datele romanului, fiecare, în final, cu romanul lui. Pentru că romanul Desperado este o continuă exasperare a memoriei. Alasdair Gray (Lanark) presară detalii în fiecare propoziție. Memorarea lor perfectă ar permite înțelegerea romanului de la prima lectură. Gonit de suspans, însă, lectorul ignoră cuvinte ce i se par banale, pentru a descoperi într-un târziu că a pierdut multe chei și nu mai are cu ce intra în spațiul final
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ai unui majordom. Cine e mai sus, stăpânul sau servitorul? Mai există oare servitori într-o societate în care demnitatea personajului e valoarea esențială? Rămâne de adăugat că singurul personaj demn cu disperare din roman este majordomul Stevens, o mască perfectă de teatru japonez pentru o lume interioară ce colcăie de frustrări și tragedii insulare. A Pale View of Hills (Ștearsă imagine a dealurilor) se petrece jumătate în Japonia de după bomba atomică și jumătate (chiar mai puțin decât atât) în Anglia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a o fi citit. Urmărim povestirea tocmai ca să recuperăm elementele acestei prime conturări enigmatice. Romanul crește astfel în noi ca un balaur, trup fără sfârșit, purtat de ființele ascunse sub masca hieratică. Stilul este încântător: fraze lungi, cu o logică perfectă, oarecum întortocheate pe alocuri, adaptate la Fluxul conștiinței povestitorului. Povestitorul este bineînțeles Ono. El este în același timp narator și personaj observat cu detașare. Când își amintește lucruri din trecut, devine mască fixă. Prezentul amuțește și ni se oferă o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai mult cu "coșmar"), Doris Lessing lasă în urmă doi copii mici: Le-am explicat că are să vină vremea ca ei să înțeleagă de ce plec. Aveam să schimb lumea aceea hidoasă, aveam să le dau o lume frumoasă, o lume perfectă, din care vor dispărea ura de rasă, nedreptatea etc. Declarația (extrasă din volumul I al autobiografiei autoarei) e deficitară la capitolul "etc". Drept care Doris Lessing revine (cu totul neobișnuit pentru ea în alte situații) la acest adevăr ambiguu: Sigur că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
definește. Avem de-a face poate cu începutul seriei de desene animate în care pisica se înfrățește cu șoriceii. Toate aceste versuri flecare se încheie cu rime ireproșabile, și niciun cuvânt nu pare folosit doar de dragul muzicalității. Există o logică perfectă în spatele fiecărei vorbe. Eliot merge până-ntr-acolo că rima, deși extrem de importantă în aceste poeme lipsite de zel inovator, pare întâmplătoare. Ceea ce nu înseamnă că nu ne uimește în permanență inventivitatea lui Eliot de a născoci rime. Aflăm deci
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în engleză) din trei versuri ce rimează perfect și un refren care nu rimează deloc: Sunt aceeași, dar n-aș vrea să vorbesc de iubire". Pe lângă această demonstrație că muzica versului e fără rost (înțelesul nu are nevoie de rime perfecte; e mai mult sens acolo unde lipsește armonia verbală), Brownjohn recurge și la gramatică în dorința lui de a ocoli: limpezimea lui pune mereu ceva la cale. El se folosește de verbe englezești ale modalității (lucru ce amintește de poemul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
până la ultima margine, încarcă poemul cu suflet până la refuz. O acuzație care nu poate fi adusă poziei ei este aceea de superficialitate. Și aceea de conversaționalism. Scrie clar și fiecare vorbă are un rol ferm. Fiecare vers are o economie perfectă, nicio literă nu e așternută la întâmplare. The Fall (Căderea) e un poem care se încheie cu o rimă sonoră. Începe cu "Odată ce începi să cazi, cazi mereu", vers care amintește oarecum de John Donne ("Iubirea e lumină ce crește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ori poem. Poemul devine un fel de prelungire a realului. Poeta continuă: S-au întâmplat atâtea, m-aș putea gândi la nesfârșit. Derulez iar istoria și ascult vocile din trecut. E mereu ceva nou de schimbat. Și visele mele ajung perfecte. Istoria, în sensul de povestire, e în mintea poetei și e pentru mintea cititorului. E în primul rând vorba de o povestire, nu numai de o simplă stare de spirit: Ca muzica pe pagină care trebuie cântată și auzită, chiar dacă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
