15,241 matches
-
copie după convenția subscrisă de Marghiloman, Burian, Kühlmann netrecută în tratatul de pace, atât de strașnică era pentru noi. Aceasta i-a turbat, au cerut să judece curtea marțială pe Al. Constantinescu ca trădător. Curtea a refuzat. Gl Hârjeu a insistat în zadar și a renunțat la sfârșit; Marghiloman însă, furios, a pus pe Stoianovici să facă o interpelare lui Hârjeu, majoritatea a aplaudat; miniștrii au părăsit banca și cel de război a demisionat. În Partidul Liberal, multe înscrieri noi. În
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
avea ocazia de a lupta, ci numai de a ocupa Transilvania. Credea că ministerul se va schimba zilele acestea și Vintilă îi spusese că vor veni liberalii. Nouă ne scria că probabil vor fi lupte cu germanii în Oltenia și insista ca mama să vină la București; dânsa nu voia cu nici un preț să părăsească Mihăeștii, deși noi insistam continuu. Mariuța era acum cu dânsa, era foarte optimistă. Ne-au trebuit multe parlamentări ca să o readucem. Abia la 23 octombrie /5
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
acestea și Vintilă îi spusese că vor veni liberalii. Nouă ne scria că probabil vor fi lupte cu germanii în Oltenia și insista ca mama să vină la București; dânsa nu voia cu nici un preț să părăsească Mihăeștii, deși noi insistam continuu. Mariuța era acum cu dânsa, era foarte optimistă. Ne-au trebuit multe parlamentări ca să o readucem. Abia la 23 octombrie /5 noiembrie se înduplecă să pornească, cu Mariuța și cei doi copii. Fu încântată de atmosfera ce găsi în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
așa mare încredere în simțimintele mele uma nitare, încât la mine veniți, dar, într-adevăr, nu pot face ni mic.“] (Ibidem, p. 205.) „Eu am protestat la Scheibl când v-a arestat, dar n-am reușit.“ „Păcat că nu au insistat d nii Demlin sau Czernin, ar fi avut mai multă trecere, nu crezi? Dar vă fac o întrebare: ce ați aș teptat ca să plecați când au sosit trupele franceze?“ „Noi am voit să plecăm, am fost chiar la generalul Berthelot
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în fond, pe cât de mlădios în formă; îi răspunse numai cu o voce dulce: „Ceea ce nu am putut face pentru suveranul meu nu pot face pentru nimeni pe lume“. De trei ori repetă aceeași frază, căci de trei ori ducesa insistă din ce în ce mai tare, până [la] a bate cu pum nul în masa lângă care ședea în picioare. Doctorul Playfair sosi, fu pus în curent, veni să facă vizită colegului român și îi spuse că-i înțelege hotărârea, deoarece și dânsul tot
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
chemă pe dr. Cantacuzino și îi ceru să o asiste la nașterea copilului ce aștepta, prin urmare să petreacă vara la Sinaia. După examinarea principesei, Costache spuse regelui că se va stabili în august la Sinaia. Regele, după asigurările mamei, insistă să fie acolo în iulie, când, desigur, va naște. Discuția fu deșartă, doctorul trebui să se execute și cu mare supărare fu instalat în Kavalierhaus, locuință întunecoasă, umedă și inconfortabilă, mai ales că cele mai bune odăi erau deja ocupate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
după cura mea de la Carlsbad, înainte de a pleca la Predeal, hotărâi să trec câteva zile la Florica, unde nu mai fusesem, și mă anunțai din București. Petrecurăm trei zile împreună. Dânsa, gonită de căldură, plecă la Cumpăna cu automobilul meu, insistând să o urmez. Eu rezistam, voiam să mai stau la Florica. Mi se părea că mă simt mai bine printre cei morți. După patru zile însă, mă birui și pe mine căldura caniculară de atunci, nu mai puteam ieși din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
comandantul jandarmilor, directorul poștei, primarul Bucureștilor și guvernatorul Băncii Naționale, precum și pe Franasovici, care își consolidase la Curte situația, invitând pe Lupescu. Duca era pentru concesiuni și ca el aproape toți fruntașii, afară de Lapedatu, Dimitriu, Sassu și Costinescu. În fine, insistară atât și i se asigură cu atâta certitudine că avea făgăduiala acestor eliminări succesive, încât cedă. Ba chiar Franasovici îl rugă cu lacrimile în ochi să nu-l execute de la început, să-l primească numai ca o satisfacție vremelnică, dându
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la vila lui Costinescu, obținuse ce dorea de la rege și i se ridicase piatra de pe inimă. De mult nu-l văzusem așa de vesel și voios. Rămase acolo, luă ceaiul și plin de mulțumire plecă la gară cu d-rul Costinescu, insistând ca Dinu, cam guturăios, să nu-l însoțească. Sosind la gară, Duca sare din automobil și alergă spre tren. Pe peron erau mulți amici politici; pe când strângea mâna unuia din ei și dr. Costinescu, la trei pași în urmă, saluta
