15,655 matches
-
Basarab se pare că a rupt relațiile sale cu Ungaria, refuzând plata tributului de vasal. Aceasta a cauzat tensionarea bruscă a relațiilor bilaterale. Un document emis de rege la 18 iunie 1325 îl numește pe voievodul muntean "„Basarab transalpinul, necredincios coroanei maghiare”" și relatează cum Ștefan, fiul comitelui cuman Parabuh l-a înjosit pe regele ungar, proslăvindu-l în schimb pe Basarab. În 1327 papa Ioan al XXII-lea îl lăuda pe domnul muntean pentru susținerea catolicismului și zelul său de
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Almas" (1325), "Almaas" (1446), Sz"ászalmás" (1760-1762 - în conscripția Buccow), Sz"ász (Kis) Almás, Almáschken, Almas "(1854 - în "Buletinul Guberniului Provinciale pentru" "Marele Principat Transilvania"), "Kűkűllöalmás" (1913 - în "Magyaroszág - A magzar szent korona országainak helységnévtára - Indicatorul localităților din țările sfintei coroane maghiare"). Oiconimul "Alma" cu care este desemnat satul este extrem de răspândit pe teritoriul Transilvaniei, în special în forma "Almaș" ("Háromalmás"), "Almaș-Iratoș" ("Almásiratos") - județul Arad, "Almașu" ("Váralmás") - județul Sălaj, "Almaș-Săliște" ("Almásszelistye"), "Almașu Mic" ("Keresztényalmás"), "Almașu" "Mic de Munte" ("Kisalmás"), "Almașu Sec
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
ideilor reformei religioase, comunitatea luterană săsească sau cea calvină maghiară a acoperit cu mortar frescele cu care era decorat interiorul lăcașului de cult, în dorința lor de sobrietate și austeritate. Amvonul din piatră sculptată datează din secolul al XIV-lea. Coroana lui a fost realizată în 1796 și repictată în 1932. În anul 1718, s-a renunțat la boltirea navei în favoarea unui tavan casetat. Tot din același an, 1718, datează corul, destinat bărbaților care participau la slujbele religioase, construit din lemn
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
în viața politică, deși a avut o serie de demnități politice, mai mult onorifice, cum ar fi aceea de senator de drept deținută în perioada postbelică, în baza înaltei sale poziții din armată, precum și de participant/membru al Consiliilor de Coroană. A primit numeroase distincții și medalii, fiind ales membru de onoare al Academiei Române și membru de onoare al Academiei de Științe din România, începând cu 21 decembrie 1935. Mareșalul Constantin Prezan s-a stins din viață la 27 august 1943
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
relațiilor dintre cei doi. După cum arată în memoriile sale generalul Constantin Pantazi, ministru de război în guvernul Antonescu, „"relațiile între bătrânul mareșal și Antonescu erau reci de când mareșalul Prezan refuzase în septembrie 1940 să formeze un guvern național."” Consiliile de Coroană au fost până în 1938 niște instituții consultative constituite ad-hoc, convocate de către suverani la solicitarea guvernului, atunci când evoluția unei anumite situații politice atinsese un punct critic. Consiliile de Coroană nu aveau o componență fixă, reunind, de regulă, liderii clasei politice, patriarhul
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Prezan refuzase în septembrie 1940 să formeze un guvern național."” Consiliile de Coroană au fost până în 1938 niște instituții consultative constituite ad-hoc, convocate de către suverani la solicitarea guvernului, atunci când evoluția unei anumite situații politice atinsese un punct critic. Consiliile de Coroană nu aveau o componență fixă, reunind, de regulă, liderii clasei politice, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, prim-președinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, fruntași ai armatei, etc. Constantin Prezan, în virtutea rolului său din Primul Război Mondial, a participat la
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
de regulă, liderii clasei politice, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, prim-președinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, fruntași ai armatei, etc. Constantin Prezan, în virtutea rolului său din Primul Război Mondial, a participat la un număr de trei Consilii de Coroană: După instaurarea dictaturii regale la începutul anului 1938, Consiliul de Coroană - care până atunci funcționase în virtutea tradiției - a fost instituționalizat. Prin "Decretul-Lege pentru înființarea Consiliului de Coroană" din 30 martie 1938, Consiliul de Coroană a devenit un organ de stat
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, fruntași ai armatei, etc. Constantin Prezan, în virtutea rolului său din Primul Război Mondial, a participat la un număr de trei Consilii de Coroană: După instaurarea dictaturii regale la începutul anului 1938, Consiliul de Coroană - care până atunci funcționase în virtutea tradiției - a fost instituționalizat. Prin "Decretul-Lege pentru înființarea Consiliului de Coroană" din 30 martie 1938, Consiliul de Coroană a devenit un organ de stat cu rolul de a-l sfătui pe Rege "„cu titlu consultativ
