138,178 matches
-
părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției lui Dumnezeu este redat în mod prea simplist și literal. În canonul Noului Testament au fost incluse cărți care erau: vechi, apostolice (scrise de apostoli sau de asociați
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
achizițiilor făcute de impresionism în domeniul culorii și luminii. Termenul ""neoimpresionism"" a fost folosit pentru prima dată , în 1886, de către criticul de artă Felix Fénéon în revista "L'Art Moderne", ce apărea la Bruxelles. Seria de articole despre "fenomenul percepției", semnate de David Sutter (1880), observațiile fiziologilor și psihologilor privind efectele luminii și culorii, descoperirile fizicianului Hermann von Helmholtz, ce completează teoriile lui Eugène Chevreul privind legile contrastului simultan al culorilor, au fost tot atâtea contribuții la cristalizarea esteticii neoimpresioniste. În
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
victorii de la începutul războiului. Același sentiment a deschis calea către procesul de pace care avea să urmeze, ca și spre liberalizările care au urmat, precum așa-numita infitah, "politica egipteană a porților deschise". Acordurile de la Camp David, care au fost semnate la scurtă vreme după aceea, au dus la normalizarea relațiilor dintre Egipt și Israel și la recunoașterea, pentru prima oară de către un stat arab, a Israelului. Egiptul, care se distanțase deja de Uniunea Sovietică, a părăsit după acest moment definitiv
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
fie instalate în locul celor israeliene, aprovizionarea armatei a 3-a cu hrană, apă și medicamente era permisă în continuare, urma să înceapă schimbul de prizonieri de război. A urmat o întâlnire la Geneva și, în cele din urmă, a fost semnată o înțelegere de armistițiu. Pe 18 ianuarie, Israelul a semnat o înțelegere de retragere de pe malul estic al canalului, iar ultimii militari israelieni s-au retras în partea de est a canalului pe 5 martie 1974. Pe frontul sirian, naveta
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
cu hrană, apă și medicamente era permisă în continuare, urma să înceapă schimbul de prizonieri de război. A urmat o întâlnire la Geneva și, în cele din urmă, a fost semnată o înțelegere de armistițiu. Pe 18 ianuarie, Israelul a semnat o înțelegere de retragere de pe malul estic al canalului, iar ultimii militari israelieni s-au retras în partea de est a canalului pe 5 martie 1974. Pe frontul sirian, naveta diplomatică a lui Kissinger a dus la semnarea unei înțelegeri
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
de adevărată biserică. A inițiat un program sistematic de cateheze pentru tineri și adulți precum și nenumărate acțiuni cu caracter social. A inițiat în viața duhovnicească mulți tineri, dintre care peste 30 au ajuns preoți sau monahi. Forțat de Securitate, a semnat un angajament de colaborare. În anul 1985, după nenumărate încercări eșuate din cauza obstrucționării din partea regimului comunist, după cum mărturisesc unii din profesorii de la Institutul Teologic Ortodox din București (azi Facultatea de Teologie Ortodoxă), a obținut înscrierea la doctorat. În anul 1985
Andrei Andreicuț () [Corola-website/Science/299365_a_300694]
-
2008, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a legii CNSAS, formulată de senatorul Dan Voiculescu. După alegerea lui Andreicuț în funcția de mitropolit, scriitorul Mircea Dinescu, membru în colegiul CNSAS, a reiterat pentru agenția Mediafax că acesta semnase angajamentul în anul 1983 ca urmare a unui șantaj, sub amenințarea întocmirii unui dosar penal pentru dare de mită. Mircea Dinescu a descris cazul lui Andreicuț drept atipic în rândul preoților colaboratori, deoarece acesta nu a încercat să facă o
Andrei Andreicuț () [Corola-website/Science/299365_a_300694]
-
unui dosar penal pentru dare de mită. Mircea Dinescu a descris cazul lui Andreicuț drept atipic în rândul preoților colaboratori, deoarece acesta nu a încercat să facă o carieră în Securitate. Andrei Andreicuț a declarat într-o conferință că a semnat angajamentul cu Securitatea sub amenințarea cu închisoarea și a vorbit despre perioada în care ar fi fost urmărit de Securitate, făcând apel la mila divină și la iertare pentru cei care au greșit și regretă. Conform memoriilor preotului greco-catolic Ioan
Andrei Andreicuț () [Corola-website/Science/299365_a_300694]
-
au câștigat o victorie neașteptată - „Miracolul de pe Vistula”. Acest succes a schimbat cursul războiului. În fața înaintării impetuoase poloneze, sovietele au cerut o încetarea a focului în octombrie 1920. Tratatul care avea să pună capăt în mod oficial războiului a fost semnat la Riga, pe 18 martie 1921. Pacea de la Riga a împărțit teritoriul disputat între Polonia și Rusia Sovietică. Războiul este cunoscut sub mai multe nume. „” este poate cel mai des întâlnit, dar poate produce confuzii, de vreme ce adjectivul „sovietic” este de
