13,403 matches
-
2030. Două dintre caracteristicile demografice importante ale orașului sunt densitatea și diversitatea culturală. Densitatea New York-ului este de 10.194 loc./km², fiind astfel municipalitatea cu peste 100.000 locuitori și cu cea mai mare densitate din Statele Unite. În Manhattan densitatea ajunge la 25.846 loc./km², cea mai mare din oricare stat din S.U.A. New York-ul are o diversitate covârșitoare. De-a lungul istoriei sale, orașul a fost un punct de stabilire al imigranților. Astăzi, 36% din populația sa este
New York (oraș) () [Corola-website/Science/297303_a_298632]
-
destul de puține în această regiune, au ajuns în proprietatea definitivă a familiilor care le dețineau, marcând începutul diferețierii sociale și apariția fomelor de feudalism românesc. Pentru secolele XI - XIV, populația Maramureșului este estimată la 8.000 - 10.000 de locuitori, densitatea fiind de 1 locuitor/km. Satele aveau 10-25 de case, ceea ce înseamna 50-100 de locuitori. În jurul anului 1530 populația Maramureșului ar fi ajuns la 33.570 de suflete (cu o medie teoretică de 336 locuitori pe așezare), marcând o creștere
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Krško (Slovenia), aflată în proporție de 50% în proprietatea companiei Hrvatska elektroprivreda și care furnizează 15% din energia electrică a Croației. Cu o populație de 4,29 milioane de locuitori în 2011, Croația se află pe locul 125 în lume. Densitatea populației se ridică la 75,9 locuitori pe kilometru pătrat. Speranța de viață în Croația este la naștere de 75,7 ani. Rata totală a fertilității este de 1,5 copii pe mamă, una dintre cele mai mici din lume
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
al doilea ca mărime oraș din Republica Moldova (după Chișinău) și cel mai mare din stânga Nistrului. Conform recensământului efectuat de autoritățile nistrene, în noiembrie 2004, numărul locuitorilor din Tiraspol era 159.163 persoane, dintre care: Luând în considerare faptul că înalta densitate a populației din sudul orașului Tiraspol și, practic, lipsa de hotare a acestuia cu localitățile adiacente, în Transnistria a apărut conceptul de "Aglomerație Tiraspol-Tighina" cu aproximativ 250-300.000 locuitori comuni. Orașul Bender se află în partea dreaptă a Nistrului, însă
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
din 2010, populația totală a Suediei a fost estimată la 9.347.899 de locuitori. Conform unor statistici publicate de către agenția guvernamentală "Statistiska centralbyrån", pragul de nouă milioane a fost atins pentru prima dată în istoria țării în august 2004. Densitatea populației este de doar 20,6/km², și există o diferență clară în favoarea sudului țării. Aproximativ 85% din populație locuiește în zone urbane. Capitala, Stockholm, are aproximativ 800.000 de locuitori (1,3 milioane cu tot cu aria urbană, 2 milioane cu
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
zăpada se menține 60 zile. În locurile adăpostite media celor mai mari grosimi (decade) ale stratului de zăpadă este egală 10-25 cm, în locurile deschise cu 10-20 cm, în unele ierni straturile de zăpadă depășește 50 cm în această regiune.Densitatea medie a stratului de zăpadă variază între 0,18-0,25 G/cm cubi. În raioanele centrale stratul de zăpadă se topește de regulă în decada a treia a lunii februarie și dispare complet la sfîrșitul lunii martie. Cea mai devreme
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
cu versanții abrupți și lunci slab exprimate. Rîurile enumerate se allimentează din apele provenite de la ploi și din topirea zăpezilor, cu predominarea celor de ploaie. Apele subterane cu un rol secundar în alimentarea rîurilor mai cu seamă a rîurilor mici. Densitatea medie a rețelei hidrografice a raionului este de 0,48 km pătrați. Regimul hidrologic al rîurilor noastre afectează în linii generale particularitățile climatice ale teritoriului, de aceea el are un caracter sezonier. Cu toate că rolul principal în alimentarea rîurilor aparține precipitațiilor
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
de-a lungul părților nordică și sudică a Alpilor în Europa de Vest-Centrală, Elveția cuprinde o mare diversitate de peisaje și climate pe o suprafață mică, de doar . Populația este de circa 7,9 milioane, ceea ce are ca rezultat o densitate medie de circa 190 de locuitori pe kilometru pătrat. Jumătatea sudică, mai muntoasă, a țării este mult mai rarefiat populată decât cea nordică. În cel mai mare canton, Graubünden, aflat în întregime în Alpi, densitatea populației scade la 27 /km²
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