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
din Primul Război Mondial, a participat la un număr de trei Consilii de Coroană: După instaurarea dictaturii regale la începutul anului 1938, Consiliul de Coroană - care până atunci funcționase în virtutea tradiției - a fost instituționalizat. Prin "Decretul-Lege pentru înființarea Consiliului de Coroană" din 30 martie 1938, Consiliul de Coroană a devenit un organ de stat cu rolul de a-l sfătui pe Rege "„cu titlu consultativ, asupra problemelor de stat de însemnătate excepțională”". Membrii săi erau desemnați de Rege „"dintre actualii și
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
un număr de trei Consilii de Coroană: După instaurarea dictaturii regale la începutul anului 1938, Consiliul de Coroană - care până atunci funcționase în virtutea tradiției - a fost instituționalizat. Prin "Decretul-Lege pentru înființarea Consiliului de Coroană" din 30 martie 1938, Consiliul de Coroană a devenit un organ de stat cu rolul de a-l sfătui pe Rege "„cu titlu consultativ, asupra problemelor de stat de însemnătate excepțională”". Membrii săi erau desemnați de Rege „"dintre actualii și foștii demnitari ai statului, bisericii, oștirii și
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
în 1920 a fost numit pe viață în demnitatea onorifică de "Cap al Regimentului 25 Infanterie „Racova”", unitatea din Vaslui pe care o comandase între 1901-1907. A fost senator de drept pe toată perioada vieții și membru al Consiliului de Coroană, după instituționalizarea acestuia în anul 1938. La 7 iunie 1923, generalul Constantin Prezan, alături de generalul Alexandru Averescu, a fost primit ca membru de onoare al Academiei Române. În motivarea susținută cu acest prilej de academicianul Andrei Rădulescu se spunea: „""”. La 14
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
-lea de către vărul său, Henry Bolingbroke, duce de Lancaster, în 1399. În ciuda lipsei de moștenitori ai celui de-al treilea fiu al lui Edward al III-lea, John de Gaunt, Bolingbroke avea puține șanse să acceadă la tron. Conform precedentelor, coroana ar fi trebuit să fie moștenită de descendenții masculini al celui de-al doilea fiu al lui Edward al III-lea, Lionel de Antwerp. Richard al II-lea l-a și numit de fapt pe nepotul lui Lionel, Roger Mortimer
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
fiica lui Roger Mortimer și prin aceasta descendenta lui Lionel de Antwerp. Henry al V-lea a murit în 1422 și Richard, duce de York, fiul lui Richard, conte de Cambridge, și al lui Anne Mortimer, a ajuns să pretindă coroana de la regele bolnav Henry al VI-lea . Regele Henric al VI-lea din Casa de Lancaster avea în preajma sa numai regenți și sfătuitori nepopulari. Cei mai cunoscuți dintre aceștia din urmă a fost Edmund Beaufort, al doilea duce de Somerset
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
primiți cu entuziasm, bani și hrană de orașul sprijinitor al Yorkiștilor. Edward nu mai putea să pretindă că vrea să îndepărteze consilierii incapabili de lângă rege. Cum tatăl și fratele său fuseseră uciși la Wakefield, scopul lui lui devenise lupta pentru coroană. Edward avea nevoie de autoritate și asta a părut la îndemână când Episcopul Londrei a întrebat poporul capitalei care este părerea lor în problema succesiunii, locuitorii strigând "Regele Edward!" Cererea mulțimii a fost repede aprobată de Parlament și Edward a
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
Edward în castelul Middleham în Yorkshire. Warwick a hotărât executarea tatălui reginei, Richard Woodville, primul conte de Rivers. Edward a fost forțat să convoace o sesiune a Parlamentului la York, în cursul căreia ar fi trebuit să fie declarat nelegitim, coroana urmând să fie transmisă lui Clarence ca moștenitor aparent al lui Edward. În acest timp, țara era în fierbere, Eduard având șansa să poată apela la loialitatea fratelui său Richard, duce de Gloucester și a altor nobili. Gloucester a sosit
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
pentru înscăunarea domnilor drept-credincioși, ungându-i fruntea cu Sfântul Mir. După această ceremonie, domnul se ridica în picioare și intra în altar unde săruta Sfânta Masă și icoanele. Se ducea apoi în mijlocul bisericii unde mitropolitul îi punea pe cap o coroană de aur împodobită cu pietre scumpe, în timp ce psalții cântau „Axion estin” („Cuvine-se cu adevărat”), îl apuca de brațul drept, iar postelnicul de brațul stâng și îl urcau pe tronul domnesc cu trei trepte, care se afla în partea dreaptă
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
