13,885 matches
-
sare din Marea Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea nocturnă, când auzi xilofonul de fildeș al pustiului. Amintiți-vă pâlnia telefoanelor turmentate de codul iluziilor și ascultați vuietul de șrapnel al urii În fiecare zi și fiecare oră și fiecare clipă a secolelor devenite piatră. Dăltuiți amintirea ororii În calendarele voastre diurne și nocturne, superbele zile și nopți ale incertitudinii, și repetați-le fiilor voștri
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
21 Februarie 1940 În căutarea drumului drept În primăvara anului 1929 eram student la Universitatea din București. Am fost înscris la Facultatea de Litere și locuiam la Căminul din Str. Sfinții Voievozi. Încă de pe băncile școalei secundare îmi făcusem mari iluzii asupra vieții studențești, cu lumea ei de camaraderie și ideal. Fiecare tânăr vede această lume prin prisma impresiilor pe care le lasă piesa „Heidelbergul de altădată”. Viața studențească din România vremii aceleia prezenta, pe lângă interesul romantic, care ispitește pe oricare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
era greu să mai dea înapoi. Dacă Carol al ll-lea l-a acceptat pe Comandant, este că a avut convingerea că, la un moment dat, îl va putea capta pentru scopurile sale. Însuși faimosul Moruzov, paznicul regimulul carlist, își făcea iluzii că-l va putea câștiga pe Horia Sima prin bani și automobile. în timp ce diversiunea regală se continua pe plan politic intern, s-a încercat o altă manevră, tot de aceleași proporții, pe plan politic extern. Regele a luat inițiativa unei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
au înțeles chemarea, i-au rămas credincioși peste veac. Ani de zile l-au așteptat să sosească de undeva, fiindcă, împotriva tuturor evidențelor, ei nu credeau în moartea Căpitanului lor. Mormântul comun din pădurea de lângă închisoare Jilava a răpit tuturor iluzia vieții pământești a Căpitanului. Atunci sufletul nostru s-a îndreptat spre veșnicie și stând de vorbă cu ea, stă permanent în legătură cu Căpitanul nostru. De aceea legionarii de totdeauna nu vor uita să mărturisească taina trăirii peste toate veacurile a Căpitanului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
era cu adevărat interminabil. Am cotit de câteva ori, am coborât și am urcat câte cinci-șase trepte. Era de cinci sau șase ori mai lung decât coridorul unei clădiri obișnuite. Aveam impresia că descinsesem într-o gravură de Escher, cu iluzii optice sofisticate. Dar oricât mergeam, peisajul din jurul nostru rămânea neschimbat. Pardoseala din marmură, pereții de culoarea oului, numerele încăperilor așezate alandala, ușile de lemn cu mânere din oțel inoxidabil. Nu se zărea nici măcar o fereastră. Tocurile pantofilor ei țăcăneau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cineva un semn. Vraja s-a risipit și străzile răsunau de copite. Îmi imaginam șuvoaie de spumă ce răzbăteau la suprafață din rărunchii pământului, inundând aleile, invadând gardurile și înecând chiar turnul cu ceas. Dar nu a fost decât o iluzie a crepusculului. Când am deschis ochii, spuma dispăruse. Copitele erau doar copite obișnuite, iar orașul neschimbat. Animalele se scurgeau, asemenea unui râu, pe străzile pavate, întortocheate. Nu le conducea nimeni. Nu era nici un animal în frunte. Înaintau cu privirile plecate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