folosească vorbele indecente fiindcă sunt autentice. Îl simțim roșind ori de câte ori îndrăznește. Autocompătimirea e uitată. Era mult prea directă pentru a impresiona. Larkin e acum mai aspru: Îmi detest odaia, Boarfele alese cu grijă, Cărțile bune, patul comod, Viața mea în perfectă ordine. Triple Time e un poem tăios. Prezentul e visatul viitor al copilăriei și e pe cale să devină un trecut ratat. Exagerând duritatea și nepăsarea, uneori Larkin alunecă afară din poezie. Se întoarce însă, cu câte un vers ca "unde
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a sentimentului constant de însingurare, "singurătatea / Pe care încă o ții minte" (Cutia cu jucării). Tiparele rimei diferă de la poem la poem. Răsucire rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente, ca și sentimentul pierderii. E vorba de un mic poem perfect, clădit pe gradarea emoției, care ne conduce la ideea de pierdere a copilăriei și de aici a timpului, a vieții. O pasăre împăiată de Crăciun "și-a pierdut cântul", amintind celor ce l-au citit pe Yeats de pasărea de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ea, la fel cum făcuse și tatăl pe când era el tânăr: De ce-mi amintesc asta acum Urcând scările, când Îl aud pe fiul meu adult strigând Te duci la culcare, tată? Mai devreme? Somn ușor. Poemul are o economie perfectă, iar prima parte eliptică se echilibrează cu a doua parte, care e gramatical completă și lămurește lectorul ce se întâmplă. Ca mai toți autorii Desperado, Mole ne prinde cu această limpezime, și imdeiat după aceea ne lasă singuri cum face
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tragă după ele brațul, măduva spinării, ființa întreagă. Când nu-ți iese ceva, ești tentat să lași totul baltă și să încerci ceva mai simplu, ceva cu care să mergi la sigur. Așa se face că găsim în poezie rima perfectă, metafora impecabilă, formele fixe, comparațiile care-ți taie răsuflarea. Doar că, în cazul poemului, avem doi eroi (autorul și cititorul), iar acești eroi își pot schimba oricând rolurile și au nevoie de pricepere și de-o parte a paginii și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ironia ta nu e rece, ci tandră. Ești un romancier comic afectuos, dacă accepți caracterizarea. DAVID LODGE: Într-adevăr romanele mele sunt pline de ironie, dramatică dar și retorică, din aceea care se asociază cu comedia și satira. Dar ai perfectă dreptate că e și o blândețe, o tandrețe, o latură afectivă în opera mea (unii critici o numesc chiar sentimentală). Nu văd aici nicio contradicție. Unul din idolii mei literari este Dickens, care e și ironic și afectiv până la sentimentalism
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Comănescu, traducătorii Irena și Elena Radu; din Serbia a fost Rasa Sekulovic. Niciunul dintre ei nu și-a dorit munca constantă de redactor. A urmat lupta pentru finanțare, ceea ce a cauzat o întârziere de doi ani în apariția revistei. Ai perfectă dreptate când spui că mă interesează valorile literare, nu cele politice. Sunt scriitoare, nu politician: cred că lectura textelor ca literatură e o formă esențială de respect pentru colegii adesea mai mult decât remarcabili din țările pe care le acoperă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înțelege că imaginile sunt insule de înțeles, adunate într-un suflet. The Slant Door afirmă că "puterea cea mare o are tăcerea". Chiar asta și ești, un poet mut, a cărui însingurare e o experiență inedită pentru lector... GS. Ai perfectă dreptate și mă înfioară ce spui. Sentimentul meu este că "eul" meu, cât sunt eu de conștient de el, plutește peste toate, detașat. Ființa mea fizică e departe de a lăsa această impresie, dar mai cred că ceea ce am devenit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fenomenului de respingere, în cazul transplantului unui organ sau porțiuni de organ, de la o persoană la alta, intoleranța sau compatibilitatea constituie problema de fond. în prezent, în tot mai multe țări se creează bănci de organe în condiții de conservare perfectă. Autotransplantul de piele este practicat curent în cazuri de arsuri, accidente și în chirurgia estetică. Raportul de competență donator- primitor e unul de compatibilitate, de nerespingere. în materie de transplanturi viitorul e plin de promisiuni și surprize, piedicile mentalitare, treptat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