ceea ce are ca rezultat o densitate medie de circa 190 de locuitori pe kilometru pătrat. Jumătatea sudică, mai muntoasă, a țării este mult mai rarefiat populată decât cea nordică. În cel mai mare canton, Graubünden, aflat în întregime în Alpi, densitatea populației scade la 27 /km². Elveția se întinde între paralelele de 45° și 48° latitudine nordică, și între meridianele de 5° și 11° longitudine estică. Ea conține trei zone topografice de bază: Alpii Elvețieni la sud, Platoul Elvețian sau țara
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
de franci pentru un an—atât pentru autoturisme, cât și pentru autovehiculele destinate transportului de marfă. Rețeaua elvețiană de autostrăzi avea în 2000 o lungime totală de , la o suprafață a țării de , având astfel una dintre cele mai mari densități de autostrăzi din lume. Aeroportul Zürich este cel mai mare nod de transport internațional al țării, cu 22,8 milioane de pasageri în 2010. Alte aeroporturi internaționale sunt Aeroportul Geneva (11,8 milioane de pasageri), EuroAirport Basel-Mulhouse-Freiburg aflat în Franța
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
ferate. În iulie 2014, Turcia a inaugurat primul tren de mare viteză (TGV) care asigură o legătură Ankara-Istanbul. Populația Turciei a fost de 72,5 milioane, cu o rată de creștere de 1,45%/an, bazată pe recensământul din 2009. Densitatea medie a populației este de 92 pers/km pătrat. Proporția reședinței în zonele urbane este de 75,5%. Oamenii din grupa de vârstă 15-64 ani constituie 67% din totalul populației, grupei de vârstă între 0-14 ani îi corespunde 26% din
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
în ceea ce privește distanța de mers fără durere (indicele de claudicație), dar poate avea și o tendință progresivă. Stabilizarea simptomatică se poate datora dezvoltării circulației colaterale, adaptării metabolice a mușchiului ischemic printr-o creștere a conținutului în a enzime aerobice și a densității capilarelor, sau automodificarea mersului pacientului pentru a favoriza grupurile de mușchi nonischemice (86). Toate aceste mecanisme de adaptare sunt mai puțin eficiente la pacienții cu diabet decât la subiecții non-diabetici. Durerea ischemică de repaus este rezultatul unui flux sanguin neadecvat
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
poziția sau mișcarea lor în spațiu. Printre obiectele studiate se găsesc Soarele, alte stele, galaxii, planete extrasolare, mediul interstelar și radiațiile cosmice de fond. Emisiile acestora sunt examinate prin toate părțile spectrulul electromagnetic și printre proprietățile examinate se află lumina, densitatea, temperatura și compoziția chimică. Deoarece astrofizica este un subiect foarte larg, astrofizicienii aplică de obieci multe discipline ale fizicii, cum ar afi mecanica, electromagnetismul, termodinamica, mecanica cuantică, relativitatea, fizica nucleară si a particulelor, și fizica atomică și moleculară. În practică
Astrofizică () [Corola-website/Science/296578_a_297907]
-
din cele patru planete telurice, însemnând că este un corp pietros, ca și Pământul. Este cea mai mică dintre cele patru, cu un diametru de 4.879 km la ecuator. În compoziție are aproximativ 70 % metale și 30 % silicați. Ca densitate Mercur este pe locul doi în Sistemul Solar, cu 5.430 kg/m, densitate cu puțin mai mică decât cea a Pământului. Densitatea mare a planetei Mercur poate fi utilizată pentru a descoperi detalii despre structura sa internă. În timp ce densitatea
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
Este cea mai mică dintre cele patru, cu un diametru de 4.879 km la ecuator. În compoziție are aproximativ 70 % metale și 30 % silicați. Ca densitate Mercur este pe locul doi în Sistemul Solar, cu 5.430 kg/m, densitate cu puțin mai mică decât cea a Pământului. Densitatea mare a planetei Mercur poate fi utilizată pentru a descoperi detalii despre structura sa internă. În timp ce densitatea mare a Pământului rezultă parțial din comprimarea nucleului, Mercur este mult mai mic și
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
diametru de 4.879 km la ecuator. În compoziție are aproximativ 70 % metale și 30 % silicați. Ca densitate Mercur este pe locul doi în Sistemul Solar, cu 5.430 kg/m, densitate cu puțin mai mică decât cea a Pământului. Densitatea mare a planetei Mercur poate fi utilizată pentru a descoperi detalii despre structura sa internă. În timp ce densitatea mare a Pământului rezultă parțial din comprimarea nucleului, Mercur este mult mai mic și regiunile sale interne nu sunt atât de comprimate. Așadar
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
densitate Mercur este pe locul doi în Sistemul Solar, cu 5.430 kg/m, densitate cu puțin mai mică decât cea a Pământului. Densitatea mare a planetei Mercur poate fi utilizată pentru a descoperi detalii despre structura sa internă. În timp ce densitatea mare a Pământului rezultă parțial din comprimarea nucleului, Mercur este mult mai mic și regiunile sale interne nu sunt atât de comprimate. Așadar, pentru ca să aibă o densitate atât de mare, nucleul său trebuie să fie mare și bogat în fier
