13,844 matches
-
protejați, spunea Orson Welles, din păcate Într-un film prost. Nu l-a luat și nimeni În seamă. Cu excepția cenaclului nouăzeciștilor optzeciști. A cărui existență s-a justificat pe deplin, cei mai mulți au ajuns la liceu, la radio, prin librării, Uniune, televizor, universitate, edituri, reviste, poze. Cu volume integral premiate. Consacrați. Atît de consacrați, Încît nu mai Înțeleg ce-nseamnă asta sau dacă are vreo legătură cu ei. Sau dacă trebuie să-și cumpere chifle. Vilă. Probabil că nu. Singura lor problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-n gînd, la ceea ce s-ar putea numi ultima lui casă. Ce mai era prin mintea mea pe-atunci? O nevropată tînără În halat liliachiu și cu ruj strident Întins provocator pe tot obrazul, Împreună cu care mă uitam seara la televizor la meci. Un măr În floare. Naveta pe care-o reluasem de curînd, gîndul reconfortant al sinuciderii, coperta primei mele cărți, iepurele personal de la dispensar, silueta superbă a Mașei, ochii, părul, seringa cu care dormea sub pernă, cronicile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fel anulîndu-se Într-o confuzie grotescă de tip schizoid; vedem cam același scriitor, suferind de aceleași manii și migrene, Într-o aproximativ aceeași realitate. Și cînd te gîndești la isteria cu care se vorbește la noi În mileniul trei despre televizor și realitate și informație și moartea culturii, de parcă s-ar descoperi cine știe ce continent spiritual, arcul voltaic, America. Uite de cîte ori a fost descoperită, dragile mele cititoare, pînă și de americani. Destul de Întristător străvechiul fenomen actual pe care sîntem obligați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pun la socoteală colecția mea de discuri și serviciul de ceai de cristal al neveste-mii, rusesc, care au În prezent mai puține piese, sînt mai sobre. În plus, copiii lor intră seara În sufrageria mea și se uită la televizor la filme cu ciclopi dînd volumul foarte tare. Ultimul lucru pe care l-am mai Îndurat a fost atitudinea portarului de-aici, fără Îndoială prieten cu celălalt, care m-a Înjurat și a trîntit ușa Într-o dimineață, cînd mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fraze independente. Pauze de respirație ducînd la apnee, tremurături, pauzele tot mai lungi, mai drastice, de gîndire (sediul creierului), specifice oamenilor filmului desprins de artă, cuvînt latin, mort ca limba, adică aproape oricare film din orice zi a săptămînii la televizor, cinematograf, video, aparat de proiecție cu bobină de inducție. Toate, identice, ca limbaj, proporții, grotesc, insuportabile clovnerii. Federico Fellini: „Pentru mine, filmul Înseamnă să privești realitatea cu ochii deschiși... Însă nu orice fel de realitate: nu numai realitatea socială, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bîte, alternînd cu figurile Înspăimîntate ale celor opriți pe stradă. Tăiat la: Ziaristul, cu o mină consternată, Întreabă un individ aflat lîngă el: Da’ ce se Întîmplă aici? Individul (fără să-l privească): Au venit minerii. Nu te uiți la televizor? Ziaristul: SÎntem la televizor? Individul: S-a spus aseară. Tăiat la: Cadru exterior: Ziaristul mergînd repede pe lîngă ziduri, Încearcă să surîdă cîte unui ortac care-l fixează mai mult. Sonor (stereo): Lambada pe canalul din dreapta, Rapsodia română pe canalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înspăimîntate ale celor opriți pe stradă. Tăiat la: Ziaristul, cu o mină consternată, Întreabă un individ aflat lîngă el: Da’ ce se Întîmplă aici? Individul (fără să-l privească): Au venit minerii. Nu te uiți la televizor? Ziaristul: SÎntem la televizor? Individul: S-a spus aseară. Tăiat la: Cadru exterior: Ziaristul mergînd repede pe lîngă ziduri, Încearcă să surîdă cîte unui ortac care-l fixează mai mult. Sonor (stereo): Lambada pe canalul din dreapta, Rapsodia română pe canalul din stînga, În centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, pînă nu ne-om cîștiga, libertatea noastră”. Cer frumos. Ora douăsprezece. Sonor: Ofranda muzicală, de Bach. Tăiat la: Cadru interior: O sufragerie de bloc. Se disting cîteva mobile ieftine. În centrul imaginii, ecranul televizorului, pe care se vede președintele țării pîlpîind, zîmbind și mulțumindu-le minerilor, adunați pe un stadion, pentru Înalta conștiință civică de care-au dat dovadă. Imaginea Începe să se dilate. Tăiat la: Cadru interior: Aceeași sufragerie, același televizor, acum stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imaginii, ecranul televizorului, pe care se vede președintele țării