14,107 matches
-
cel Bun (1400-1432): "„Din mila lui Dumnezeu, noi Alexandru Voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră celor ce o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se că acest adevărat popa Iuga ne-a slujit nouă credincios. De aceea noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat în țara noastră un sat lângă Baia, anume Buciumeni (...). Iar hotarul acestui sat începând (...) până la pârâul ce merge
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
transfer de la Parohia „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Reuseni. Între anii 1998-2008, el a coordonat ample lucrări de restaurare (refacere și consolidare) a bisericii în interior și exterior, care s-au desfășurat cu cheltuielile enoriașilor parohiei și ale altor credincioși binevoitori: După finalizarea lucrărilor de restaurare, Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Mercurie și Ecaterina” din Rădășeni a fost resfințită la 7 octombrie 2012 de trei ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române (arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, arhiepiscopul Teodosie
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
preoți și diaconi. Înalții oaspeți au fost întâmpinați de un alai de călăreți îmbrăcați în costume naționale, cu colaci moldovenești și cu versuri rostite de unul dintre bătrânii satului. La această sărbătoare a participat a participat o mulțime mare de credincioși atât localnici, cât și din localitățile învecinate. Cântările bisericești au fost interpretate de Corala „Armonia” de la Constanța. În piciorul Sfintei Mese din altar au fost așezate părticele de moaște, preotul paroh precizând că cele așezate la ridicarea bisericii nu s-
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
Biserica Greco-Catolica, are 40 de familii înscrise și un număr de 22 de copii la care li se predă religie la școală. Parohia funcționează foarte bine din anul 2002 odată cu venirea unui preot tânăr care își dă toată silința pentru credincioși prin Sfânta Liturghie și Utrenie de duminici și sărbători, cu adorații la Sfântul Anton în fiecare marți din luna octombrie și până primavara. Biserica a fost reparată și anume schimbat acoperișul pentru că risca ca în orice moment să cadă, mai
Biserica de lemn din Grindeni () [Corola-website/Science/317147_a_318476]
-
mici, ca urmare a faptului că nici numărul enoriașilor nu era mare. Odată cu creșterea numerică a comunității din Capu Câmpului, s-a simțit nevoia ridicării unei biserici mai încăpătoare. În anul 1935, cu cheltuiala membrilor obștei comunale și ai celorlalți credincioși și prin contribuția Mitropoliei de Cernăuți, precum și cu purtarea de grijă a părintelui Vasile Andrici, paroh de Capu Câmpului (1930-1949), s-a început construcția unei noi biserici, care a fost sfințită în 1938 de către preotul consilier Ion Puiu, delegat al
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
construcția unei noi biserici, care a fost sfințită în 1938 de către preotul consilier Ion Puiu, delegat al mitropolitului Bucovinei. În anul 1938, după terminarea construcției bisericii noi și sfințirea acesteia, sătenii din Capu Câmpului au donat vechea biserică de lemn credincioșilor ortodocși din satul Iacobești, ea fiind resfințită un an mai târziu, la data de 10 septemrie 1939. Actele de donație au fost semnate de parohul Vasile Andrici. Biserica de lemn a fost reclădită la Iacobești de meșterul Bucur Ohrenciuc din
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
din Iacobești a primit statut de parohie. Acest lăcaș își sărbătorește hramul pe 8 septembrie, având-o ocrotitoare pe Maica Domnului. În primul deceniu al secolului al XXI-lea, s-au efectuat ample lucrări de restaurare, cu efortul exclusiv al credincioșilor și al preotului paroh. Biserica de lemn din Iacobești a fost resfințită, la 9 septembrie 2008, de către un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților. În curtea bisericii se află un monument
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
8 noiembrie. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 311, având codul de clasificare . Biserica din Moara Nica a fost construită în anul 1774 în satul Bosanci din județul Suceava, prin contribuția credincioșilor. Conform tradiției, lăcașul de cult a fost înălțat „pe loc” de către meșterii populari Chiril Ungurean și Crăciun Cazac din Udești, din lemnul pădurii de stejar din apropiere. Inițial, hramul bisericii a fost "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe". Pe ancadramentul ușii de
Biserica de lemn din Moara Nica () [Corola-website/Science/317151_a_318480]
-