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
Mercur poate fi utilizată pentru a descoperi detalii despre structura sa internă. În timp ce densitatea mare a Pământului rezultă parțial din comprimarea nucleului, Mercur este mult mai mic și regiunile sale interne nu sunt atât de comprimate. Așadar, pentru ca să aibă o densitate atât de mare, nucleul său trebuie să fie mare și bogat în fier. Geologii estimează că nucleul planetei Mercur ocupă aproximativ 42 % din volumul său (nucleul Pământului ocupă aproximativ 17 % din volumul său). Deasupra nucleului este mantaua care are 600
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
care magnetizarea la un moment dat depinde atît de cîmpul magnetic aplicat cît și de stările de magnetizare anterioare. Fenomene similare se întîlnesc în domeniile: În procesul de magnetizare a materialelor feromagnetice histerezisul se manifestă prin „rămînerea în urmă” a densității fluxului magnetic (mărime notată cu B) față de intensitatea cîmpului magnetic aplicat din exterior, H. Graficul alăturat arată cele două mărimi, măsurate într-un experiment de magnetizare în cîmp magnetic oscilant. Se observă că atunci cînd cîmpul magnetic scade pînă la
Histerezis () [Corola-website/Science/296595_a_297924]
-
explicație a creării acestor regiuni, precum și a modului în care planetele exterioare s-au putut forma în poziții diferite și au migrat, ajungând să aibă orbitele lor actuale prin diverse interacțiuni gravitaționale. După 50 de milioane de ani, presiunea și densitatea hidrogenului din centrul protostelei au devenit suficient de mari pentru ca să înceapă fuziunea termonucleară. Temperatura, viteza de reacție, presiunea, precum și densitatea au crescut până când a fost atins echilibrul hidrostatic: presiunea termică a egalat forța gravitațională. În acel moment, Soarele a devenit
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
au migrat, ajungând să aibă orbitele lor actuale prin diverse interacțiuni gravitaționale. După 50 de milioane de ani, presiunea și densitatea hidrogenului din centrul protostelei au devenit suficient de mari pentru ca să înceapă fuziunea termonucleară. Temperatura, viteza de reacție, presiunea, precum și densitatea au crescut până când a fost atins echilibrul hidrostatic: presiunea termică a egalat forța gravitațională. În acel moment, Soarele a devenit o stea din secvența principală de stele. Vântul solar a creat heliosfera și a măturat gazul și praful rămase din
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
elemente mai grele, cum ar fi carbonul, create în Soare. Soarele este steaua sistemului solar și de departe cel mai important component al acestuia. Masa sa mare (egală cu 332.900 de mase terestre) produce în nucleul său temperaturi și densități suficient de ridicate ca să susțină fuziunea nucleară, care eliberează o cantitate enormă de energie, din care cea mai mare parte radiază în restul sistemului sub formă de radiații electromagnetice, cu vârful situat în spectrul de 400-700 nm al luminii vizibile
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
unde interacțiunea lor creează aurorele observabile în apropierea polilor magnetici. Radiațiile cosmice provin din afara sistemului solar. Heliosfera și câmpurile magnetice planetare (pentru planetele care le au) apără parțial sistemul solar de particulele interstelare cu înaltă energie care formează razele cosmice. Densitatea razelor cosmice în mediul interstelar și puterea câmpului magnetic al Soarelui se schimbă în perioade lungi de timp, astfel încât nivelul de penetrare a radiațiilor cosmice în sistemul solar variază, deși este necunoscut cât de mult. Mediul interplanetar conține cel puțin
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
longitudine. Are o arie de 686 km², dintre care 500 km² este acoperit cu apă. Helsinki este așezat pe numeroase peninsule și golfuri. Zona populată ocupă în mare parte peninsula din sud numită Vironniemi. Zona populată din Helsinki are o densitate de 16,494 locuitori 42,719/mp numai în zona Kallio, iar în total având o densitate de 3,050 locuitori/mp, fapt ce face ca față de celelalte orașe europene, Helsinki să aibă o densitate mică. Multe zone din afara centrului
Helsinki () [Corola-website/Science/296644_a_297973]
-
așezat pe numeroase peninsule și golfuri. Zona populată ocupă în mare parte peninsula din sud numită Vironniemi. Zona populată din Helsinki are o densitate de 16,494 locuitori 42,719/mp numai în zona Kallio, iar în total având o densitate de 3,050 locuitori/mp, fapt ce face ca față de celelalte orașe europene, Helsinki să aibă o densitate mică. Multe zone din afara centrului orașului sunt suburbii fiecare separate de păduri. Parcul Central din Helsinki poate fi un exemplu ce separă
Helsinki () [Corola-website/Science/296644_a_297973]