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
parte, dar și unii cercetători occidentali precum Norman Davies consideră că anul 1919 este anul de început al războiului. Data la care s-a încheiat războiul este considerată ca fiind 1920 sau 1921. Dacă în toamna anului 1920 a fost semnată o încetare a focului, tratatul de pace de la Riga a fost semnat anul următor, în martie. Este adevărat că evenimentele din 1919 pot fi descrise drept conflicte de frontieră și doar la începutul anului 1920 amândouă părțile și-au dat
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
1919 este anul de început al războiului. Data la care s-a încheiat războiul este considerată ca fiind 1920 sau 1921. Dacă în toamna anului 1920 a fost semnată o încetare a focului, tratatul de pace de la Riga a fost semnat anul următor, în martie. Este adevărat că evenimentele din 1919 pot fi descrise drept conflicte de frontieră și doar la începutul anului 1920 amândouă părțile și-au dat seama că sunt de fapt angajate într-un război în toată regula
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
decodificate care demonstrau că propunerile sovietice de pace făcute Poloniei în 1919 erau false și că, în realitate, sovieticii se pregăteau pentru declanșarea unui nou război concentrând forțe importante la Borisov. Pilsudski a decis să ignore propunerile sovietice și a semnat o alianță cu Siomon Petliura pentru pregătirea Ofensivei Kiev. În timpul războiului, decriptarea comunicațiilor radio ale Armatei Roșii a permis comandanților polonezi să își folosească în mod eficient trupele împotriva rușilor, cucerind numeroase lupte, cea mai importantă dintre ele fiind Bătălia
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
de o majoritate poloneză. Negocierile polonezilor cu Guvernul provizoriu lituanian au consemnat unele rezultate pozitive și, la începutul anului 1920, forțele polono-lituaniene au efectuat câteva acțiuni militare comune împotriva bolșevicilor, cea mai importantă fiin Bătălia de la Daugavpils . Tratatul de la Varșovia semnat între naționaliștii lui Simon Petliura și polonezi pe 21 aprilie 1920 a fost cel mai important succes diplomatic polonez. Peliura, care reprezenta guvernul Republica Populară Ucraineană (în acel moment desființată de facto de bolșevici), și un număr de unități militare
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
două tabere, de vreme ce până și comandanții direcți nu aveau o evidență foarte clară a forțelor pe care le comandau. Până la începutul anului 1920, Armat Roșie repurtase o serire de succese împotriva armatelor albe. Rușii roșii îl învinsesere pe Denikin și semnaseră tratate de pace cu Letonia și Estonia. Frontul polonez a devenit astfel cel mai important teatru de război și numeroase forțe și resurse materiale au fost transferate aici. În ianuarie 1920, Armata Roșie a început concentrarea a aproximativ 700.000
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
aliaților în cazurile suveranității asupra orașului Vilnius, Galiției răsăritene, a Sileziei și Danzigului. În schimb, aliații au făcut o serie de promisiuni de sprijin, destul de ambigue în formulare însă. Pe 11 iulie 1920, guvernul britanic a trimis o telegramă sovieticilor semnată de Curzon, care poate fi descrisă ca un ultimatum de facto. Britanicii cereau sovieticilor să își oprească ofensiva pe Linia Curzon pe care să o accepte ca linie de demarcație temporară cu Polonia, până când avea să fie negociat traseul definitiv
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
și a regiunilor de frontieră din jurul localitățilr Sejny și Suwałki. O tentativă de lovitură de stat din 1919 orchestrată de polonezi în Lituania a provocat o ruptură și mai adâncă în relațiile dintre cele două țări. Sovieticii și lituanienii au semnat un un tratat de pace pe 12 iulie 1920. Acest tratat recunoștea Vilniusul ca parte a Lituaniei. De asemenea conținea și o clauză secretă care permitea mișcările libere ale forțelor sovietice pe teritoriul lituanian în timpul unui eventual război ruso-polonez. Lituanieinii
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
în această poveste. . În ciuda tuturor greutăților, cooperarea polono-franceză a continuat, iar forțele poloneze au fost dotate cu armament de infanterie, piese de artilerie și tancuri Renault FT franceze. În cele din urmă, pe 21 februarie, cele două state aveau să semneze un tratat de alianță militară, carea a fost un atu important al polonezilor în timpul negocierilor de pace cu partea sovietică. Pe 10 august 1920, unitățile cazacilor ruși sub comanda lui Hayk Bzhishkyan au traversat Vistula, plănuind să învăluiască Varșovia prin