comunității, ei sunt priviți cu cel mai mare dispreț de ceilalți locuitori, care, într-adevăr, se poartă cu ei puțin mai bine decât cu animalele"”. În Transilvania aflată sub dominație maghiară, rromii primesc în anii 1400 statutul de "iobagi ai coroanei", și anume, primesc dreptul de a umbla prin țară și de a poposi pe pământurile coroanei, autonomie internă a cetelor de rromi, toleranță față de ne-apartenența la religia creștină și absența obligațiilor militare. Rromii trebuiau să plătească un anumit tribut
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
poartă cu ei puțin mai bine decât cu animalele"”. În Transilvania aflată sub dominație maghiară, rromii primesc în anii 1400 statutul de "iobagi ai coroanei", și anume, primesc dreptul de a umbla prin țară și de a poposi pe pământurile coroanei, autonomie internă a cetelor de rromi, toleranță față de ne-apartenența la religia creștină și absența obligațiilor militare. Rromii trebuiau să plătească un anumit tribut coroanei, mai mic însă decât populația sedentară. În schimb, în perioada habsburgică, s-a inițiat o
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
și anume, primesc dreptul de a umbla prin țară și de a poposi pe pământurile coroanei, autonomie internă a cetelor de rromi, toleranță față de ne-apartenența la religia creștină și absența obligațiilor militare. Rromii trebuiau să plătească un anumit tribut coroanei, mai mic însă decât populația sedentară. În schimb, în perioada habsburgică, s-a inițiat o politică de asimilare forțată, continuată ulterior de regimul comunist. Rromilor li s-a interzis să vorbească limba rromani și să poarte costumele lor tradiționale. În
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
Lasker sunt singurii (se cere o verificare) care au depășit, până la Boby Fischer, un coeficient ELO de 2700 de puncte. A devenit campion mondial după ce l-a învins pe Lasker (la vremea aceea bătrân și bolnav - cel care a deținut coroana de campion cel mai îndelungat timp din istoria șahului). A pierdut titlul în fața lui Alexander Alehin, care a refuzat să-i acorde revanșa, punând condiții irealizabile pentru susținerea meciului. Cauzele înfrângerii au fost: 1. infatuarea: Capablanca era convins că nimeni
José Raúl Capablanca () [Corola-website/Science/299903_a_301232]
-
stăpânirea engleză. Eduard al III-lea a dat proprietăți funciare familiilor nobiliare cu influență, dintre care mulți cu sânge regal. Pentru că în acele timpuri pământul era echivalentul puterii, aceasta însemna că acești oameni influenți puteau acum să ridice pretenții la Coroană. Metodele autocratice și arogante ale lui Richard al II-lea n-au folosit decât să îndepărteze și mai mult nobilimea, iar izgonirea forțată a acestuia de către Henric al IV-lea în 1399 a pus bazele a ceea ce avea să urmeze
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
ale acestuia. Incapabil să-i controleze pe nobilii învrăjbiți, el a îngăduit izbucnirea unui război civil. Conflictele sunt cunoscute sub denumirea Războaiele Rozelor și deși luptele erau sporadice și reduse ca dimensiuni, se înregistra o diminuare a autorității și puterii Coroanei. Eduard al IV-lea a contribuit într-o mică măsură la restabilirea acestei puteri, iar Henric al VII-lea făcu toată munca. Războiul celor Două Roze a culminat cu victoria relativ necunoscutului Henric Tudor, Henric al VII-lea, la Bătălia
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
la tron au incercat să preia puterea, sprijiniți de supraviețuitori aparținând casei de York. Primul, Lambert Simnel, a fost înfrant la Batălia de la Stoke, moment care marchează și ultima dată când un rege englez a luptat cu un pretendent pentru Coroană, iar cel de-al doilea, Perkin Warbeck, a fost spânzurat în 1499 după ce l-a hărțuit continuu pe rege timp de un deceniu. În 1497, Michael An Gof a condus rebeli din Cornwall într-un marș spre Londra. Lângă rîul
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
cu denumirea moesi. În zona geților de la sud de Dunăre (moesi), s-au făcut numeroase descoperiri arheologice, care dezvăluie nivelul deosebit de civilizație a geților. Una dintre aceste descoperiri este despre cunoștințele avansate ale geților, ei efectuând plombe dentare și chiar coroane dentare artificiale, conform profesorului arheolog Diana Gergova din Bulgaria. Dacii/geții au fost cunoscut și prezentați de istoricii antici și că "filozofi naturali/înnăscuți" ; citat: "Dio Chrysostom described the Dacians aș natural philosophers." În timpul domniei lui Darius I (522-486 î.Hr.
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
mai sigur se crede că ar fi fost fiul lui Alexandru Lăpușneanu. Conform unor documente și scrisori ale epocii respective, Petru avea relații cu Filip ÎI al Spaniei, cu habsburgii austrieci, la Istanbul iar spre final se împrietenise cu hatmanul Coroanei Jan Zamojski și cu cazacii zaporojeni de unde i s-a tras porecla de "Cazacul", de mare preț în ochii moldovenilor. A ajuns domn al Moldovei în 1592, după mazilirea lui Aron Tiranul (cunoscut și ca Aron Vodă), cu sprijinul polonilor
Petru Cazacul () [Corola-website/Science/299268_a_300597]