13,484 matches
-
un discurs interpretativ), instrumentarul științific (mai bogat, în plus interdisciplinar), metodele de lucru, ci și competența generală a publicului de a înțelege și de a integra cultural moștenirea medievală. Pentru că cercetarea de față este interesată de mărturia scrisă și de relevanța sa pentru imaginarul colectiv, ne vom opri pe larg, din întreaga literatură de specialitate oferită de școala franceză, asupra lucrării lui Jacques Le Goff, Imaginarul medieval. Nu pentru abordări comparative sau pentru comentarea analizelor sale, ci pentru cele două texte
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
alunecă în irațional și în psihanaliticul dominat de ideologia dubioasă a arhetipurilor [nota din text trimite explicit la Durand, Structurile antropologice..., n.n.]. Modelele imaginarului țin de știință, pe când arhetipurile, de elucubrația mistificatoare. (11-12) Câteva rânduri mai jos, autorul însuși numește relevanța pe care au avut-o studiile din diverse domenii în descoperirea importanței imaginii pentru studierea istoriei, printre care psihanaliza și antropologia. O atitudine ambiguă, dar jucată conștient sau un loc devenit obscur din cauza metodei de căutare a cadrului teoretic specific
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și semnificațiilor lumii, așa cum le construiește o comunitate; el include și reprezentarea exemplarității, dar și pe cea a contrară, atunci când sunt încălcate principiile etice sau normele moralei (tipuri precum "monarhi trădători ai religiei creștine" sau "supuși necredincioși" etc.). Imaginarul are relevanță în planul politicului, pentru că participă la configurarea strategiei după care comunitatea și instituțiile organizează împreună vieții cetății. Interpretarea principiilor după care puterea, societatea și individul ar trebui să-și ghideze activitatea publică, astfel încât toate părțile să aibă beneficii concordante cu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
eroice (populare), simbolurile și imaginile sprijină și se integrează în procesul de memorare colectivă, ce duce la fixarea în imaginar într-un mod structurat (precum în mod necesar se organizează materia narativă într-o povestire fondatoare) a locurilor comune cu relevanță identitară. Pentru că sunt solicitate competențele mnemotehnice ale comunității, se coagulează pe fundamente culturale generale cu valoare antropologică (simbolismul spațiului, al timpului, al puterii, al imaginii morții, ritualurile etc.) o rețea deschisă de imagini mentale și de narațiuni colective majore. În
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
active. Când mitul și simbolul întâlnesc istoria socială, ajungem la formele particulare ale imaginarului (precum cel medieval), la manifestări de tipul diferențelor specifice în cadrul genului proxim. În cazul acesta, principiul care organizează sistemul imaginarului poate fi influențat de raporturile cu relevanță imagologică, de condițiile specifice de viață sau de cele teritoriale și politice. Spre exemplu, nu toate medievalitățile ortodoxe înfruntă aceiași dușmani sau nu suportă aceleași presiuni prozelite, tot așa cum nu au același tipar mitic al întemeierii sau nu preiau în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
operatorie, cu multiple variabile specifice. Grupul de cercetători propune o lectură integrată a punctelor de vedere din domeniile în care conceptul s-a inserat, astfel încât să se poată ajunge la o concordie inter- sau măcar pluridisciplinară. Nu ar avea o relevanță aparte această conciliere, dacă nu ar fi dublată de formularea unui punct de vedere sintetic și de exemplificări care să-l clarifice. În declarația de intenție a autorilor, se precizează și faptul că aceste lecturi în spiritul teoriilor recente ale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
derivat dintr-un proces complex de reprezentare și de semnificare (21). Programul cercetătorilor coordonați de Thomas nu se oprește însă la structură și la semnificație, ci se deschide metodologic și spre o altă dezbatere; surprinzător, în alt palier, fenomenologic, datorită relevanței majore a problematicii identității. Tipul de analiză și demersul conceptual se inspiră din opera lui Paul Ricœur, în special din volumul Soi-même comme un autre (relația dintre identitate și tripleta amintire−istorie−imagine a fost mai apoi reluată pe larg
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este cel în care putem grupa unitățile morfologice, caracterizate fiecare de o figură de stil, sub raportul funcției sale. Codurile, de orice tip, construite pe baza unei relații (interne) de tip metaforico-simbolic, sunt: ritualice sau ceremoniale (dacă au și o relevanță politică); de asemenea, ele includ regulile și normele sociale ("eticheta de curte"), politice (codul vasalității), culturale și spirituale (canonul ortodox). Un alt exemplu îl constituie "complexele": pentru că sunt stări trăite în situații-limită, fundamentale pentru definirea unor comportamente existențiale, dar oglindite