pîlpîind, zîmbind și mulțumindu-le minerilor, adunați pe un stadion, pentru Înalta conștiință civică de care-au dat dovadă. Imaginea Începe să se dilate. Tăiat la: Cadru interior: Aceeași sufragerie, același televizor, acum stins. În fața lui apare președintele țării care spune că el nu i-a chemat pe mineri În capitală. Au venit singuri. Au simțit nevoia s-o facă. Sonor: Nevoia minerilor. Tăiat la: Cadru interior: Aceeași sufragerie, cu mobile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În fața lui apare președintele țării care spune că el nu i-a chemat pe mineri În capitală. Au venit singuri. Au simțit nevoia s-o facă. Sonor: Nevoia minerilor. Tăiat la: Cadru interior: Aceeași sufragerie, cu mobile și mai puține, televizorul, o mînă, telecomanda. Din nou imaginea președintelui adresîndu-se minerilor să vină În capitală pentru a reinstaura ordinea, forțele de poliție nu mai pot face față dușmanilor țării, fasciștii și legionarii strînși În Piața Universității, care vor să răstoarne guvernul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Decupaj dintr-o filmare făcută pe 22 decembrie 1989, București, ora 16 : 15.) Sonor: „Ole, ole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e”. Pe fundal, simfonia a 10-a de Mahler (neterminată), Adagio. Tăiat la: Cadru interior: Sufrageria. Acum goală. La televizor, președintele țării spune că pe 13-15 iunie anul trecut minerii au venit la București ca să planteze flori În Piața Universității. Plan detaliu: flori. Sonor: Țiuitul mirei. Plec de la cinematograf cu țiuitul mirei În urechi și mă duc acasă să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
abis, Însă nu pare a fi neocomunism. Mai degrabă neokafkianism. Fiindcă adevărul doarme Într-o cameră rece, la subsol. Se dă foc sediilor Poliției și Ministerului de Interne. Fumul plutește deasupra unui oraș ce continuă să uimească mapamondul lipit pe televizor. 14 iunie. Riposta oficială. Se anunță patru morți și o sută patru răniți. Răsar ca din senin patrulele de mineri. Dotați cu bastoane de lemn sau de cauciuc, sape, toporiști. SÎnt mii. Salopetele pătate cenușiu se Împrăștie peste tot. Patrulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-or pișa pe ei, să-i calce În picioare. Jos legionarii! Cinste lor, cinste lor, minerilor!” România, 14 iunie 1990. Tăiat la: Președintele țării Își face cruci largi și rapide Într-o biserică. Apoi În Cimitirul Eroilor. Apoi la televizor. Prim-plan, o cruce. Tăiat la: „Țin minte că odată, cînd eram mic, l-am visat pe Dumnezeu. Se ascundea Într-un șifonier. Mă aflam Într-un oraș distrus de foc, sau de o explozie, nu știu, și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de mînă și, În timp ce soarele asfințea, privind Împreună orașul devastat, i-am spus să nu-i fie frică, că sînt eu cu el” Îi spune Danny DeVito lui Kevin Spacey, În The Big Kahun. BALANȚA SENATORULUI Privind nu demult la televizor Senatorul melcilor, mi-am amintit de Balanța. Asta deoarece În afara pretenției de a da În două ore o imagine a societății românești a momentului de-acum și, cumva, dintotdeauna , cele două filme nu au absolut nimic În comun. Pornind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
țării sale: latina. Dă din mîini În continuare, intră-n amănunte: eu unul nu vorbesc latina, zice, dar foarte mulți dintre supușii mei o cunosc, și transcriu legile și toate actele necesare unei bune guvernări În această nobilă limbă. Închid televizorul. Îmi evaluez apartamentul. Mă gîndesc că știrea din Sydney pare un plagiat vesel al unui paragraf pierdut dintr-un veac de singurătate și prostie. Faptul că nu este nu-l face deloc mai puțin real. Mai puțin fictiv. O chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
haitelor de rechini din apele Floridei: Îi confundă pe Înotători cu focile. Mai ales labele, ochelarii și furtunul de scafandru Îi derutează, asemănarea e totală. Unde mai pui că rechinii nu văd bine și au și boală pe foci. Închid televizorul. Sociologul pare să fie Băieșu, În costum de scafandru cu balanță pe viață, pîndind cu ferocitate foca, mamifer acvatic din ordinul pinipedelor, cu corp fusiform și membre transformate În lopeți Înotătoare (Phoca). ÎMBLÎNZIREA VIERMELUI Am fost ultimul scriitor care-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cum scrie În cartuș. Despre Ellen Burstyn, care-a obținut pe merit Oscarul și, oricum, e chiar Alice, nici un cuvînt. Al patrulea film al lui Scorsese, ușor convențional: Alice rămîne singură fiindcă-i moare bărbatul care se uita seara la televizor ca noi toți și la-ntrebarea ei tandră la ce se uită, răspundea nu știu, singură cu copilul Tommy și un scenariu bun, dialogurile mamă-fiu, Încîntătoare. CÎntă la pian electric, se angajează chelneriță, găsește la un moment dat un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