recunoscută activitatea științifică a lui Kirchhoff. În 1900, Max Planck a descoperit cuantele, o cucerire cu implicații enorme în fizica secolului al XX-lea. În memoriile hagiografice ale lui Robert von Helmholtz, publicate în 1890, Kirchhoff este considerat un exemplu perfect al unui adevărat cercetător german. Religia și scopul lui în viață erau căutarea adevărului în forma lui pură, mergând până la uitarea de sine. Într adevăr, deși realizările lui majore nu au fost trecute cu vederea și numele lui este menționat
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
ireale, nebune, deformate care orbește mințile studioșilor! Dacă magnetismul și rotația sunt corelate, de ce există un mic unghi de declinare (numit de către Gilbert variație) între nordul real și nordul magnetic? Gilbert a sugerat că dacă Pământul ar fi o sferă perfectă, cele două direcții s-ar suprapune. Dar, forma Pământului nu este chiar sferică; continentele se ridică în timp ce oceanele se adăpostesc în crevase adânci. De vreme ce Gilbert atribuia proprietatea de atracție magnetică masei Pământului (dar nu și apei care umple oceanele), el
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
la Descartes (întinderea și mișcarea), ci din trei: materia, mișcarea și spațiul. Pentru Rene Descartes, legile naturii sunt suficiente pentru a face ca părțile Haosului să se aranjeze într-o frumoasă ordine, căpătând forma unei lumi cât se poate de perfecte. În schimb, pentru Newton lumea nu a ieșit din Haos doar prin lucrarea legilor naturii. Ea nu poate fi decât opera unei Ființe Atotputernice și inteligente, care după ce a introdus ordinea în lume trebuie să intervină periodic, deoarece forța activă
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
energie și căldură a fost enunțat de Julius Robert von Mayer, care a dat și o valoare precisă pentru constanta de proporționalitate dintre lucru mecanic și căldură (constanta universală a gazelor), pe baza diferenței dintre căldurile molare ale unui gaz perfect. Nu este lipsit de importanță să subliniem faptul că, primul om de știință care a avansat ideea conservării energiei a fost G.L. Leibniz. El distingea vis viva (adică ceea ce se numește astăzi energie cinetică) de vis mortua (forța obișnuită). Considerând
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
trecut, Margaret Mead, antropolog american, a descoperit o astfel de societate în Samoa. Concluzia sa, publicată într-o lucrare de succes, a fost că libertatea sexuală acordată adolescenților din această societate le-a permis o perioadă fără probleme și o perfectă integrare în viața adulților. Această concluzie, ce contrazicea determinismul biologic, conform căruia frământările din perioada adolescenței se datorau schimbărilor hormonale, a contribuit la evoluția societății euro - americane către o mai mare libertate sexuală. Rezultatele cercetării lui Mead au fost contrazise
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
de căutare a identității. Există câteva comportamente care, dacă nu sunt corect înțelese por periclita calitatea relațiilor adulți - adolescenți: 1. A da vina pe autoritate. Adesea, adolescenții își imaginează o lume ideală și așteaptă ca toți din jur să fie perfecți. Orice abatere din partea adulților este privită cu nemulțumire și criticată. Părinții și profesorii care nu consideră criticile ca pe ceva personal vor putea să întrețină relații bune cu adolescenții și să-i facă să înțeleagă că nimeni nu e perfect
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
a atins culmea dezvoltării în perioada legislatorului Hamurappi și a regelui Nabucodonosor. În cetatea Babilonului erau numeroase temple și se ducea o viață luxoasă și de desfrâu. Ishtar era stăpâna feminină a cerului, protectoarea dragostei și a maternității, simbolul frumuseții perfecte, ocrotitoarea curtezanelor. Era adorată pentru mai multe atribuții, acelea de zeiță a bătăliilor, a înțelepciunii, a dragostei. Ca zeiță a bătăliilor era reprezentată pe spinarea unui leu cu o sabie în mână, îi însoțea, îi ocrotea pe cei aflați în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]