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cohorta diavolilor; imaginea morții în frescele religioase populare din secolele XVII-XIX, cu semne ce trimit la statut social, relații locale, contexte etc.). Diferența dintre unitățile funcționale de bază ale sistemului și supra-unitățile imagistice este dată de amploare, dar și de relevanță și de reprezentativitate. Această primă radiografiere a imaginarului, pe care o propun aici, este așadar strict conceptuală, nespecifică unei perioade sau unui anumit spațiu, ci doar unui tip de cultură predominant orală, caracterizată de o sumă restrânsă de formule, "oficiale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cea dintre privat și public sau dintre laic și religios (numesc astfel convențional spațiul în care se manifestă de preferință personajele clericale, asceții sau sfinții, în care se desfășoară ceremonialul bisericesc sau a avut loc cândva o faptă canonizată, cu relevanță creștină). De asemenea, pentru că registrul în care se manifestă maleficul este construit prin opoziție cu ceea ce este canonic și pus de asemenea în relație cu divinitatea, poate fi așezat și acesta tot sub incidența religiosului, dar cu un semn negativ
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
din narațiunile istoriografice sau din scrierile prescriptive. Bineînțeles că, la un moment dat, majoritatea capătă valoare simbolică (din cele numite anterior, întemeietorul, cruciatul, trădătorul, mama autocratului, fiica sa etc.). Totuși, pentru că modelul propus servește și ca suport de atestare cu relevanță socio-politică, sunt de amintit aici identitatea și rolul lor "real", de dinainte ca ele să fi devenit simboluri pentru imaginarul comunității. Putem avea așadar în imaginar și reprezentări ale unor roluri care nu au primit o funcție simbolică. Simbolicul pe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
hagiografice, contrapuse bestiarului. Funcțiile imaginației sunt revelate diferit de "ochiurile" acestei matrice pe care am ales-o pentru a organiza convențional unitățile imaginarului medieval local. Ele nu sunt "repartizate" în mod exclusiv unui registru sau altul, dar au o anumită relevanță în raport cu celelalte în constituirea materiei imaginative. Reprezentările perceptibilului sunt configurate mai curând cu ajutorul imaginației mimetice (icastice); manifestările sacrului sunt transpuse în imaginar mai degrabă de imaginația simbolică (iconică); pentru fenomenele care scapă logicii de constituire a realului sau a religiosului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lucrează cu Dumnezeu, pentru mântuirea lumii. (72)] Ritualul de înscăunare prevedea și participarea obligatorie a "țării", drept garanție a validității mărturiei lăsate posterității; asistența publică era totodată și cel dintâi filtru social în efortul colectiv de memorare a evenimentului cu relevanță istorică și identitară. Atât în imaginarul românesc, cât și în prima parte a Învățăturilor lui Neagoe, topos-ul domnului-Pantocrator și, implicit, cel al relației sale cu credincioșii sunt preluate fidel din textele religioase fundamentale. La rândul ei, iconografia fixează în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
societatea medievală românească impune persoanei feminine un regim foarte strict, de recluziune și de discreție, de smerenie penitentă, dictată de morala creștină − aspecte care duc la o vizibilitate publică limitată. Deși figura ei este prezentă în imaginar prin numirea și relevanța rolului ei de mamă (mai ales a domnitorului), a înrudirii simbolice cu terra mater și cu nocturnul (într-o valorificare pozitivă, dar și negativă), femeia evului mediu este nevoită să se retragă complet din fața activității sociale a stăpânului și să
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
renunță totuși la ideea cuplului ierarhizat, reflectată și susținută în imaginarul cult și în cel popular, prevalența omului adamic fiind motivată de imaginea unei Eve vinovate etern de înșelăciune. Trupul ei "bolnav" de păcat face ca opoziția spirit-materie să aibă relevanță majoră pentru stabilirea normativelor cotidianului, dar și pentru viața spirituală, tot el fiind cauza pentru obsesiva postulare a necesității purificării. Bărbatul se sustrage oricăror învinuiri, el născându-se din femeie și întorcându-se în pământ, fiind mai curând victima transferului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dăți. Înțelegând spiritul și miza istoriei mentalităților, operatorul rămâne câteodată în aceeași încăpere timp de... secole, înregistrând scene din mereu alte "filme", din narațiuni contrastante, cu felurite personaje istorice care dau diferența dintre o distribuție și alta. Timpul își pierde relevanța, deși rapelul la date se face permanent. O specie aparte de falsă u-cronie care, pe măsură ce "filmografia" se amplifică, devine și o u-topie inversă, decăzută, o lume a întorsăturilor de destin, firești în logica unei "viețuiri" ținute sub lupă de medievist
