13,659 matches
-
alungat pe Balduin al II-lea, ultimul împărat al Imperiul Latin din Constantinopol, și a restaurat Imperiul Bizantin; din acel moment, Akropolites a devenit cunoscut în istoria Imperiului ca unul dintre cei mai mari diplomați. După ce a îndeplinit funcția de ambasador la curtea țarului Bulgariei Constantin Tich, el s-a retras pentru câțiva ani din viața publică și a făcut din educarea tinerilor singura sa ocupație. Între timp, împăratul Mihail al VIII-lea, temându-se de o nouă invazie a cruciaților
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
latină, iar negocierile care au urmat s-au purtat pe parcursul domniilor a cinci papi, Clement al IV-lea, Grigore al X-lea, Ioan al XXI-lea, Nicolae al III-lea și Martin al IV-lea. Akropolites a fost ales ca ambasadorul împăratului bizantin, iar în 1273 a fost trimis la papa Grigore al X-lea. În 1274, la Al doilea conciliu de la Lyon, el a confirmat prin jurământ în numele împăratului faptul că confesiunea de credință trimisă anterior de către suveranul pontif la
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
acestuia de către Mihail Paleolog în 1261, constituind astfel o continuare a operei lui Niketas Choniates. Lucrarea lui Akropolites este prețioasă prin aceea că este elaborată de un contemporan al faptelor descrise, ale cărui funcții de mare logothet, comandant militar și ambasador confidențial i-au permis să abordeze faptul istoric din perspectiva unui observator al evenimentelor. Akropolites este considerat ca o autorită demnă de toată încrederea în ceea ce privește faptele descrise, iar limbajul folosit este comprehensibil, deși el demonstrează o particulară lipsă de interes
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
un tratat între Imperiul romano-german și Bizanț. Inabila formulă de adresare pe care papa a utilizat-o la adresa împăratului de la Constantinopol, Nicefor al II-lea Focas, cea de "grec", într-un moment în care la curtea bizantină se afla, ca ambasador al lui Otto, Liudprand de Cremona, adversar al Bizanțului, a condus la eșecul primei runde de negocieri. Odată cu urcarea pe tron a noului împărat, negocierile asupra tratatului au putut fi reluate. Theofano a sosit în Occident cu mare pompă în
Theophanu () [Corola-website/Science/324710_a_326039]
-
Imperiul de la Constantinopol. În 914, el a reușit să transfere marea abație de la Montecassino de la Teano la Capua, numind împreună cu Atenulf ca abate pe un oarecare Ioan. În anul imediat următor (915), ei l-au trimis pe acest Ioan ca ambasador la Constantinopol pentru a reînnoi legăturile de alianță. În vara anului 915, forțele noului "strategos" bizantin de Bari, Nicolae Picingli, s-au unit cu cele ale diferiților principi din Italia de sud: Ioan I și Docibilis al II-lea de
Landulf I de Benevento () [Corola-website/Science/324731_a_326060]
-
avea grijă de el. Ulterior se pare că a urmat școala publică „Liebefeld Steinhölzli” din Köniz, de lângă Berna, fiind înregistrat sub numele de Pak-un sau Un-pak între 1998 și 2000 ca fiu al unui angajat al ambasadei Coreei de Nord. Ambasadorul Coreei de Nord în Elveția, Ri Tcheul, avea relații strânse cu el și îi era mentor. Conform unor surse a locuit în Elveția deja din 1991 sau 1992. Laboratorul de Antropologie Anatomică al Universității din Lyon, Franța, a comparat o
Kim Jong-un () [Corola-website/Science/324769_a_326098]
-
ajutor în valoare de 1,1 milioane $. Guvernul din Singapore a trimis fonduri de 50.000 SGD și bunuri în valoare de 27.800 SGD. Guvernul american a trimis o sumă de 100.000 $ pentru a sprijini eforturile de salvare. Ambasadorul țării, Harry K. Thomas Jr., și-a exprimat „condoleanțele sincere și simpatiile” față de cei afectați de furtuna. Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională, prin intermediul Biroului de asistență în caz de catastrofe externe, a oferit asistență imediată, dar și bunuri, cum ar
Furtuna tropicală Washi (2011) () [Corola-website/Science/324808_a_326137]
-
secolului al XVIII-lea, o serie de agenți țariști au vizitat Grecia de sud și unele insule din Marea Egee , printre aceștia aflând-se de exemplu Vasili Stepanvici Tomara, care a activat sub acoperirea de arheolog și care avea să devină ambasador la Constantinopol . În 1763, favoritul împărătesei Ecaterina a II-a, Grigori Grigorievici Orlov, a trimis din proprie inițiativă doi emisari în Grecia, pe negustorul de origine elenă Manuil Saro și pe locotenentul de artilerie Gregorios Papazoli, care au primit sarcina
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
și alimente curative, suplimente alimentare, produse de îngrijire a tenului, cafea și produse pentru curățenie, bio sau cu ingrediente bio. Începând cu anul 2008, mai multe persoane publice din România au fost imaginea companiei și au fost desemnați ca fiind Ambasadori Life Care: Compania Life Care a susținut proiecte ale Asociației Oameni Sănătoși Eco club, Copacul de Hârtie. Din 2008, Life Care participă anual la Crosul Firmelor din Timișoara, Din 2009 compania susține Fundația „Pentru Voi”, fiind partener la evenimentul sportiv
