14,128 matches
-
-și pierd caracterul verbal. Astfel pot să se construiască cu adverbe: 4. Infinitivele precedate de unele prepoziții pot forma sintagme fixe care sunt echivalente cu o subordonată circumstanțiala. Câteva construcții frecvente în limba actuala: Al + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală: Después de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. Antes de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. A (De) + infinitivo este echivalentă cu o propoziție condiționala: Con + infinitivo este echivalentă cu o propoziție concesiva: uneori poate avea sens
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
cu adverbe: 4. Infinitivele precedate de unele prepoziții pot forma sintagme fixe care sunt echivalente cu o subordonată circumstanțiala. Câteva construcții frecvente în limba actuala: Al + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală: Después de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. Antes de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. A (De) + infinitivo este echivalentă cu o propoziție condiționala: Con + infinitivo este echivalentă cu o propoziție concesiva: uneori poate avea sens condițional: - Construcția por + infinitivo, în unele contexte, este echivalentă
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
forma sintagme fixe care sunt echivalente cu o subordonată circumstanțiala. Câteva construcții frecvente în limba actuala: Al + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală: Después de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. Antes de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. A (De) + infinitivo este echivalentă cu o propoziție condiționala: Con + infinitivo este echivalentă cu o propoziție concesiva: uneori poate avea sens condițional: - Construcția por + infinitivo, în unele contexte, este echivalentă cu o propoziție cauzala: mult, Maria știe de toate
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
circumstanțiala. Câteva construcții frecvente în limba actuala: Al + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală: Después de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. Antes de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. A (De) + infinitivo este echivalentă cu o propoziție condiționala: Con + infinitivo este echivalentă cu o propoziție concesiva: uneori poate avea sens condițional: - Construcția por + infinitivo, în unele contexte, este echivalentă cu o propoziție cauzala: mult, Maria știe de toate"). Gerunziul ( El gerundio) 1. Gerunziul spaniol are: Formă simplă
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală: Después de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. Antes de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. A (De) + infinitivo este echivalentă cu o propoziție condiționala: Con + infinitivo este echivalentă cu o propoziție concesiva: uneori poate avea sens condițional: - Construcția por + infinitivo, în unele contexte, este echivalentă cu o propoziție cauzala: mult, Maria știe de toate"). Gerunziul ( El gerundio) 1. Gerunziul spaniol are: Formă simplă se termină în -ando (verbele de conjugarea I
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. A (De) + infinitivo este echivalentă cu o propoziție condiționala: Con + infinitivo este echivalentă cu o propoziție concesiva: uneori poate avea sens condițional: - Construcția por + infinitivo, în unele contexte, este echivalentă cu o propoziție cauzala: mult, Maria știe de toate"). Gerunziul ( El gerundio) 1. Gerunziul spaniol are: Formă simplă se termină în -ando (verbele de conjugarea I) și în -iendo (verbele de conjugarea a II-a și a III-a): cantar - cantando, trabajar - trabajando
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
tip nominal care cuprinde în structura predicatului ei nominal o copula (ser, estar) și un nume predicativ exprimat printr-un participiu cu valoare adjectivala. 2. Construcția pasivă cu se este mai frecventă decât cele mai înainte menționate. Astfel, în locul unei propoziții că aceasta: Construcțiile pasive cu se pot avea un complement de agent sau se pot lipsi de acesta: Haber<br> "Forme simple"<br> "Forme compuse"<br> "Mod indicativ"<br> "Mod subjonctiv"<br> "Modo imperativo"<br> Conjugarea verbului ser<br> Forme
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
viniereis, vinieren<br> Imperativo: Ven, venga, vengamos, venid, vengan 1. Funcția sintactica principala a verbului ser este aceea de copula. Leagă numele predicativ de subiect.<br> Numele predicativ poate fi exprimat printr-un substantiv, adjectiv, pronume, numeral, infinitiv, adverb, o propoziție etc.: <br>Mi tío es profesor. <br>Soy de Bucarest.<br> Pedro es alto.<br> María es joven.<br> Este libro es mío.<br> Somos tres.<br> Soy el primero de la clase.<br> Querer es poder.<br> Tu amigo es
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
