13,065 matches
-
1970-1974), devenind colaborator și doctorand la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a RSS Moldovenească (1974-1977). A fost redactor la Editura Literatura Artistică (1978-1981), consultant și secretar al organizației de partid a Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească. Debutează în 1965 în „Cultura Moldovei”. Mai colaborează la „Tinerimea Moldovei”, „Moldova socialistă” ș.a. Între 1982 și 1985 a condus cenaclul literar „Luceafărul”. Din 1989 este deputat al poporului din URSS, iar din 1991, prim-vicepreședinte al Parlamentului Moldovei. Din 1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
Profesor prin vocație, P. a alcătuit manuale de logică și de psihologie, în colaborare cu Miron Pompiliu - o Carte de cetire (I-III, 1897), iar cu C. Meissner - manuale de germană. A colaborat, între altele, la „Familia”, unde a și debutat în 1878 cu versuri, „Amicul familiei”, „Revista nouă”, „Telegraful român”, „Foaia diecezană”, „Viața românească”, „Transilvania” ș.a. Deși atras timpuriu de literatură - pentru nuvela Nu-i nimic!, publicată în 1881, obține și o distincție în 1883 -, P. este menționabil doar ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
primul an. Începe să publice în reviste școlare („Lumea copiilor”, „Universul copiilor”, „Foaia tinerimii”), iar în 1924 și 1925 scrie la „Vlăstarul”, publicație a Liceului „Spiru Haret”. Va mai colabora la „Adevărul literar și artistic”, „Viața literară”, „Cuvântul literar”, „Gândirea”. Debutează editorial în 1925, cu o culegere de narațiuni pentru copii, Povești în versuri, premiată de Editura Cartea Românească. Poezia lui C. a fost introdusă în circuitul receptării postume de Tudor Vianu. În 1937, acesta edita, sub îngrijirea și cu prezentarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
NICOLESCU, Ion (10.I.1943, Buzău), poet și prozator. Este fiul Ecaterinei (n. Zamfir) și al lui Traian Niculescu, agronom. După absolvirea Liceului „B. P. Hasdeu” din Buzău (1961), urmează cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1962-1968). Debutează în ziarul „Steagul roșu” din Bacău (1956), iar editorial, cu volumul de versuri Indulgențe (1969). Colaborează cu versuri și reportaje la „Luceafărul”, „Viața Buzăului”, „Munca”, „Scânteia tineretului”, „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Devine doctorand
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
Se căsătorește în 1896 cu magistratul Nicolae N. Papadat, cu care va avea cinci copii. Își urmează soțul prin mai multe localități - Turnu Măgurele, Buzău, Focșani, Constanța - și în 1933, după pensionarea acestuia, se stabilește la București, împreună cu întreaga familie. Debutează incidental, în 1912, cu un necrolog consacrat actorului Petre Liciu, publicat sub pseudonimul Loys în ziarul „La Politique”, iar din 1913, încurajată de G. Ibrăileanu, începe să colaboreze cu pagini de proză lirică la revista „Viața românească”. În anii primului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
literar românesc (1944-1989). Va lucra ca actriță la Baia Mare (1980-1983), bibliotecară la Biblioteca Județeană Mureș (1990-1994), ulterior devenind cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai” al Academiei Române, Filiala Târgu Mureș, iar în 2003 și redactor la revista „Vatra”. Debutează la „Vatra” în 1995, cu critică literară, iar editorial în 1999, cu volumul de cronici literare Graffiti (Premiul Editurii Cartea Românească, Premiul Asociației Mureș a Uniunii Scriitorilor). Mai publică în „Discobolul”, „Cuvântul”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Viața românească”, „Euphorion”, „România literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
treacă în România, unde ajunge în noiembrie 1892. Se stabilește la Iași, atras de cercul socialist al lui Ioan Nădejde, în care e primit ca un adevărat martir, dar și de Universitate, unde se înscrie la Facultatea de Drept. Va debuta la „Munca”, în 28 martie 1893, cu articolul O sinucidere, semnat C. Minuseanu. Ideile politico-sociale și le afirmă inițial prin înființarea societății studențești Datoria, al cărei scop era „contribuirea la ridicarea nivelului cultural al poporului”, apoi în primele articole publicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
obsesivă a poveștilor cu bătrâni care se sinucid, ca unică formă de căință.Ono știe întreg adevărul, fără nicio îndoială. Tragedia lui este că nu-l poate accepta. Ca o consecință directă, din victimă el devine de fapt agresor. Cartea debutează cu o descriere inofensivă a casei lui Ono, cu istoria ei de dinainte de război, dar se încheie cu mânie și disperare. Ono formulează numai fraze cu subînțeles, specifice stilului subtil al lui Ishiguro. Amintirile par să se înșiruie firesc, fiecare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
