14,667 matches
-
Flotilei din Galați. Între timp, el a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel. În anul 1881, a fost avansat colonel și i s-a încredințat comanda Școlii Fiilor de Militari din Iași. Apoi, pentru o perioadă de 4 ani (1882-1886), colonelul Murgescu a deținut funcția de inspector al navigației și porturilor. A fost apoi comandant al Depozitului și Diviziei echipajelor. La data de 10 mai 1888, colonelul Ioan Murgescu a fost numit pentru a treia oară în funcția de comandant al
Ioan Murgescu () [Corola-website/Science/307470_a_308799]
-
Școlii Fiilor de Militari din Iași. Apoi, pentru o perioadă de 4 ani (1882-1886), colonelul Murgescu a deținut funcția de inspector al navigației și porturilor. A fost apoi comandant al Depozitului și Diviziei echipajelor. La data de 10 mai 1888, colonelul Ioan Murgescu a fost numit pentru a treia oară în funcția de comandant al Corpului Flotilei Române, deținând această funcție până la 1 aprilie 1901, când s-a retras la cerere din marină, cu gradul de contraamiral. A fost decorat cu
Ioan Murgescu () [Corola-website/Science/307470_a_308799]
-
unde a fost supus unei intense "munci culturale"). Eliberat la 27 iulie 1964, după un lung șir de întâmpinări, recursuri și respingeri. După eliberare a trăit în București, unde a murit la 17 iulie 1981. Împreună cu un apropiat al său, colonelul de artilerie Ioan Crețu, a început la câțiva ani după eliberare o colaborare importantă cu Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", pentru a lămuri anumite momente neclare din istoria armatei române, cum este cel relatat mai jos. UN EPISOD MAI PUȚIN
Nicolae Dragomir () [Corola-website/Science/307484_a_308813]
-
otomane, la care a participat direct. Pentru activitatea sa, maiorul Dimitrescu Maican a fost decorat cu Ordinele "Steaua României" și "Coroana României". Și de această dată a condus Marina Militară Română o perioadă scurtă, fiind avansat la gradul de locotenent colonel în data de 1 decembrie 1877, ocazie cu care a predat comanda flotilei maiorului Ioan Murgescu. Locotenent-colonelul revine pentru a treia oară la comanda Flotilei Române la data de 8 aprilie 1879, deținând această funcție până la 10 mai 1888, pentru
Nicolae Dimitrescu-Maican () [Corola-website/Science/307468_a_308797]
-
pentru procesul de organizare a Flotei Maritime de Război a României, după obținerea ieșirii la mare, prin Tratatul de pace de la Berlin (1878). În cei 9 ani cât a condus Flotila Română, Nicolae Dimitrescu-Maican a fost avansat la gradul de colonel (1880) și apoi la cel de general (1886). Pentru activitatea sa de organizare a Marinei Militare Române, generalul Maican a fost supranumit "ctitorul marinei militare". În anul 1888, viața politică românească a fost zguduită de "Cazul colonelului Maican", un scandal
Nicolae Dimitrescu-Maican () [Corola-website/Science/307468_a_308797]
-
la gradul de colonel (1880) și apoi la cel de general (1886). Pentru activitatea sa de organizare a Marinei Militare Române, generalul Maican a fost supranumit "ctitorul marinei militare". În anul 1888, viața politică românească a fost zguduită de "Cazul colonelului Maican", un scandal de corupție în care au fost implicați mai mulți generali, printre care și prefectul Poliției Capitalei, generalul Radu Mihai și care a constituit (după opinia lui Constantin Argetoianu) una dintre cauzele căderii de la putere a Guvernului Ion
Nicolae Dimitrescu-Maican () [Corola-website/Science/307468_a_308797]
-
la Șantierul naval „Thames Iron Works” din Londra , printre care și celebrul bric „Mircea” (prima navă-școală românească) al cărui comandant a fost începând din anul 1883. Între timp, la 1 iulie 1882, Vasile Urseanu fusese înaintat la gradul de lt.colonel . El a comandat bricul „Mircea” într-un voiaj de instrucție executat în vara anului 1883 pe țărmurile Mării Negre și apoi în Turcia și Grecia. După sosirea din călătorie, a fost decorat cu Ordinul turc „Medgidia”, în grad de comandor cu
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
intrarea în vigoare a Legii de organizare a Flotilei, lt.col. Vasile Urseanu a fost numit în funcția de comandant al Inspectoratului Navigației și Porturilor, corp subordonat comandantului flotilei, îndeplinind această însărcinare până în anul 1888. A fost înaintat la gradul de colonel la 24 aprilie 1887. În această calitate, el s-a ocupat de organizarea marinei civile, fiind decorat cu Ordinul Steaua României în grad de ofițer (1888). În vremurile în care tot exportul și importul României se făcea numai de către nave
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
a fost avansat locotenent-colonel. În perioada 1 octombrie 1928 - 1 octombrie 1930 ofițerul a fost atașatul militar al României la Roma. Înapoiat în țară, locotenentul-colonel a fost încadrat la Marele Stat Major, Secția II Informații, și avansat la gradul de colonel. Avansat general de brigadă, la data de 31 martie 1938, David Popescu a fost numit, de la data de 27 februarie 1939, subșef la Marele Stat Major. Generalul de brigadă David Popescu a fost comandantul diviziei a 11-a a armatei