Life Care () [Corola-website/Science/326048_a_327377]
-
Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, fiind recompensat cu diplome guvernamentale pentru serviciile aduse în administrația locală din Romania. Meritele din cariera sa administrativă au fost răsplătite și cu Ordinul Francesco de Miranda conferit de președintele Venezuelei în l997 la propunerea ambasadorilor țărilor bolivariene și Diploma de excelență Samuel David pentru curajul și inteligența cu care promovează prietenia româno-americană, oferită de Consulatul General al României de la New York, dar și de numeroase scrisori de mulțumire de la ambasadori ai SUA, Franței, Austriei și de la
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
președintele Venezuelei în l997 la propunerea ambasadorilor țărilor bolivariene și Diploma de excelență Samuel David pentru curajul și inteligența cu care promovează prietenia româno-americană, oferită de Consulatul General al României de la New York, dar și de numeroase scrisori de mulțumire de la ambasadori ai SUA, Franței, Austriei și de la Casa Albă. A primit Premiul Asociației Scriitorilor din capitală pentru satira necruțătoare Valsul lebedelor montată și la televiziunea română în 1994. Trei ani mai târziu a fost invitat să-și prezinte volumele de teatru
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
Căsătoria a fost morganatică, nici unul dintre copiii ei nu putea să-i succeadă tatălui lor. Zece ani mai târziu, Arhiducesa Isabella a jucat același scenariu când nepotul ei Karl a încercat să se căsătorească cu Nancy Leishman, încântătoarea fiică a ambasadorului SUA în Germania, John George Alexander Leishman. Ca și în cazul Sophiei Chotek, Arhiducesa a simțit că Nancy nu era suficient de aristocrată. Cu toate acestea, Karl și Nancy s-au căsătorit; astăzi nepotul lor este actualul Duce de Croÿ
Isabella de Croÿ () [Corola-website/Science/326182_a_327511]
-
participe la o luptă dură pentru putere în timpul domniei regelui Otto. După ce pe tronul Rusiei s-a urcat împăratul Nicolae I în decembrie 1825, Canning a decis să ia măsuri imediate. El l-a trimis pe ducele de Wellington ca ambasador în Rusia. După consultări diplomatice intense a fost semnat Protocolul de la Sankt Petersburg din 4 aprilie 1826. Acest document stipula ca cele două puteri să acționeze ca mediatori între greci și turci, pornind de la premisele câștigării autonomiei complete a Greciei
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
turci, pornind de la premisele câștigării autonomiei complete a Greciei în cadrul statului otoman. Chiar înainte de întâlnirea cu Wellington, împăratul Rusiei trimisese un ultimatul Porții, prin care cerea evacuarea Principatelor Dunărene și rezolvarea chestiunilor aflate în suspensie între cele două puteri de către ambasadori plenipotențiari turci trimiși la negocieri în capitala Rusiei. Sultanul a fost de acord să-și trimită ambasadorii la negocieri și, pe 7 octombrie 1826, a semnat Convenția de la Akkerman, acceptând pretențiile țarului cu privire la Serbia și Principatele Dunărene. Grecii s-au
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
împăratul Rusiei trimisese un ultimatul Porții, prin care cerea evacuarea Principatelor Dunărene și rezolvarea chestiunilor aflate în suspensie între cele două puteri de către ambasadori plenipotențiari turci trimiși la negocieri în capitala Rusiei. Sultanul a fost de acord să-și trimită ambasadorii la negocieri și, pe 7 octombrie 1826, a semnat Convenția de la Akkerman, acceptând pretențiile țarului cu privire la Serbia și Principatele Dunărene. Grecii s-au supus condițiilor mediatorilor europeni, dar turcii și egiptenii nu s-au arătat dornici să oprească luptele. Drept
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
pierit în luptă. Aliații nu au pierdut nicio navă în luptă și au avut doar 181 morți dintre militarii îmbarcați. Poarta a cerut compensații pentru corăbiile pierdute, dar europenii au refuzat să plătească, motivând că turcii au acționat ca agresori. Ambasadorii celor trei puteri europene au părăsit Constantinopolul. Bătălia a fost aspru criticată în Anglia, fiind considerată un „eveniment regretabil”, în condițiile în care Turcia a fost caracterizată drept un „aliat vechi”. Codrington a fost la rândul lui blamat pentru că a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
să câștige o importantă victorie împotriva forțelor lui Aslan Bei. Turcii au cedat toată regiunea cuprinsă între orașul Livadeia și râul Spercheios, primind în schimb dreptul de trecere liberă pentru trupele care se retrăgeau din Grecia Centrală. Pe 21 decembrie 1828, ambasadorii Regatului Unit, Rusiei și Franței s-au întâlnit pe insula Poros și au pregătit un protocol, care prevedea crearea unui stat autonom, condus de un monarh, a cărui autoritate trebuia confirmată prin firman al Sultanului. Cele trei puteri propuneau ca