le roi! Tradiția în care se înscrie Pinter urcă de la Shakespeare și Renașterea engleză către clasicismul francez (Corneille, Racine, Moliére...), spre Oscar Wilde, George Bernard Shaw și TS Eliot (care și-a scris cele cinci drame exact când Harold Pinter debuta). E de remarcat că, la fel cum William Butler Yeats care l-a avut ca secretar literar pe Ezra Pound și a scris poezie chiar și după ce Eliot a publicat Tărâm Pustiu a rămas un poet de răspântie dar nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fapt priveam mai departe și mă gândeam "Sfinte Dumnezeule, oare ce îl așteaptă?"". În 1975 a cunoscut-o pe Lady Antonia Fraser, scriitoare de biografii și istoric, cu care s-a căsătorit în 1980, după divorțul de Vivien Merchant. A debutat în 1957 cu The Room. Celelalte piese sunt: The Birthday Party (1957), The Dumb Waiter (1957), A Slight Ache (1958), The Hothouse (1958), The Caretaker (1959), A Night Out (1959), Night School (1960), The Dwarfs (1960), The Collection (1961), The
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de vocile pe care le adună, de la momentul copilăriei la maturitatea deznădăjduită. Poemul exprimă răul, exorcizează ratarea, și murmură spre autoloniștire, shantih... In mod paradoxal, pornind de la întuneric, degradare hidoasă și disperare, The Waste Land aduce pace și lumină. Poemul debutează cu strigăte disperate, cadavre dezgropate, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!, pentru a se încheia în șoapta de liniște dorită, care parcă e reală odată ce e rostită. Așa cum spunea criticul Eliot, poezia "comunică înainte de a fi înțeleasă". Pornim de la haosul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Narativul ca mijloc de poetizare, reluată în Narațiune și poezie (2000; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române). Funcționează ca lector de limba română la Universitatea din Pisa (1996-2001) și ca profesor de limba și literatura română la Università della Calabria (Cosenza). Debutează în 1979 la „Tribuna României”, iar editorial în 1986, în volumul colectiv Analize și texte poetice. Prima carte alcătuită de Z., antologia Poezia simbolistă românească, apare în 1996. Mai semnează, pe lângă studii de lingvistică în publicațiile de specialitate, articole în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
Cluj, îndeplinește diferite slujbe, în ultimii ani ai vieții fiind bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară. A colaborat la „Tribuna Ardealului”, „Calendarul «Tribuna Ardealului»”, „Viața ilustrată” (Cluj), „Săptămâna” (Bistrița) și „Almanahul «Săptămâna»” (Bistrița), „Plaiuri năsăudene” (București), „Abecedar literar”, „Tribuna” și „Steaua”. Debutează editorial în volumul colectiv Versuri din Transilvania Nordică, apărut la Cluj, în 1941, sub îngrijirea lui Gh. Dăncuș. Prima carte a lui M., Vâslind pe apele destinului (1942), asemenea celei imediat următoare, Rugăciunile dorului (1943), cultivă un lirism neosămănătorist, înveșmântat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
general al inimii de tip uman. În cursul dezvoltării embrionare a cordului uman se produc modificări complexe de tipul unor restructurări majore, care au drept rezultat transformarea unui tub cardiac simplu într-o inimă septată, cu funcție de pompă. Aceste modificări debutează în perioada embrionară și se continuă în etapele postnatale, mecanismele subjacente acestor transformări, dintre care menționăm moartea celulară programată, fiind actualmente insuficient studiate. Ontogenetic, sistemul cardiovascular apare în stadii timpurii de dezvoltare ca urmare a cerințelor impuse de etapele evolutive
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
e concordantă cu cea a ansei cardiace și nu amintește de dispoziția septurilor la inima adultă. La sfârșitul săptămânii a patra a embriogenezei, ansa cardiacă suferă o conglomerare, cavitățile sale cresc și are loc alinierea septurilor. * Septarea cordului Septarea cordului debutează la mijlocul săptămânii a 4-a de viață intrauterină și se termină în săptămâna a 5-a. Spre sfârșitul săptămânii a patra, septarea definitivă a sinusului venos de atriul comun completează formarea camerelor primitive ale inimii. Partea dreaptă și cea stângă
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
un sentiment de regret că atâtea personalități care au luptat pe frontul însănătoșirii oamenilor, ne scapă peste vrerea noastră. Acest regret sporește însă aici, când privim comparativ medicina în spațiul românesc. SECOLUL XVII îN SPAȚIUL ROMÂNESC În arcul carpatic, secolul debutează cu un fapt care devansează cronologic cu două secole și jumătate istoria popoarelor. Este vorba de Unirea Transilvaniei - Munteniei și Moldovei realizată de Mihai Viteazul, la 1600, prin consimțământul conștiinței de origine comună, de aceeași limbă și credință a întregului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