David Popescu () [Corola-website/Science/307482_a_308811]
-
acolo la data de 8 iulie 1941. Ca primar a fost numit dr. Octavian Lupu, șeful serviciului sanitar al municipiului Cernăuți. La data de 1 august 1941, la două zile după eliberarea din funcție a dr. Lupu, guvernatorul militar al Bucovinei, colonelul Alexandru Rioșanu, îl numește pe dr. Traian Popovici în funcția de primar al municipiului Cernăuți. Câteva zile după acceptarea postului, a fost invitat la guvernator, care i-a cerut crearea unui ghetou evreiesc în Cernăuți. Popovici a indicat "enormitatea acestei
Traian Popovici () [Corola-website/Science/302989_a_304318]
-
major al Diviziei 1 mecanizată (șef de stat major anexa „D”) (1985-1987) și apoi șef al Biroului Operații și Pregătire de Luptă la Divizia 1 Mecanizată (1987-1989). În această perioadă este avansat la gradele de maior (1983), locotenent-colonel (1989) și colonel, înainte de termen (1990). În perioada august 1989 - martie 1990, locotenent-colonelul Mircea Chelaru este șef al Cercetării (informațiilor) la Divizia 57 Blindate. În martie 1990, el a fost trimis de Statul Major General la Târgu-Mureș, unde a organizat și condus intervenția
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
Parteneriat pentru Menținerea Păcii - SHAPE", Oberammergau-Germania (1996), Cursul de Cooperare Interdisciplinară „Noul Parteneriat pentru menținerea păcii în acțiune” - Centrul Person B. Lester din Halifax, Canada (1996) și Colegiul Național de Apărare din București (2000). La data de 12 septembrie 1997, colonelul Mircea Chelaru este numit în funcția de comandant al Corpului 10 Armată "Ștefan cel Mare" din Iași (1997-2000), în locul generalului Viorel Cheptine. El a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu 1 stea) la 27 noiembrie 1997 , și
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
pe o transformare a "Hitlerjugend"-ului într-o armată auxiliară, o „armată tânără”. Îl refuză și-l demite pe Rommel, pe care se părea că-l displăcea personal. Simultan, Rommel și-a reobținut postul de la Potsdam. În 1938, Rommel, acum colonel, a fost numit comandant al Academiei de Război din Wiener Neustadt (Academia Militară Tereziană). Aici a început scrierea "Panzer greift an" (Tancul în atac). Rommel a fost transferat după scurt timp, preluând comanda batalionului personal de protecție a lui Adolf
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
de 15% din populația de la acea dată a țării în numai șase luni. Intr-un efort de a atrage simpatia Statelor Unite, guvernul tutsi i-a acuzat pe rebelii hutu de simpatii comuniste, deși dovezile nu indică acest fapt. In 1976, colonelul Jean Baptiste Bagaza a preluat puterea în urma unei lovituri militare fără vărsare de sânge. Deși Bagaza a condus un regim militar dominat de etnici tutsi, acesta a încurajat reforma agrarăm, reforma electorlă și reconcilierea națională. In 1981 a fost promulgată
Istoria Burundiului () [Corola-website/Science/303115_a_304444]
-
redute, tranșee și locașuri pentru bateriile de tunuri. Cum infanteriștii ruși și comandantul lor, Prințul Menșikov plecaseră, apărarea Sevastopolului a fost condusă de viceamiralii Vladimir Kornilov și Pavel Nahimov, avându-l ca ajutor pe genistul șef al lui Menșikov, locotenentul colonel Eduard Totleben. Forțele rușilor erau compuse din 4.500 voluntari (milițieni), 2.700 tunari, 4.400 infanteriști marini, 18.500 marinari și 5.000 de muncitori, în total, puțin peste 35.000 de oameni. Rușii un început apărarea sabordându-și
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
considerat că aceasta este o șansă de a contraataca și au ordonat înaintarea a două batalioane prin respectiva zonă. În momentul în care englezii se pregăteau să întâmpine acest nou atac, au fost date din nou ordine contradictorii de retragere. Colonelul care comanda flancul stâng al englezilor nu a urmat acest ordin pe care l-a considerat absurd, în loc de aceasta a hotărât ca oamenii săi să se retragă pentru a forma un front în unghi drept cu restul batalionului, care acum
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
locale și se înființează un Consiliu Național al Banatului, cu reprezentanți ale celor mai importante etnii din Banat: români, sârbi, germani și unguri. Cu o zi înainte, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au participat, în Budapesta la întrunirea liderilor politici maghiari. Întorși la Timișoara, au convorbiri, în seara de 30 octombrie, cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din ziua
Republica bănățeană () [Corola-website/Science/302373_a_303702]
-