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
fără a-i consulta în vreun fel pe greci. Marile puteri, în calitatea lor de garanți ai monarhiei elene, au căzut de acord să garanteze și un împrumut de 60.000.000 franci pentru noul rege și și-au împuternicit ambasadorii din Turcia să vegheze la apărarea păcii. Prin înțelegerea semantă pe 7 mai 1832 între Bavaria și puterile garante, Grecia era definită drept un „stat monarhic și independent”, care era însă obligat să plătească o despăgubire Porții Otomane. Înțelegerea stabilea
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
însă obligat să plătească o despăgubire Porții Otomane. Înțelegerea stabilea și modul în care urma să funcționeze regența elenă, până la majoratul lui Otto, precum și eliberarea unui nou împrumut în valoare de 2,4 milioane de lire. Pe 21 iulie 1832, ambasadorul britanic pe lângă Sublima Poartă, Sir Stratford Canning, și ceilalți reprezentanți ai marilor puteri au semnat Tratatul de la Constantinopole, care stabilea granița greco-turcă pe linia Arta-Volos. Granițele regatului au fost reconfirmate prin Protocolu din 30 august 1832, prin care marile puteri ratificau
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
și a fost filmat în Londra. Piesă "Hurricane" a fost certificat cu premiu de aur în UȘĂ pentru vinderea a 500,000 de copii. Mendler are legături cu mai multe proiecte filantropice și cauze umanitare. În 2010, Mendler a devenit ambasador pentru First Book, o campanie de încurajare a lecturii care ofera cărți pentru copiii care au nevoie. De asemenea, în iulie 2012, a devenit ambasador pentru campania "Give With Target" cu Target Corporation pentru strângerea fonduri către școlile de reformă
Bridgit Mendler () [Corola-website/Science/326253_a_327582]
-
are legături cu mai multe proiecte filantropice și cauze umanitare. În 2010, Mendler a devenit ambasador pentru First Book, o campanie de încurajare a lecturii care ofera cărți pentru copiii care au nevoie. De asemenea, în iulie 2012, a devenit ambasador pentru campania "Give With Target" cu Target Corporation pentru strângerea fonduri către școlile de reformă din Statele Unite. În mai 2013, Mendler a călătorit în Regatul Unit pentru a atrage fonduri către Comic Relief, cu scopul de a o face să
Bridgit Mendler () [Corola-website/Science/326253_a_327582]
-
(n. 22 aprilie 1966, Ungheni) este un diplomat și politician din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de viceprim-ministru pentru reintegrare al Republicii Moldova între 14 ianuarie 2011 și 10 decembrie 2014. Între 2002 și 2005 a fost ambasador al Republicii Moldova în Polonia, iar între 2005 și 2007 - ambassador și șef de misiune al Misiunii Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Pe 27 februarie 2015 a anunțat că părăsește fracțiunea PLDM din parlament, rămânând deputat independent. În Guvernul Leancă el a fost
Eugen Carpov () [Corola-website/Science/326296_a_327625]
-
și resurse materiale. După ce cuceriseră de la otomani fortăreața Kars în războiul din 1877-1878, rușii urmăreau apărarea tuturor câștigurilor teritoriale din regiune, în special a Karsului și portului Batumi. Ministrul de externe rus Serghei Sazonov a afirmat într-o întâlnire cu ambasadorii aliați că, după încheierea războiului, Imperiul Rus dorește să ocupe capitala otomană, Constantinopol, strâmtorile Bosfor și Dardanele, Marea Marmara, Tracia sudică și litoralului anatolian al Mării Negre dintre Bosfor, râul Sakarya și un punct care urma să fie determinat în viitor
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Mihnea Ioan Motoc (n. 11 noiembrie 1966, București) este un diplomat român care a îndeplinit funcția de ministru al apărării în guvernul Dacian Cioloș în perioada 2015-2017. Anterior, el fusese ambasador al României în Regatul Unit. s-a născut la 11 noiembrie 1966 în București. El a studiat la Facultatea de Drept din cadrul Universității București (1984-1989). După absolvirea acestora a urmat studii post-universitare în drept internațional privat la Facultatea de Drept
Mihnea Motoc () [Corola-website/Science/326431_a_327760]
-
și a participat la negocierea bazelor politice ale tratatelor cu țările vecine (1992-1996), a fost membru al Secretariatului Permanent al Comitetului interministerial pentru Integrare Europeană (1996-1998) și al Internațional Humanitarian Fact Finding Commission (1996-2000). El a fost numit apoi ca ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Regatul Țărilor de Jos și reprezentant permanent pe langă Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) (1999-2001), îndeplinind pentru o perioada și funcția de vicepreședinte al Consiliului Executiv al OIAC (2000). Motoc a revenit apoi
Mihnea Motoc () [Corola-website/Science/326431_a_327760]