acest ultim caz, putem folosi în locul lui venir verbul llegar. Acabar de + infinitivo are sens perfectiv. Exprimă o acțiune care s-a terminat recent (în raport cu timpul la care se află verbul auxiliar): <br> Aceasta perifraza se folosește, în special, în propoziții afirmative. Formă negativă a acestei perifraze nu are, de multe ori sens negativ; <br> Nu se recomandă să fie folosită cu verbul auxiliar la timpul viitor decât numai atunci cand prin acest viitor voim să exprimăm o acțiune probabilă în prezent
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
evreilor” și nu conțin, de asemenea, nici o referire la deportare. Saharov, Iakovlev și Tarle nu specifică sursele și nu pretind să fi fost martori oculari. Anastas Mikoian a editat și a publicat o versiune a memoriilor care conține doar o propoziție despre planificata deportare a evreilor din Moscova, dar nu se știe dacă originalul textului conține sau nu acea propoziție. Uneori se pretinde că a fost publicat un milion de copii ale foii volate "De ce trebuie relocați evreii din regiunile industriale
Complotul doctorilor () [Corola-website/Science/300650_a_301979]
-
pretind să fi fost martori oculari. Anastas Mikoian a editat și a publicat o versiune a memoriilor care conține doar o propoziție despre planificata deportare a evreilor din Moscova, dar nu se știe dacă originalul textului conține sau nu acea propoziție. Uneori se pretinde că a fost publicat un milion de copii ale foii volate "De ce trebuie relocați evreii din regiunile industriale în zonele rurale", dar nu a fost găsită nici o copie. Toate acestea fapte și multe altele l-au forțat
Complotul doctorilor () [Corola-website/Science/300650_a_301979]
-
Nici nu mai vrea să locuiască împreună cu părinții, nici singură nu vrea să stea." Ex.:" Fata asta este și inteligentă, și frumoasă, și harnică, și tot ce-ți poți dori." Asindetul constă în suprimarea conjuncțiilor coordonatoare dintre cuvinte sau dintre propoziții. Ex.:"Toți, politicieni, manifestanți, polițiști, au cântat împreună până au răgușit." Elipsa constă în suprimarea unei părți din enunț, pentru că este neesențială sau se poate deduce din context. Ex.: "Primul motiv vi l-am explicat. Iar al doilea derivă direct
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
studenți au lipsit de la conferință, alții au fost prezenți și foarte activi. Anacolutul este o construcție gramaticală greșită, ce ilustrează lipsa de cultură sau lipsa de logică a unor enunțuri formulate de unele persoane. Inversiunea constă în răsturnarea cuvintelor în propoziție, pentru a pune în evidență un anumit termen. Exemple: <br>"Impertinentul participant a fost scos afară din sala de conferințe." <br>"Deșteptul copil a luat nota 10." Hiperbatul este o inversare în topica normală prin care termenul asupra căruia se
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
folosirea întregului în locul părții (și invers), a particularului în locul generalului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc. Astfel, în expresia „50 de capete de vite“, „capete“ este folosit pentru a desemna animalele cu totul. În propoziția „Această firmă deține cele mai bune creiere din țară.“, „creiere“ desemnează oamenii cu cele mai strălucite minți. `Personificarea` este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor, obiectelor li se atribuie însușiri umane . exemple: norii plâng; soarele râde; stelele clipesc
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
sugerează o anumita finalizare și continuă printr-o schimbare bruscă a construcției logice, astfel incat cele două fragmente de frază au o legătură sintactica defectuoasă. De exemplu, frază "Cine mă caută, nu sînt acasă" conține un anacolut, pentru că începe cu o propoziție subordonată subiectivă, lăsînd impresia că urmează informații despre persoana care "mă caută", dar continuă cu o propoziție principala care are deja subiectul subînțeles "eu". Uneori întreruperea structurii sintactice are loc de mai multe ori în cursul frazei. În general, anacolutul
Anacolut () [Corola-website/Science/300738_a_302067]
-
de frază au o legătură sintactica defectuoasă. De exemplu, frază "Cine mă caută, nu sînt acasă" conține un anacolut, pentru că începe cu o propoziție subordonată subiectivă, lăsînd impresia că urmează informații despre persoana care "mă caută", dar continuă cu o propoziție principala care are deja subiectul subînțeles "eu". Uneori întreruperea structurii sintactice are loc de mai multe ori în cursul frazei. În general, anacolutul este considerat o greșeală gramaticala și de stil, dar poate fi folosit intenționat în limba literară pentru
Anacolut () [Corola-website/Science/300738_a_302067]
-
Există numai două cazuri: nominativ și acuzativ. Acuzativul se formează adăugând terminația "-n" (la plural, după sufixul "-j"). Prin urmare, un substantiv din esperanto are patru forme, după cum se vede în tabelul următor: Nominativul se folosește pentru a exprima subiectul propoziției: De asemenea, numele predicativ stă întotdeauna în nominativ (o greșeală des întâlnită la începători este folosirea acuzativului în această situație): Nominativul este folosit cu toate prepozițiile: Câteva prepoziții pot fi folosite și cu acuzativul, vezi mai jos. În majoritatea cazurilor