puternică impresia! La fel ca aceea pe care mi-o lăsase chipul ei încă din primele momente ale întâlnirii noastre. Ceva care atingea o coardă sensibilă din mine. O fi oare un fragment corect dintr-o amintire sau doar o iluzie optică? Chiar nu-mi dădeam seama. — Ce s-a întâmplat? întrebă ea. — Nimic. Cred că am înțeles în linii mari ce am de făcut. Nu-mi rămâne decât să pun în practică explicațiile tale. Hai să mâncăm mai întâi! zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ați plătit zilele trecute un muncitor de la gaze ca să-mi fure craniul? — Ți-am mai spus că nu ne interesează craniul. Nu-l vrem. De fapt, nu vrem nimic. — Atunci cine naiba l-a plătit? Sau am avut eu o iluzie optică? — Chiar nu știm, zise Pitic. Poate mai sunt și alte lucruri cu care nu suntem la curent. De exemplu, experimentul pe care-l face Profesorul acum. Am aflat ce face, dar nu-i cunoaștem scopul. Și tare ne-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe care-l parcurgeam! Trebuia să fim mult prea atenți ca să scăpăm teferi de-acolo. Problema cea mai mare era însă faptul că pământul se mișca sub picioarele mele, asemenea nisipurilor mișcătoare. La început am crezut că era doar o iluzie optică pricinuită de lovitura de la cap. Am scos lanterna, mi-am luminat mâinile și am constatat că ele nu tremurau. Stăteam încă bine cu nervii, dar asta însemna că se cutremura pământul. — Lipitori! țipă ea. Urcă din gropi. Sunt milioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un cuvânt. — Să nu-ți fie frică. Nu ai nici un motiv. Nu e vorba de moarte, ci de viață eternă. E lumea ta, lumea în care o să te simți bine. În comparație cu ea, cea de-aici e efemeră și plină de iluzii. Te rog să nu uiți asta. — Hai să mergem! zise ea luându-mă de braț. 28 La capătul lumii Instrumentele muzicale Tânărul paznic al centralei ne-a invitat în modesta lui locuință. A verificat dacă ardea focul în sobă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
entuziasmul celor dintâi și respectul pentru trecut al celor din urmă. Ea nu s-a anchilozat însă prin înghițirea nici unei rețete estetice, unice și definitive. Și nici nu s-a închis într-un turn de fildeș ca să-și admire propriile iluzii și glorioasele-i amintiri.” Promovând în ansamblu o literatură a calității, una ce ilustrează toate tendințele manifestate în scrisul românesc, F. este un fidel seismograf al fenomenului cultural din țară și din străinătate. În prima ei etapă, în preajma intrării României
FLACARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287015_a_288344]
-
Iași, 1994; ed. 2, București, 1998; Constantin Cubleșan, „Convorbiri cu Petru Dumitriu”, ST, 1994, 10-11; Cornel Ungureanu, La vest, I, 140-164; George Pruteanu, Pactul cu diavolul. Șase zile cu Petru Dumitriu, București, 1995; Mănucă, Analogii, 199-204; Mihaela Cristea, Despre realitatea iluziei. De vorbă cu Henriette Yvonne Stahl, București, 1996, passim; Cosma, Romanul, II, 362-380; Dicț. analitic, I, 242-245; Glodeanu, Dimensiuni, 259-268; Geo Șerban, Cu documentele pe masă, RL, 1999, 46; Alex. Ștefănescu, Petru Dumitriu, RL, 1999, 18, 2001, 51-52; Glodeanu, Incursiuni
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
arta română”, „Epoca”, „Cronica”, „Sămănătorul”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Luceafărul”, „Minerva”, „Seara”, „Flacăra”, „Capitala” ș.a. În același interval, în afara unor broșuri iscălite Adina G., tipărește volumele de nuvele Spre moarte (1897) și Satana (1912), romanele Străbunii (1900), Dușmani ai neamului (1904) și Iluzii (1908), poemele dramatice Eglè (1901) și Doamna Oltea, mama lui Ștefan (1906), piesa Blestemul (1904) și volumul de poezii În zări de foc (1915). În periodice i-au rămas alte romane (Dor nebun, 1903, Vanghele Zioni Cațaonul, 1906, Apa de
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