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în "practici" cu un sens pur reflexiv? Nu se sustrage aceasta preluării sale prin ceea ce, deocamdată, nu ne apare decât ca fiind ceva din ea însăși, anume prin "practicile" proprii? O altă problemă, desprinsă din cea tocmai formulată, ține de relevanța istoric-antropologică a practicilor omenești integrate într-o unitate de viață. Dar chiar admițând această prezentare a întregului printr-o parte a sa, nu cumva putem afla altceva cu mult mai semnificativ pentru om, din unghi istoric, decât "practicile" (făptuirile) sale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Kant l-a instituit, dacă acesta ar putea fi sesizat cu toată acuratețea, rost conceput în funcție de propria sa problemă, aceea a posibilității metafizicii ca știință, cât mai degrabă despre precizarea unor înțelesuri ale criticii kantiene care să ne îngăduie stabilirea relevanței judicative a analiticii și dialecticii "critice", raportat la principalele acte ale gândirii, rostirii și făptuirii. 3.2.1.2. Logică generală și logică transcendentală Dat fiind faptul că logica transcendentală concepută de Kant are aceeași structură ca logica generală (logica
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
direct la obiectul sensibil; la acesta se poate raporta doar sensibilitatea, prin formele sale a priori, spațiul și timpul. Intelectul se raportează la reprezentările obiectului în sensibilitate, aducându-le pe acestea la o unitate. De aceea este firească întrebarea: ce relevanță propriu-zis obiectivă mai poate avea obiectul, în asemenea condiții? Pentru a răspunde, trebuie deschisă o altă perspectivă, corespunzătoare sensului de experiență posibilă și, în consecință, sensului de timp, mai bine zis, de raport de timp. 3.2.1.5. Raportul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intelectului. Timpul trebuie să fie prezent în acest sistem, cu rostul precizat mai devreme, pentru că el constituie linia de continuitate între intuiție și intelect (trecând prin imaginație) și el asigură, prin calitatea sa de formă a priori a intuiției sensibile, relevanța obiectivă a categoriilor, aducând obiectul, schematizat prin imaginație, sub o anumită categorie. Și tot datorită timpului, aceste principii, deși sunt "generate" de intelect, pot fi trebuind să fie judecăți sintetice a priori. Axiomele intuiției și anticipațiile percepției, numite de Kant
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este "om", atunci predicatul "om" trebuie să rămână deschis generalizării, așa încât să putem enunța despre acest subiect, "român", tot ce poate fi enunțat despre predicatul "om"; de pildă, că român este pământean, că este ființă rațională, că produce unelte etc. Relevanța mișcării gândirii în timp care, deocamdată, doar "leagă" termeni, care abia în aces fel sunt constituiți ca atare este, aici, evidentă; la fel este și ieșirea subiectului de sub reglajul direct timporizator al timpului; totuși, nu este vorba despre o suprimare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are un rang ontologic superior, cum se întâmplă la Augustin: este vorba despre divin. Acest dincolo al timpului apare și ca temporalitate, la Heidegger, dar și aici cu condiția intervenției unei "instanțe" care susține, de fapt, tot ceea ce poate avea relevanță pentru timp: Dasein-ul; temporalitatea este, pentru acesta, însăși constituția sa ființială fundamentală. Prin introducerea acestui dincolo de timp este depășită aporia judicativă a reflexivității timpului, a raportării la sine a acestuia. Dar este salvat altceva, prin aceasta, în afara unei concepții despre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Puschkinia Adams, Scilla L., Tigridia Juss. și Tulipa L. Partea B Plante, produse vegetale sau articole reglementate care trebuie să fie însoțite de certificat fitosanitar la import I. Plante, produse vegetale sau articole reglementate, potential purtătoare de organisme dăunătoare cu relevanță pentru România, originare din țări care nu fac parte din Uniunea Europeană 1. Toate plantele destinate plantarii, cu excepția semințelor, dar inclusiv semințe de: a) Zea mays L., Phaseolus L., Helianthus annuus L., Medicago sativa L., Lycopersicon Iycopersicum (L.) Karsten ex Farw
EUR-Lex () [Corola-website/Law/155349_a_156678]
-
Israel, Libia, Maroc și Tunisia. 8. Boabe pentru consum din genurile Triticum, Sacale și X Triticosecale originare din Afganistan, India, Irak, Mexic, Nepal, Pakistan, Africa de Sud și SUA . ÎI. Plante, produse vegetale sau articole reglementate, potential purtătoare de organisme dăunătoare cu relevanță pentru România originare din țări ale Uniunii Europene 1. Plante sau produse vegetale 1.1 Plante destinate plantarii, cu excepția semințelor, din următoarele genuri sau specii: Abies Mill., Argyranthemum spp., Apium graveolens L, Aster spp. Brassica L., Beta vulgaris L., Castanea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/155349_a_156678]
-
și starea fertilizanților, de metoda pentru │ │dozare și aplicare propriu-zisă, de felul acționării, de capacitate. Caracteristica comună este aceea că toate utilajele trebuie să aibă componentele active de lucru rezistente la coroziune, deoarece toți fertilizanții sunt corozivi. Acest aspect are relevanță nu numai pentru fiabilitatea utilajului, ci și pentru calitatea lucrării pe care o execută și care presupune ca toate funcțiunile tehnice și reglajele să se mențină. Îngrășăminte chimice Cea mai bună metodă de administrare a îngrășămintelor chimice este │ │încorporarea directă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/175482_a_176811]