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
De exemplu: Ĉi ție oni laboras multe. Aici se muncește mult." - este vorba de oameni în general, si nu de cineva anume. Pronumele și - si derivatele sale - se poate întrebuința doar la persoana a treia. El se referă la subiectul propoziției, însă nu poate fi subiect sau parte din subiect. De exemplu: Li lavas lin = "El îl spală pe el" (pe o altă persoană de gen masculin). Li lavas sin = "El se spală". Toate verbele se termină la infinitiv în "-i
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
păcii în domeniul uman, este baza de la care sufletul își ia zborul către acea pace care, ca să folosim termenii creștini, «covârșește toată mintea»”. În ciuda acestor afirmații, nu putem să facem abstracție de însăși mărturisirea de credință amintită, care conține "două" propoziții diferite și afirmă "două" unicități: a lui Allah și a Profetului; cum remarcă marele gânditor alsacian Frithjof Schuon, „una (dintre propoziții) se referă la Principiu, care e totodată Ființă și Supra-Ființă, iar cealaltă la manifestarea formală și supraformală”, numind prima
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
toată mintea»”. În ciuda acestor afirmații, nu putem să facem abstracție de însăși mărturisirea de credință amintită, care conține "două" propoziții diferite și afirmă "două" unicități: a lui Allah și a Profetului; cum remarcă marele gânditor alsacian Frithjof Schuon, „una (dintre propoziții) se referă la Principiu, care e totodată Ființă și Supra-Ființă, iar cealaltă la manifestarea formală și supraformală”, numind prima aserțiune „formula discernământului sau a «abstracțiunii (tanzih)»”, iar a doua „formula integrării sau a «analogiei»”. Potrivit cu aceasta, apar, desigur, două Jihaduri
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
Phlius iar principalii reprezentanți ai scepticismului târziu au fost: Enesidem, Agrippa, Sextus Empiricus. Principiul care stă la baza scepticismului este cel al isosteniei, ideea că oricărui temei i se opune un temei deopotrivă de convingător. Pyrrhonienii nu "afirmă" că nici o propoziție nu poate fi cunoscută, pentru că această afirmație este o pretenție de cunoaștere. Pyrrhonienii susțin că nu există temeiuri mai bune pentru a crede o propoziție decât pentru a o nega. După Diogenes Laertios, scepticii încercau să răstoarne dogmele tuturor școlilor
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
oricărui temei i se opune un temei deopotrivă de convingător. Pyrrhonienii nu "afirmă" că nici o propoziție nu poate fi cunoscută, pentru că această afirmație este o pretenție de cunoaștere. Pyrrhonienii susțin că nu există temeiuri mai bune pentru a crede o propoziție decât pentru a o nega. După Diogenes Laertios, scepticii încercau să răstoarne dogmele tuturor școlilor dar ei nu enunțau nici una. Aristotel nu a luat în serios îndoielile scepticilor, în cartea a IV-a a "Metafizicii" discută și respinge unele poziții
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
înțelegem faptul că, pentru Anselm, rațiunile necesare nu aveau rolul de a demonstra lucruri care altfel ar fi putut fi contrazise. El nu pornește de la îndoială sau nesiguranță pentru a ajunge să se convingă de adevărul - altfel incert - al unor propoziții. Demonstrând - în "Proslogion" - existența lui Dumnezeu, Anselm nu pornește de la afirmația că Dumnezeu nu există, pentru a ajunge în final să afirme contrariul. Anselm crede cu tărie, de la bun început, în adevărurile pe care le demonstrează. Altfel spus, el nu
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
se repete, formând un cerc închis de cuvinte, aflate în relație cu conceptul cheie. "How to Do Things With Words" este probabil lucrarea sa cea mai influentă . Austin scoate în evidență faptul că filozofii limbajului acordă cea mai mare atenție propozițiilor care afirmă un fapt, dar subliniază că acestea alcătuiesc doar o mică parte a sarcinilor care pot fi realizate când cineva spune ceva. Într-adevăr există o serie importantă de iterații pe care Austin le-a denumit "performative" - ele țin
John Langshaw Austin () [Corola-website/Science/299075_a_300404]
-
acte de vorbire (speech act). Spre exemplu, când cineva spune: "I name this ship the "Queen Elizabeth"" ("Numesc acest vas cu numele Queen Elizabeth"); nu înseamnă nimic altceva decât faptul că îi dai un nume nou. Exemplul demonstrează că anumite propoziții sunt folosite altfel decât pentru a descrie sau a afirma că cineva face ceva, ci chiar pentru a face un anumit lucru. George se întoarce, spre exemplu, spre Maria și o întreabă: "Este cămașa lui Mihai roșie?", la care Maria
John Langshaw Austin () [Corola-website/Science/299075_a_300404]