138,178 matches
-
acesteia. În 1969, povestirea istorică "Iancu Jianu" apare, în foileton, în ziarul "Oltul" din Slatina. 1972, îi apare în Editura Ion Creangă volumul "Edison", reluat un an mai târziu cu titlul "Mari invenții. Povestiri adevărate", ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. În 1974 Editura Albatros îi publică romanul "Arde Prahova". La editura Ion Creangă vede lumina tiparului, in 1977, volumul "Povestiri despre cutezători". Între anii 1978 și 1979 continuă activitatea de prozator prin publicarea volumului "Povestea neamului
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
România și din lumea de astăzi. În septembrie 2006 Antohi a trimis ziarului bucureștean „Cotidianul” o scrisoare prin care recunoștea că a colaborat cu Securitatea, cu câteva zile înainte de a fi deconspirat de presa românească. Conform propriilor mărturisiri, Antohi a semnat angajamentul de colaborare cu poliția politică în anul 1976, pe când era în ultimul an de liceu, continuând să furnizeze rapoarte periodice despre colegi, prieteni și cunoscuți de-a lungul câtorva ani buni. Dosarul său de colaborare a ajuns la CNSAS
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298883_a_300212]
-
antrenorului Vasile Simionaș cu Ionuț Popa. Acesta din urmă reușește un rezultat miraculos la debutul său pe banca tehnică a Politehnicii, învingând cu 1-0 pe Steaua București, chiar în Ghencea. La finalul turului, Politehnica se desparte de Adrian Cristea, care semnează cu Dinamo București și care era considerat unul dintre cele mai bune produse ale Centrului de Copii și Juniori al Politehnicii, din ultimii zece ani. Sub conducerea antrenorului Ionuț Popa, Politehnica încheie sezonul 2004-2005 pe poziția a noua, dintr-un
FC Politehnica Iași () [Corola-website/Science/298881_a_300210]
-
de general-locotenent un an mai târziu. Deși Vasili Stalin a devenit unul dintre cei mai tineri generali ai Forțelor Armate Sovietice, Vitali Popov, de două ori Erou al Uniunii Sovietice, își amintea: „Tatăl a fost strict cu el, el a semnat doar a 12-a oară decretul privind conferirea gradului de general fiului său, adăugându-l personal la sfârșitul listei. Până atunci, l-a șters mereu din listă”. Vasili Stalin a fost căsătorit practic de patru ori, a avut patru copii
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
Inițierea, cunoscută sub numele de Recepție ("receptio"), în cadrul Ordinului era un profund angajament și implica o ceremonie solemnă. Necunoscuții erau descurajați a participa la ceremonie, ceea ce a trezit suspiciuni în rândurile inchizitorilor medievali în timpul proceselor ulterioare. Noii membri trebuiau să semneze de bună voie predarea întregii averi și proprietăți Ordinului și să facă jurăminte de sărăcie, castitate, pietate și obediență. Majoritatea fraților se alăturau pe viață, deși unora le era permis să se alăture și pe o anumită perioadă de timp
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
curtea franceză și urmează să se căsătorească cu viitorul Francisc al II-lea, iar urcarea ei pe tron ar fi dus insulele britanice sub influența Franței, cu care Spania era în război de la începutul secolului(pacea de la Cateau-Cambrésis se va semna în 1559). Pentru toată durata domniei sale, Maria I a continuat să-i persecute pe protestanți și și-a câștigat supranumele de "Maria cea sângeroasă". Elisabeta s-a prefăcut catolică, dar și-a păstrat credința protestantă. Când devine clar că Maria
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
decapitată în 8 februarie 1587, la Fotheringhay Castle. După această execuție Elisabeta afirmă că ea nu a ordonat-o și într-adevăr cele mai multe rapoarte arată că ea i-a spus secretarului ei Davidson, care îi adusese condamnarea pentru a o semna, să nu o aplice. Sinceritatea remușcărilor Elisabetei și motivul pentru care îi cere lui Davidson să nu aplice mandatul de execuție, au fost îndelung dezbătute de contemporanii săi și de istoricii moderni. În general, Elisabeta a purtat o politică externă
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
coasta de sud a Canalului Mânecii, unde Liga Catolică este puternică și expune Anglia la o posibilă invazie. Cucerirea orașului Anvers, de către Farnese în timpul verii anului 1585, după un asediu de un an, impunea o reacție din partea Angliei. În 1585, Elisabeta semnează tratatul de la Nonsuch, prin care promite sprijin militar olandezilor. Tratatul marchează începutul războiului anglo-spaniol care se va încheia în 1604 prin tratatul de la Londra. Chiar dacă a fost condusă de favoritul reginei Robert Dudley, nu a adus un ajutor puternic. Strategia
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