Romană Unită cu Roma, Greco-Catolică, Boian se află în satul Boian din județul Sibiu, Transilvania, România După șematismul Bisericii Române Unite cu Roma, tipărit in anul 1900, parohia greco-catolică din Boian era una medie din punctul de vedere al numărului credincioșilor. În anul 1930 Biserica Unită scoate altă publicație în care este indicat un număr mai mare de credincioși, cu mențiunea că se slujește într-o biserică veche situată în cimitirul satului, se mai scrie faptul că există casă parohială și
Biserica greco-catolică din Boian () [Corola-website/Science/317158_a_318487]
-
Bisericii Române Unite cu Roma, tipărit in anul 1900, parohia greco-catolică din Boian era una medie din punctul de vedere al numărului credincioșilor. În anul 1930 Biserica Unită scoate altă publicație în care este indicat un număr mai mare de credincioși, cu mențiunea că se slujește într-o biserică veche situată în cimitirul satului, se mai scrie faptul că există casă parohială și o suprafață destul de întinsă de teren. În toamna anului 1948 lucrurile primesc o mare schimbare din cauza faptului că
Biserica greco-catolică din Boian () [Corola-website/Science/317158_a_318487]
-
cu sprijinul preotului Ioan Muntean, protopopul de atunci al Mediașului. Prima Sfântă Liturghie a fost oficiată pe data de 31 mai 1998 de monseniorul Surdu însoțit de mai mulți preoți. La început această parohie a avut un număr de 34 credincioși. Numărul acestora a crescut datorită numărului mare de părinți care au decis să-și boteze copiii în biserica bunicilor lor. În data de 8 septembrie 1999 a fost așezată piatra de temelie pentru noua biserică, în prezența mitropolitului Lucian Mureșan
Biserica greco-catolică din Boian () [Corola-website/Science/317158_a_318487]
-
casă pe care Pr.Monsenior a cumpărat-o pentru Parohie, iar în luna septembrie a aceluiași an pe data de 2 s-a sfințit noul lăcaș de închinăciune în prezența IPSS Lucian Mureșan. În anul 2009 parohia avea 189 de credincioși dintre care 23 copii.
Biserica greco-catolică din Boian () [Corola-website/Science/317158_a_318487]
-
biserică proprie pentru satisfacerea nevoilor duhovnicești. Ei s-au interesat și au aflat că locuitorii din satul Poiana din comuna Brusturi aflată în județul Neamț au o biserică de lemn de vânzare, deoarece își construiseră o biserică nouă mai mare. Credincioșii din Cumpărătura au strâns banii necesari pentru cumpărarea bisericii și, astfel, în anul 1948, ea a fost transportată la Cumpărătura. Biserica a fost amplasată pe un teren donat de către Domnica Bujoreanu (1880-1953) din satul Bosanci, pe acel teren amplasându-se
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
transportată la Cumpărătura. Biserica a fost amplasată pe un teren donat de către Domnica Bujoreanu (1880-1953) din satul Bosanci, pe acel teren amplasându-se și cimitirul parohial. Terenul se află de-a lungul drumului național DN2 (drumul european E85) Fălticeni-Suceava. Printre credincioșii care au contribuit la aducerea bisericii de la Brusturi și la procurarea materialelor pentru fundație și pentru reparațiile necesare (lemn, piatră etc.) sunt de menționat Lazăr Damian, Mihai Silvestru Drăgoi, Victor Șutu, Ion Bujoreanu și mulți alții, considerați ctitori ai bisericii
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
ha și a fost împărțit în trei subdiviziuni administrative, cu o pupulație (în 1916) de 290.000 de locuitori., dintre care peste 167.000 erau cazaci, trăitori în 480 de sate, uniți în 30 de stanițe. 42% dintre cazaci erau credincioși de rit vechi (staroverî). Exista un număr de cazaci calmîci, tătari, kazahi și bașchiri . Armata cazacilor de pe Ural a fost unită în 1908 cu cea a cazacilor de pe Ilek. Este necesar să se amintească faptul că problema ritului vechi a
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
Unul dintre motivele revoltelor împotriva ordinelor de extrădare a fugarilor din regiunea Ural a fost dorința de ocrotire a coreligionarilor care fugiseră de persecuțiile religioase din Rusia în regiuni îndepărtate, precum cea a râului Iaik. La fel ca toți ceilalți credincioși de rit vechi, cazacii se fereau ca numele lor să apară în orice fel de documente oficiale, inclusiv în documente de identitate și se opuneau purtării de uniforme. Un exemplu în acest sens este așa-numitul „banchet Kocikin”, agitațiile din
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
sfinte ale ritului vechi, s-a instaurat o perioadă de calm relativ. Distrugerea mânăstirilor de rit vechi de la mijlocul secolului al XIX-lea a dus la scindarea spirituală a cazacilor. Pe când unii dintre ei au trecut la adventism, alții devenit credincioși ortodocși. Cu toate aceste, după cum aveau să recunoască chiar și autoritățile, o bună parte a cazacilor de pe Ural a rămas credincioasă ritului vechi. După publicarea decretului din 1905 „Cu privire la începutul introducerii toleranței religioase”, după reînființarea Mitropoliei de rit vechi, numeroși