De Niro exersîndu-și În cameră viitoarea crimă, Întîlnirea lui cu Harvey pe treptele imobilului - nici nu știi care-i mai infernal , De Niro oferindu-i iubitei un disc cu Jim Morrison și ducînd-o apoi la filmul suedez, scena cu balansarea televizorului, măcelul). O sumedenie de cadre ți se fixează-n minte Într-o lume a psihiatriei curate, netaxate, singur taximetristul pornește Întruna aparatul de taxat și-i taxează pe toți, deși toți sînt În rol, iar Bobby, la 33 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mine aceleași senzații cînd văd gunoaie pe stradă, În fața blocului, mucuri de țigară, nasuri, aș vrea și eu să salvez puritatea lumii asasinînd cutii enorme de conserve, de preferință cele cu capacul bombat de germenii negativi anaerobi ce apar la televizor, pe autostrăzi particulare, și pe mine mă cuprinde o furie devastatoare cînd văd mașinile astea de vis pe care le zgîrii noaptea cu cuiul. Șaisprezece ani mai tîrziu, șoferul de taxi avea să joace În This Boy’s Life (Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înainte de Blue Velvet. Între ele, Dune. Kull vahad! Este atît de ezoteric, Încît simt imperios nevoia să kwisatz hardenach și să scriu despre In Cold Blood, Însă-i duminică și mă Întrerup la fiecare trei cuvinte pentru că tocmai trece la televizor marșul țiganilor, deoarece-s discriminați. Prin jur, nici un taxi driver. ARSENIC, RENTĂ SAU HOLERĂ La 1 noiembrie 1875, Ceaikovski Își prezintă la Petersburg, În sala Conservatorului, concertul În si minor pentru pian și orchestră. Așa cum scrie Ken Russell, aici l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tine, Inimă sălbatică, din nou Esmeralda, Marielena, Marianna, Manuela, Omul mării, a cîte cinci sute de episoade fiecare, cam nouă mii de episoade În total. Optsprezece ani de telenovelă cotidiană, aproximativ cît trăiește un cîine, dacă nu se uită la televizor. Ce Începuse prin anii cincizeci la radio, În America latină, reținîndu-i pe nepoții incașilor În fața difuzoarelor indiferent de generalul răsturnat, a ajuns acum să acopere Întreaga planetă, găurind stratul de ozon și așa găurit, să distrugă specii neașteptate de animale, pădurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai spui despre-un film unde pînă și calul e teatral. Pelicula (probabil și calul) aparține marelui Sergio Leone. Celălalt mare Sergio, Nicolaescu, se bucură și el de o zguduitoare celebritate: În urmă cu vreo trei săptămîni a declarat În televizor că are fix două miliarde de spectatori. Cam șase sîntem cu toții pe planetă, susțin ecologiștii. Vreo patru miliarde sînt copii mici, bătrîni, bolnavi sau africani, care nu merg la cinema. Rezultă că toți amatorii de film din lume urmăresc toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
capul pervers al tatălui și-l Îneacă-n acvariu, trec peștișori, roșii, pe dinaintea gurii căscate din care iese limba vînătă, țîșnește sîngele, ochii mortului sînt mari, de copil, vine tornada, se sparg geamuri, farfurii, bibelouri, intră praful ruginiu, se vede televizorul, erau desene animate, da, la Început a fost scena din bar, ea dansează singură provocator și dintr-odată-i sare țandăra pe-un cowboy ce se lipise muzical de ea și-i sparge nasul, micuța știa kickboxing, Îl lovește-n stomac, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În nici un chip rostul, te chinui, Mallory se Înspăimîntă brusc, liniștește-te, Îi spune el stînd la volan, e doar un vis, asta-i cea mai bună replică a filmului, resortul și explicația lumii, și te liniștești, În fața sau În spatele televizorului ori a pînzei, totul nu-i decît un vis, urît, dar al cui, Întreabă stins Borges, așteptîndu-și somnul printre eroi și morminte de foști potențiali Mallory și Mickey, sau În tunelul lui Sbato, și În vreme ce Întrebarea Încă persistă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd o bandă de negri Încearcă să-și bată joc de el, unul dintre băieți scoțînd și un cuțit, așa se distrează ei, Gardner scoate și el din buzunar telecomanda Întreaga lui viață nu făcuse altceva decît să privească la televizor și să aibă grijă de grădină și apasă, cu figura unui om care știe ce vrea, un buton, apoi altul, voia să schimbe canalul, ăsta cu negrii supărați nu-i plăcuse defel, spre marea lui legitimă mirare imaginea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]