primi propunerea domnului Otto Roth. Aspirațiile neamului nostru ne îndeamnă să urmăm altă cale. Vom constitui Consiliul nostru național."" Tot în ziua de 31 octombrie s-a constituit Sfatul Național Militar al Șvabilor din Banat, având ca lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs. În seara de 31 octombrie, mii de români din Timișoara și satele învecinate participă la o impresionantă adunare națională în Piața Libertății. Aprobă cu ovații cuvintele rostite de dr. Aurel Cosma: „De astăzi înainte s-au rupt pentru
Republica bănățeană () [Corola-website/Science/302373_a_303702]
-
Serviciul Român de Informații a dat în presa un comunicat, prin care a anunțat existența de 50.000 de file de manuscrise confiscate înainte de 1989. Printre ele au fost 811 pagini ale jurnalului lui Gheorghe Ursu. În octombrie 2003, foștii colonei de miliție, Tudor Stanica și Mihail Creangă au fost condamnați la 20 de ani de închisoare pentru omorul lui Gheorghe Ursu. În decembrie 2005, fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la 3 ani de închisoare privind dispariția jurnalului
Gheorghe Ursu () [Corola-website/Science/302381_a_303710]
-
de condamnare la moarte. Ceilalți militari descriși în roman conțin asemănări cu prietenii scriitorului sau cu ofițeri români pe care i-a cunoscut. Personalitatea căpitanului Klapka i-a fost inspirată de un ofițer român, ce avea în 1932 gradul de colonel. Unele corespondențe onomastice cu personajele cărții au determinat pe unii năsăudeni să se identifice cu personajele cărții și să încerce să se disculpe de răspunderea morală a morții lui Emil Rebreanu. Astfel, un urmaș al lui Pălăgieșu, la a treia
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
fost amenajat în castelul Bánffy de la Bonțida. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Victor Rebengiuc (Apostol Bologa), Liviu Ciulei (Ottokar Klapka), Ștefan Ciobotărașu (Petre), György Kovács (generalul conte von Karg), Anna Széles (Ilona), Gina Patrichi (Roza Jánosi, soție de colonel și amanta lui Varga), András Csiky (Sándor Varga) și Emmerich Schäffer (Johann Maria Müller), în alte roluri apărând Costache Antoniu (preotul militar), Emil Botta (Cervenco), László Kiss (Vidor), Nicolae Tomazoglu (medicul polonez), Constantin Brezeanu (procurorul militar), Ion Caramitru (fiul lui
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Emil Botta (Cervenco), László Kiss (Vidor), Nicolae Tomazoglu (medicul polonez), Constantin Brezeanu (procurorul militar), Ion Caramitru (fiul lui Petre), George Aurelian (Domșa), Mihai Mereuță (caporalul), Gheorghe Cozorici (locotenentul român, prizonier), Mariana Mihuț (Marta Domșa), Toma Caragiu (un căpitan), Nae Roman (colonelul), Valeriu Arnăutu (slt. Jan Svoboda), Ferenc Bencze (plutonierul), Alexandra Polizu (Rodovica) și Angela Moldovan (doamna Sofica Domșa). Filmul "Pădurea spînzuraților" a obținut mai multe premii naționale și internaționale și anume: Premiul de excelență pentru calitatea imaginii și ingeniozitatea mișcărilor de
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
a documentului cunoscut sub numele de , prima constituție a Statelor Unite, fiind de asemenea considerat """ Constituției" Statelor Unite ale Americii și unul din importanții fondatorii ai statului american. Madison s-a născut în Port Conway, Virginia în ziua de 16 martie 1751. Părinții săi, colonelul , Sr. (27 martie 1723 - 27 februarie 1801) și Eleanor Roșe "Nellie" Conway (9 ianuarie 1731 - 11 februarie 1829), erau posesorii prosperi ai unei plantații de tutun în Orange County, Virginia, unde viitorul președinte a petrecut majoritatea anilor copilăriei. Plantația familiei
James Madison () [Corola-website/Science/302106_a_303435]
-
sau colaterale ale războiului. Gradele în partidul nazist german și (în paranteze) rangul echivalent în armată (Wehrmacht). În ordinea numerotării petlițelor cu însemnele rangului. La nr. 25 echivalență numai în organizația SS: "Oberführer". (Acest rang în SS se situa între "colonel" și "general"; echivalat cu "generalul de brigadă" din armata britanică). La nr. 14, 15, 16, 17, 18, 21, 23 și 24: rang în partidul NSDAP fără echivalență în alte organizații (militare ori civile) din Germania nazistă. În anul 2005 ministrul
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
Primul Război Mondial era în plină desfășurare, mai multe guverne și grupuri începuse inițierea unor planuri de a schimba modul în care relațiile internaționale se desfășurau cu scopul de a preveni repetarea războiului. Președintele Statelor Unite Woodrow Wilson și consilierul său, colonelul Edward M. House, au promovat cu entuziasm ideea unei Societăți ca un mijloc de a evita orice repetare a vărsării de sânge văzute în Primul Război Mondial, iar înființarea unei Societăți a fost un punct principal al celor paisprezece puncte
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]