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
de cavaleriști (16 sotnii), o sotnie pentru regimentul de gardă, în total 2.973 de soldați. Cazacii de pe Ural s-au deosebit de restul cazacilor din Imperiul Rus prin aspectul exterior. Ei au refuzat să-și radă bărbile, atitudine specifică pentru credincioșii de rit vechi, deși numărul acestora a scăzut neîncetat chiar și în rândurile lor de-a lungul secolului al XIX-lea. Cazacii de pe Ural au participat la aproape toate războaiele Rusiei. Două regimente de pe Ural au participat în 1786 la
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
organizare, neacceptând ordinea sovietică. La început, majoritatea cazacilor, în special cei care se luptaseră pe front, nu s-au împotrivit în mod activ noilor autorități. În fruntea revoltelor s-au aflat de altfel cazacii mai în vârstă și în special credincioșii de rit vechi. Rezistența cazacilor a devenit mai intensă odată cu încercările bolșevicilor de a-și impune autoritatea. Regiunea locuită de cazacii de pe Ural a fost bântuită de luptele Războiului Civil Rus. În martie 1918, cazacii au alungat din regiune comitetele
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
Ural nu s-au păstrat în regiunea istorică de origine, ci în regiunea Karakalpakstan (Uzbekistan), unde o parte a lor a fost expulzată în secolul al XIX-lea. Motivul acestei prime reașeszări a fost izolarea și mai buna supraveghere a credincioșilor de rit vechi. Un al doilea val de expluzări a avut loc în 1875 - 1877. Motivele acestei deportări au fost neacceptarea de către cazaci a noului „Regulament cu privire la servicul militar și de conducere obștească și economică” și rebeliunea cazacilor de rit
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
Regulament cu privire la servicul militar și de conducere obștească și economică” și rebeliunea cazacilor de rit vechi din 1874. În anul 1875 au fost deportați cazacii de pe Ural de rit vechi, iar doi ani mai târziu au urmat membrii familiilor lor. Credincioșii de rit vechi din Karakalpakstan reprezintă un grup etnic care este caracterizat prin apartenența la o etnie (se consideră o populație separată), printr-un etnonim separat, („uralieni”, deși în documentele oficiale, la rubrica „Naționalitate” este înscrisă cea „rusă”), prin locuirea
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
rubrica „Naționalitate” este înscrisă cea „rusă”), prin locuirea uneui teritoriu bine determinat, prin caracteristici confesionale specifice (creștinism de rit vechi), printr-un dialect specific și prin alte caracteristici specifice precum ocupațiile, costumul popular, bucătăria sau arhitectura. Un grup asemănător de credincioși de rit vechi există în regiunea gurii râului Sîrdaria (Kazanlisk).
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
prilej obiectivul fiind inclus în circuitul de vizitare a muzeului în aer liber. În fiecare an, potrivit unei tradiții, Biserica "Înălțarea Domnului" din cadrul Muzeului Satului Bucovinean își redeschide porțile și începe slujbele religioase în Duminica Floriilor. Ea este deschisă pentru credincioși doar până în luna octombrie deoarece nu are montată o instalație de căldură pentru ca monumentul istoric să fie cât mai bine conservat în timp. În acest lăcaș de cult sunt oficiate liturghii în fiecare duminică și în fiecare sărbătoare cu cruce
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
comunitate de greco-catolici ruteni folosea pentru slujbele religioase Biserică Sbierenilor, care se află în apropierea satului lor. Preotul rutean Ftoma Kalisiewicz a fost numit în anul 1810 administrator parohial al parohiei ortodoxe „Uspenia”, el îngrijindu-se de asistență spirituală a credincioșilor greco-catolici. Misionarul greco-catolic rutean Aleksei Studinecki a vizitat în 1811 orașul Siret și i-a convins pe greco-catolicii ruteni să ceară administrației guberniale de la Lemberg să aprobe înființarea unei parohii greco-catolice în oraș. La începutul anului 1812, Șiretul a fost
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
Bucovina. Astfel, prin Ordinul nr. 1524 din 1 mai 1812 al Guberniului de la Lemberg s-a înființat un capelanat greco-catolic la Siret, care a fost condus de preotul Ftoma Kalisiewicz. Autoritățile au cedat Biserică Sbierenilor către comunitatea greco-catolica ruteana, iar credincioșii ortodocși din apropiere au fost arondați parohiei ortodoxe „Sfântă Treime”. Preotul Ftoma Kalisiewicz a murit în anul 1825, iar după moartea sa a început un conflict între ortodocși și greco-catolici cu privire la bisericuța de lemn. Parohia ortodoxă „Sfanțul Dumitru” a fost
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]