și în „Jurnalul literar” (1939) îl arată ca un memorialist înzestrat. SCRIERI: Spre moarte, București, 1897; Akmiutis, București, 1898; Străbunii, București, 1900; Eglè, București, 1901; Blestemul, București, 1904; Dușmani ai neamului, București, 1904; Doamna Oltea, mama lui Ștefan, București, 1906; Iluzii, București, 1908; Cumpăna, București, 1912; Satana, București, [1912]; În zări de foc, București, 1915; Valea Albă, București, 1919; Drumul sângelui, București, [1919]; Drăceasca schimbare de piele, București, [1927]; Vlad Țepeș, București, 1931; Asfințit de oameni, București, [1932]; O jumătate de
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
Eglè”, poem dramatic de Ludovic Dauș, CL, 1903, 12; Mihail Dragomirescu, Dramaturgie română, București, 1905, 217-212; Iosif Vulcan, Ludovic Dauș, „Blestemul”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXVII, 1904-1905; Sanielevici, Încercări, 90-97, 132-138; Chendi, Fragmente, 215-222; A. Naum, Ludovic Dauș, „Iluzii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXXI, 1908-1909; Rebreanu, Opere, XII, 65-67; Vasile Savel, Contimporanii, Arad, 1920, 63-72; Perpessicius, Opere, II, 327-329, V, 330-334, XII, 519-529; Const. Șăineanu, Noui recenzii, București, 1930, 108-109; Constantinescu, Scrieri, II, 392-394; Călinescu, Cronici, I
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
apăsat de monotonie, de spaimă și de moarte, în corespondențe care indică cunoașterea tehnicii simboliste. Cu insistență se perindă vedenii ale pustiului, teritoriu înghețat sau deșert de nisip spulberat. Aici s-au pierdut „emiri fatidici”, simboluri ale unei vârste a iluziilor și îndrăznelii (Spleen; sonetul a fost considerat un posibil punct de plecare pentru Noaptea de decemvrie a lui Al. Macedonski). Chiar dacă în cazul lui deseori este vorba de simplă poză, D. se numără între cei dintâi „nevrozați” ai literaturii noastre
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
ziare sau cu ochelari fumurii, lanuri de grâu care se hrănesc cu sânge și cresc pe străzile orașului, cai „ridicați din fotolii”, care „rumegă literele căzute în iarbă”. Este o lume apocaliptică, dar pusă sub semnul dublului, o apocalipsă a iluziei, a farsei și a nebuniei: „casa”, o corabie a nebunilor, condusă de „F. M. Dostoievski în uniformă de capitan”, și-a pierdut ferestrele și ușile și „plutește în aer, doar acoperiș și pereți:/ prin ferestre ies palmele noastre, ca niște lopeți
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
obiective. Dacă ar fi reieșit că drumul va duce la situația actuală, m-aș fi situat fără șovăire pe poziția contrară.” Ca urmare, poetul e persecutat, urmărit și agresat de oamenii Securității. Destinul lui apare astfel paradigmatic pentru falimentul unei iluzii și - semn al conștiinței morale - pentru curajul de recunoaștere a acestuia. Autorul a mai scris reportaje, vioaie articole și eseuri pe teme sportive (el însuși practicând sportul), s-a încercat și în teatru (o farsă poetică), fără însă a persevera
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
Cristea, Un an, 101-105; Piru, Poezia, II, 19-25; Grigurcu, Poeți, 102-107; Lit. rom. cont., I, 271-275; Dobrescu, Foiletoane, II, 20-29; Munteanu, Jurnal, III, 79-99; Dimisianu, Lecturi, 171-175; Moraru, Textul, 107-111; Alex. Ștefănescu, Jocurile dragostei, RL, 1991, 38; Alex. Ștefănescu, Fără iluzii, RL, 1992, 3; N. Manolescu, A mai dispărut un poet, RL, 1992, 28; Florența Albu, La dispariția și aflarea poetului Dan Deșliu, VR, 1992, 8-9; Gh. Grigurcu, La despărțirea de Dan Deșliu, CNT, 1992, 40; Adrian Popescu, Deșliu sau Ieșirea
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