negocierile s-au împotmolit și cei doi suverani au murit doi ani mai târziu. S-au stabilit relații diplomatice cu Imperiul Otoman în urma creării "Companiei Turciei" și primul ambasador britanic William Harborne, a ajuns la Poarta Otomană în 1578. Se semnează un tratat comercial în 1580 și mai mulți emisari sunt trimiși de către cele două puteri. Elisabeta I are un schimb de scrisori cu sultanul Murad al III-lea și într-una din ele sultanul scrie că "Islamul și religia protestantă
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
Ion Desideriu Sîrbu (n. 28 iunie 1919, Petrila, județul interbelic Hunedoara - d. 17 septembrie 1989 Craiova) a fost un autor, eseist, dramaturg, filozof, publicist și romancier român, autor în special de literatură de sertar. A semnat utilizând pseudonimul I.D. Sîrbu. Născut în familia unui miner, I.D. Sîrbu a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj și, după cum declara el însuși, a fost primul student la Filozofie care provenea dintr-o colonie de
Ion D. Sîrbu () [Corola-website/Science/298910_a_300239]
-
fost trimiși în lagăre de muncă de pe tot întinsul Uniunii Sovietice, unde cei mai mulți au murit de foame și de extenuare. Câțiva ofițeri de frunte au fost duși la Moscova în scopuri propagandistice. Câțiva dintre ei, printre care și Paulus, au semnat o declarație anti-Hitler care să fie difuzată trupelor germane. Generalul Walter von Seydlitz-Kurzbach s-a oferit să formeze o armată antihitleristă dintre supraviețuitorii Stalingradului, dar sovieticii nu au fost de acord. Ultimii supraviețuitori au fost repatriați în 1955. Publicului german
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
căuta sprijin material și electoral. Partidul avea resurse financiare limitate și avea nevoie de sindicate pentru a beneficia de sprijin. Sindicaliștii vor ocupa astfel anumite funcții din cadrul partidului. Secretarul organizației-James Ramsay MacDonald, care avea să ajungă primul premier laburist, a semnat un acord secret electoral cu Partidul Laburist pentru a câștiga alegerile și a forma guvernul. Pe baza acordului, în 1906, alegerile au fost câștigate de laburiști și liberali. Partidul Laburist avea influențe ideologice (în mică parte, marxiste), era un partid
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
din 1964, laburiștii au ajuns din nou la guvernare și au inițiat o serie de programe sociale prin îmbunătățirea sistemului de pensii și a sistemului sanitar și de renationalizare a industriei metalurgice. În decembrie 1964, guvernul, sindicatele și antreprenorii au semnat " Declarația de Intenții", un acord prin care sindicatele se angajau să nu declare greve neautorizate, iar antreprenorii să nu ridice prețurile arbitrar. Pe plan economic, guvernul a propus un plan de dezvoltare pe 4 ani din 1966, primul în istoria
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
obiligatiilor asumate față de statele AELS; dezvoltarea economică independența a țării. Conservatorii s-au pronunțat împotriva, considerând aderarea ca fiind sfârșitul comunității britanice. Discuțiile au continuat până în 1971, când Marea Britanie a obținut acordul statelor CEE privind aderarea. În 1972 a fost semnat Tratatul privind aderarea Marii Britanii începând de pe 1 ianuarie 1973. Efectele aderării au fost îmbunătățirea calității producției industriale și intensificarea ritmurilor de creștere a productivității muncii. Conflictul din Irlanda de Nord, avându-și rădăcinile din secolul al XVI-lea, era izbucnit de numărul
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
fondatorii și redactorul-șef al revistei ”22”, publicată de GDS, împreună cu Dan Pavel, Gabriela Adameșteanu, Rodica Palade . Inițial, revista "22" avea un tiraj de peste 150.000 de exemplare, iar impactul ei a fost deosebit asupra societățitii civile din România; editorialele semnate de Stelian Tănase prezentau ”pentru prima dată articulate în mod coerent argumentele cu privire la natura gorbaciovistă a conducerii fenesniste a țării și la supraviețuirea corpului monstruos al comunismului, în ciuda dispariției sale ca sistem”. Stelian Tănase a fost una dintre cele mai
Stelian Tănase () [Corola-website/Science/298920_a_300249]
-
bucurat de o autonomie deloc neglijabilă sub dinastia manciuriană, în vreme ce orice pretenție teritorială a Chinei în Mongolia Exterioară s-a bazat, chiar și după proclamarea unei republici mongole, pe prevederile jurământului depus. În 1727, Rusia și China dinastiei manciuriene au semnat Tratatul de la Khyakta, prin care era delimitată frontiera dinte China și Mongolia - rămasă, în mare parte, aceeași în ziua de astăzi. Primele alegeri prezidențiale directe din Mongolia au avut loc la 6 iunie 1993.