popor, dă nume secolului și pregătește schimbarea, uneori prin violență, făcând loc unei noi epoci în lume. Până la revoluția din 1789, Europa se umple de școli, biblioteci, edituri, publicații și savanți. Cunoașterea se diversifică și amplifică în toate domeniile. Secolul debutează cu realizări în domeniile medical, filosofic, și fizico-chimic. La 1700 apare De morbis artificium (Despre bolile meseriașilor), tratatul italianului Bernardino da Carpi Ramazzini și, după câțiva ani doar, apare Teoria medica vera (Adevărata teorie medicală) a lui Georg Ernest Stahl
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fiziolog, chimist, filosof, profesor la Halle, medic al regelui Prusiei, membru al Academiei Berlineze de științe, Stahl, ilustrează un alt versant al acestui secol, decât cel principal onorat de Morgagni. Theoria medica vera (1707) e unul din evenimentele cu care debutează medical secolul afirmă inteligența, cultura și originalitatea acestei personalități complexe. Sincer și convins că sufletul (anima, spiritus) guvernează orice stare de sănătate, idee pe care își edifică doctrina sa „animistă“ „flogistică“, Stahl limitează puterile chimiei, fizicii, experimentelor, anatomiei, respectiv laturii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
excelență. Iubit de studenți, asaltat de pacienți, el dispune de o vastă cultură dar și de talent al expunerii, încât și străinii îi frecventează lecțiile despre difterie, traheotomie, febre eruptive, boala Basedow, astm, tetanie, cancerul stomacului, flebite etc. Trousseau care debutase ca profesor de retorică, acum, titular al Catedrei de clinică medicală în Hôtel Dieu, își uimește, prin măiestrie profesorală, auditoriul din amfiteatrul arhiplin. Lecțiile sale tipărite continuă să fie lecții model. Admirator al maeștrilor Bretonneau și Laënnec, renumele său, ca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a fi utilizat acest antagonism în „igiena profilactică și-n terapeutică“. Supozițiile, intuițiile, previziunile sunt confirmate experimental de Sir Alexander Fleming (1881 - 1955). Cu demonstrația că din mucegaiul Penicillium notatum se poate izola penicilina, cu efect activ în terapeutică, a debutat soarele speranțelor. Încă din 1928, Fleming observase decesul unor culturi microbiene în prezența ciupercilor de Penicillium notatum. Izolând penicilina, efectele ei bactericide din laborator, vor fi probate și în clinică. Purificată de Howard W. Florey, E. B. Chain, Normal George
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
redactor la Editura Kriterion și la Editura Litera. Din septembrie 1990 devine expert guvernamental, diplomat în Ministerul Afacerilor Externe, consilier cultural la Ambasada României din Londra (1991-1995), secretar de stat (din 1995), ambasador al României în Canada, apoi în Malaysia. Debutează cu proză în revista „Amfiteatru” în 1968, iar editorial în 1971, cu volumul de nuvele Moartea măștilor. Colaborează la „Secolul 20”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna” ș.a. De asemenea, traduce numeroase volume de versuri, proză, teatru și istoria artei din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
fiul Anei (n. Bora) și al lui Teodor Martin, subofițer de jandarmi. Își face învățătura la școlile normale din Oradea și Blaj, apoi urmează la Cluj câteva clase de liceu și Facultatea de Litere și Filosofie (1946-1950). În 1949 a debutat în ziarul „Lupta Ardealului”, continuând să publice în „Almanahul literar”, din al cărui colegiu redacțional a și făcut parte în 1950-1951. Este trimis la Școala de Literatură „M. Eminescu” din București (1951-1952), devenind apoi redactor la revistele „Viața militară” (1952-1954
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
greu adaptabilă la rigorile vieții oficiale, își dă aproape de fiecare dată demisia (chiar și din postul de secretar al Uniunii Scriitorilor) și revine ca șef al secției de cultură la cotidianul „România liberă”, unde mai lucrase și în 1994. P. debutează cu poezie în 1962, la revista „Contemporanul”, dar se impune atenției cu un ciclu de poezii publicat în revista „Tribuna” (1965). Prima lui carte, Turnul înclinat, apare în 1966 și se bucură de o primire de excepție, cum de altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Domnia lui Carol a debutat prin adoptarea Constituției din 1866; ea pune bazele regimului parlamentar modern și până în 1923 a fost revizuită de trei ori. 19) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
Iași, literele și filosofia și dreptul. Între profesori - A. Philippide, A. D. Xenopol, P. P. Negulescu. Activează, afirmându-se ca orator, în societatea studențească „Zorile”, care avea ca scop „extensiunea universitară” - răspândirea „înaltelor idei cultivate în universități în masele poporane”, și debutează publicistic în ziarul ei, „Zorile” (1902). Își ia licența în litere cu magna cum laude. G. Ibrăileanu îi încredințează, spre suplinire, catedra sa de limba română de la Liceul Internat. Profesor de română și franceză în Piatra Neamț și Iași, susține la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]