și din tratatul în formă epistolară Scrisori către actorul X, se desprinde o viziune marcată de idealism estetic: teatrul, ca manifestare a frumosului, trebuie să provoace o înălțare sufletească. Realismul pe care îl profesează, formulat convențional („imaginea vieții”), se nuanțează („iluzia realității”). E de înțeles că se arată reticent față de devierile în irațional sau în „absurd” ale „școalei nordice”, îndeosebi. Ceea ce îl interesează într-un text dramatic sunt coerența logicii conflictului, concizia și claritatea. În ceea ce privește interpretarea, cronicarul insistă asupra „intuițiunii dramatice
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
expansioniste ale regatului maghiar. Pătrunderea, cu substrat politic, a catolicismului provoacă, firesc, replica pământenilor de credință ortodoxă. Desconsiderând cu infatuare „datina”, temei spiritual al existenței unui neam, Doamna Clara se lasă surescitată de visul nebunesc al oricărui agresor, amețit de iluzia invincibilității sale - acela de a dezmoșteni un popor de sufletul lui adânc: „năzuințe”, „doruri”, „vise”. Din spațiul închis de sumbre orizonturi, pândit de forțe potrivnice, tentaculare, cârmaciul valah nu se poate despresura decât contractând utile alianțe (în primul rând, căsătoria
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
modernistă și nonconformistă, a unei atitudini contemplativ-filosofice. Experiențe intelectuale negative, revelații triste, imaginea lumii ca amestec întâmplător de elemente disparate, evoluând haotic, perceperea vieții ca efect al unor jocuri absurde și, peste toate, obsedanta conștiință a sfârșitului îi alungă toate iluziile și îi provoacă o suferință profundă. Cu sufletul înfrigurat de spaima trecerii și a morții, cu spiritul tragic debusolat de lipsa oricăror repere certe, poetul vede un remediu doar în călătoria spre starea de dinaintea genezei, unitară, coerentă, esențială, neclintită și
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
bună parte a prozei propensiunea critică, cromatica apăsătoare, deseori sumbră. Sunt orientări antitetice, „între vis și viață”, care poartă sigiliul unei viziuni patetice, romantice. În Domnul Vucea și Bursierul transpar amintiri dintr-o copilărie marcată de umilință și renunțare la iluzii, ca rod al brutalei întâlniri cu realitatea grosieră, promiscuă a școlii și internatului. Eroul din Trubadurul are o existență tragică, halucinantă. Cu sensibilitatea lui maladivă, el este incapabil să dea un sens lumii în care se zbate și se întoarce
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
redescoperă un „păienjeniș de aur”, traversat în surdină de ecouri lirice: satul copilăriei, chipurile dragi ale celor care au fost, propria-i dramă atunci când sosise „zefirul mângâios” al iubirii. Întâlnirea cu Sorin, acel așteptat „om bun”, va fi - după sfâșierea iluziilor - o căsătorie în absență. Rătăcitor, dezorientat, cu porniri narcisiste, vânând himere, incapabil de a se fixa, soțul este „un suflet sărac”. Căminul va fi bântuit de seisme, dar sacrificiul matern - ordonând lumea - o face pe Sabina să-și dezvăluie puteri
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
elective, ATN, 1994, 2; L. D. Clement, Povestiri din vremea ciumei, „Bucovina literară”, 1997, 4-7; Gheorghe Grigurcu, Trei poeți moldavi, RL, 1998, 2; Horia Gârbea, Cum să dai de dracu’?, CRC, 1998, 4; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice. Din timpul iluziei, Iași, 1998, 242-246; Emilian Galaicu-Păun, Poezia după poezie, Chișinău, 1999, 186-191; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 141-143, 197-202; Marius Manta, „Infernul migrator”, ATN, 2000, 1; Vasile Spiridon, Gloria greierului, CL, 2000, 4; Grigurcu, Poezie, I, 425-437; Daniel Corbu
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]