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
pe 2 octombrie. Trei zile mai târziu, sovieticii au prezentat amendamente la oferta poloneză, pe care Varșovia le-a acceptat. Tratatul preliminar de pace și condițiile armistițiului dintre Polonia pe de-o parte și Rusia și Ucraina sovietice au fost semnate pe 12 octombrie, iar armistițiul a intrat în vigoare pe 18 octombrie. Documentele de ratificare ale armistițiului au fost schimbate pe 2 noiembrie la Liepăja (Letonia). După această dată au început un proces mai lung al negocierilor tratatului de pace
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
putea fi polonizat. În ciuda victoriei zdrobitoare a Armatei Roșii și a disponibilității negociatorului sovietic Adolf Joffe de renunțare la aproape toate teritoriile aflate în dispută, ideologia național-democrații le-a permis sovieticilor să recupereze anumite teritorii. Pacea de la Riga a fost semnată pe 18 martie 1921 și a dus la împărțirea teritoriilor în litigiu din Belarus și Ucraina între Polonia și Rusia. Tratatul, pe care Piłsudski l-a numit „un act de lașitate” și pentru care și-a cerut scuze ucrainenilor, a
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
parte la războiul polono-ucrainean și la războiul polono-sovietic. Primul nume îi venea de la uniformele albastre franțuzești purtate de soldați, iar al doilea de la comandantul armatei, generalul Józef Haller de Hallenburg. Primele unități au început să fie formate după ce s-a semnat în 1917 alianța dintre președintele Franței, Raymond Poincaré, și omul de stat polonez și renumit pianist, Ignacy Jan Paderewski. Recruții pentru aceste noi unități veneau din toată lumea. Principalul rezervor de recruți l-au format grupurile de polonezi care erau încadrați
Armata Albastră () [Corola-website/Science/299402_a_300731]
-
conducerea politică a fost încredințată Comitetului Național Polonez. În scurtă vreme s-au format noi unități și în afara Franței - diviziile a IV-a și a V-a de pușcași care s-au format în Rusia. Pe 28 septembrie, s-a semnat o alianță cu Antanta, care acepta unitățile poloneze din Franța drept "singura armată poloneză, independentă, aliată și cobeligerantă". Pe 4 octombrie 1918, Comiutetul Național l-a numit pe generalul Józef Haller de Hallenburg în funcția de comandant. . Prima unitate care
Armata Albastră () [Corola-website/Science/299402_a_300731]
-
Alte lucrări includ: "Trilogy of Deșire" despre Frank Cowperwood, o versiune romanțata a lui Charles Yerkes: "The Financier" (1912), "The Titan" (1914), și "The Stoic" (apărut postum - 1947). În 1935 îngrijitorii librăriei din Varșovia, Indiană au ordonat arderea tuturor lucrărilor semnate de Dreiser din posesia librăriei. Stilul lui Dreiser este marcat de lungi fraze și atenție intensă în detalii. Cum lucrările sale privesc statutul social și urmărirea bunurilor și placerilor materiale, acest nivel de realism și descriere îi servesc acestui subiect
Theodore Dreiser () [Corola-website/Science/299411_a_300740]
-
albaneze FK Tomori Berat, întorcând rezultatul de 2-0 în meciul tur din Albania, dar în finală, după ce remizează cu 0-0 în meciul tur cu turcii de la Sariyer, Oțelul pierde cu scorul de 1-0 în returul din Turcia. Echipa a mai semnat alte 4 participări în Cupa UEFA în sezoanele 1997 - 1998, 1998 - 1999, 2004 - 2005 și 2007 - 2008, cea mai mare performanță în această competiție fiind turul 2 preliminar, atins de gălățeni în edițiile 1998-1999, 2004-2005 și 2007-2008. În sezonul 2007-2008
FC Oțelul Galați () [Corola-website/Science/299439_a_300768]
-
de). În Iulie 1999, single-ul Tour De France a fost relansat în Europa. Așa cum mulți dintre fani își doriseră, a fost lansat pentru prima oara pe CD și pe vinil 12". De asemenea, tot în această perioadă, Kraftwerk a semnat un nou contract muzical cu Sony-ATV Music. Single-ul Expo 2000, primul cântec nou al trupei după 13 ani, a fost lansat în decembrie 1999 și a fost remixat de mulți muzicieni techno contemporani cum ar fi Underground Resistance și
Kraftwerk () [Corola-website/Science/299431_a_300760]
-
decat Libero-ul) este căpitanul echipei și el trebuie să fie identificat ca atare pe foaia de arbitraj. Numai jucătorii înregistrați pe foaia de arbitraj pot să pătrundă pe teren și să participe la meci. După ce căpitanul și antrenorul au semnat foaia de arbitraj, componența echipei nu mai poate fi modificată. Jucătorii care nu sunt în joc trebuie ori să fie așezați pe banca pentru rezerve a echipei lor ori să fie în zona lor de încălzire. Antrenorul și ceilalți membri
Volei () [Corola-website/Science/299401_a_300730]