Istoria Mongoliei () [Corola-website/Science/298939_a_300268]
-
prevenirea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor de fabricare a acestora, promovarea cooperării în domeniul utilizării pașnice a energiei nucleare și în final dezarmarea nucleară. Deschis pentru semnare în 1968 tratatul a intrat vigoare în 1970 și în prezent este semnat de 190 de state inclusiv cele 5 state deținătoare în mod oficial de arme nucleare. Pentru asigurarea neproliferării și întărirea încrederii între statele semnatare tratatul stabilește un sistem de garanții nucleare în reponsabilitatea AIEA. Tratatul promovează cooperarea și accesul egal
Armă nucleară () [Corola-website/Science/298931_a_300260]
-
timp previne deturnarea materialului fisionabil pentru fabricarea de arme. Riscul proliferării armelor nucleare nu este complet eliminat deoarece unele țări precum India (80-110 focoase active), Pakistan (90-110 focoase active), Coreea de Nord (10 focoase active) și Israel (75-200 focoase active) nu au semnat tratatul și au dezvoltat în secret arsenale nucleare. În 1996, la solicitarea ONU, Curtea Internațională de Justiție a emis o opinie consultativă privind « Legalitatea amenințării sau folosirii armelor nucleare ». Curtea a stabilit că amenințarea sau folosirea armelor nucleare ar putea
Armă nucleară () [Corola-website/Science/298931_a_300260]
-
că palmaresul și culorile clubului îi aparțin și că AEK nu avea dreptul să preia numele de "Politehnica" și să folosească culorile alb-violet. Clubul "Politehnica AEK" a susținut că a primit dreptul de utilizare a culorilor prin contractul de asociere semnat cu membrii fondatori. Litigiul a ajuns până la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la [[Lausanne]], care a dat dreptate lui Zambon, obligând gruparea lui [[Marian Iancu]] să-și schimbe numele și să folosească alte culori. Astfel, în [[2007]], echipa lui Marian Iancu
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
arme și sprijin diplomatic naționaliștilor din rândurile conducătorilor spirituali și aristocraților. Mongolii au acceptat ajutorul rusesc și și-au proclamat independența față de China la 1911, la puțin timp după o revoltă de succes a chinezilor împotriva dinastiei manciuriene. Prin acorduri semnate în 1913 și 1915, guvernul Rusiei a forțat noul Guvern Republican al Chinei să accepte autonomia mongolă sub un control chinezesc reluat, probabil pentru a descuraja alte puteri de la a stabili legături cu un stat mongol independent care ar fi
Republica Populară Mongolă () [Corola-website/Science/298941_a_300270]
-
calea socialismului mongol, în favoarea unei politici noi, presupunând evoluție economică treptată și dezvoltarea unei forțe de apărare internă. Armata sovieto-mongolă a înfrânt trupele japoneze care invadaseră Mongolia răsăriteană în vara lui 1939, în bătălia de la Halhin Gol, și s-a semnat un armistițiu care prevedea formarea unei comisii, cu misiunea de a defini frontiera mongolo-manciuriană în toamna aceluiași an. Târziu în 1945, URSS a folosit Mongolia drept baza pentru Operațiunea "Furtună de August", un atac de succes împotriva japonezilor. Inițial, masarea
Republica Populară Mongolă () [Corola-website/Science/298941_a_300270]
-
internaționale. Mongolia a devenit membru al ONU în 1961. La începutul anilor 1960, Mongolia s-a străduit să mențină o poziție de neutralitate în din ce în ce mai violenta ruptură sino-sovietică; orientarea s-a schimbat la mijlocul aceluiași deceniu. Mongolia și Uniunea Sovietică au semnat, în 1966, un acord ce introducea o desfășurare largă de forțe terestre sovietice, ca parte din mobilizarea generală de la frontiera sino-sovietică. Relațiile dintre Mongolia și China s-au deteriorat. În 1983, Mongolia a început expulzarea sistematică a unei părți din
Republica Populară Mongolă () [Corola-website/Science/298941_a_300270]
-
și de alți intelectuali islandezi cu studii în Danemarca. În 1874, Danemarca a acordat Islandei o constituție și o autonomie limitată. Autonomia a fost extinsă în 1904, iar a fost primul care a îndeplinit funcția de în cabinetul danez. , acord semnat cu Danemarca la 1 decembrie 1918 și valabil 25 de ani, recunoștea Islanda ca stat complet suveran, aflat în uniune personală cu Danemarca. Guvernul Islandei a înființat ambasadă la Copenhaga și a cerut Danemarcei să se ocupe de politica externă
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
republicane. Islanda a devenit oficial republică la 17 iunie 1944, cu primul președinte. În 1946, forțele de ocupație ale Aliaților au părăsit Islanda. Țara a devenit oficial membru NATO la 30 martie 1949, în ciuda . La 5 mai 1951, s-a semnat un acord de apărare cu Statele Unite. Soldații americani s-au întors în Islanda sub egida , și a rămas acolo de-a lungul întregului Război Rece. SUA și-au retras ultimele forțe la 30 septembrie 2006. Islanda a prosperat în timpul războiului
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
acord, rușii au decis să lase câteva mii de militari în zonă pentru a menține republica separatistă, astfel că guvernul moldovean nu mai are nici o autoritate asupra regiunii transnistrene, în afară de 6 sate din raionul Dubăsari. Deși în 1994 a fost semnat un acord cu Moldova ce prevedea retragerea trupelor rusești din Transnistria, acesta nu a fost ratificat de Duma rusă și nu a fost urmat de nicio retragere. La 17 septembrie 2006, autoritățile separatiste transnistrene au organizat un referendum privind soarta
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]