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Refuz categoric. „Atunci cere-i o audiență“. „N-am nici un cuvânt, de dorește să mă vadă să mă cheme, sunt militar și mă voi duce“. Și plecă la Predeal. A doua zi, doamna Goga sosește cu automobilul la Predeal și insistă până la a vărsa lacrimi. 22 octombrie 1939. conferințele asupra regelui carol i. universitatea liberă După aprobarea și promiterea întregului concurs al Ministerului de Interne, d. Armand Călinescu m-a autorizat să mă adresez la autoritățile respective, când vom fixa data
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
existe nimic din trecut, numai prezentul. Rău faceți, pe trecut se sprijină prezentul și viitorul. Faceți cum voiți, eu mă mișc. Interziceți. Aveți toate mijloacele de a o face, dar rău faceți.“ Peste câteva minute sosește la mine d. Ottescu, insistând ca eu să contramandez conferințele. Același refuz categoric din parte-mi, cu aceleași vorbe. Dar am mai adăugat: „Ca o probă de dorința dis trugerii trecutului, avem schimbarea plăcilor cu numele Brătienilor pe străzi, ca și cum istoria s-ar putea schimba
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fără lupte Basarabia și Bucovina? Armata dezonorată și descurajată, toată țara indignată față de nepregătirea oamenilor, necunoscuți în străinătate, care trebuiau să rezolve chestiunile diplomatice, aleși nu de țară, dar de rege. Maniu, luând al doilea cuvântul, protestă tot atât de energic și insistă asupra îngrijorării Ardealului. Cădea regele de sus. Ce iluzii își făcuse! dar, cu încăpățânarea și suficiența care îl caracterizau, le răspunse: „1. Că el nu va lucra decât cu oameni tineri; 2. Că armata și-a făcut întreaga datorie (!?); 3
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
animale, planșa cu imagini fapte bune , fapte rele. STIMULAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ Înv. Musca Viorica, Școala Gimnazială Boghicea De-a lungul timpului, am căutat mereu răspuns la întrebările care ma frământa că dascăl, ca deschizător de drumuri spre cunoaștere: a) Insistăm oare de ajuns, folosim metode adecvate, astfel încât elevii noștri să-și însușească corect limba română? b) Urmărim și corectam sistematic, zi de zi, ora de oră, exprimarea și scrierea elevilor noștri? c) Sădim în sufletul lor dragostea pentru limba română
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Aici a găsit Gusti Hlinka ceva care merită pomenit: La un moment dat, mergând pe un drumeag de căruță, Gusti se oprește și îmi spune: Ia uită-te acolo !! M-am uitat, dar nu am văzut nimic, dar Gusti a insistat, și atunci am văzut și eu urmele unei așezări vechi, practic se puteau vedea urmele zidurilor, doar prin faptul că iarba era mai ridicată cu vreo 15-20 cm decât restul, iar în mijlocul zonei, resturile zidurilor marcau o încăpere cu nivelul
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
readaptarea a fost greoaie dar în cele din urmă totul a revenit la normal. Așa cum am mai spus, Mișu Vintilă apărea la atelierul nostru atunci când te așteptai mai puțin și bineînțeles de fiecare dată îmi propunea să pictez „naiv”, chiar insista pe această temă. Eu încercam de fiecare dată să evit a da un răspuns concret, deoarece în sinea mea mă gândeam la cele discutate cu colegii de atelier viz-a-viz de „arta naivă” iar pe de altă parte îmi doream acest
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mei dălțile. Imediat am făcut o selecție pentru că nu aveam cum să le iau pe toate. Am ales cele mai des folosite alături de un ciocan de sculptură și un ferăstrău de mână. În geantă nu mai era loc, dar am insistat până au încăput. Aveai impresia că dintr-un moment în altul geanta va plesni. Era prea plină, dar știam că acum am tot ce-mi trebuie pentru drum. Puteam pleca liniștit spre gară. Pe peron diferite figuri care mai de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
care tocmai o terminasem. În cameră atmosfera era mult mai plăcută, aveam impresia că mă aflam într-un mic atelier, peste tot erau împrăștiate diferite tuburi de culori și pensoane de diferite dimensiuni. Colegul meu de atelier venise fără nimic, insistând la organizatorul taberei să-i pună la dispoziție tot ce i-a promis. La început Vintilă a cam cârâit dar cu Bobiță nu i-a mers, punându-și pe o bucată de carton ce o folosea drept paletă aproape toată
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mă aflam așa de aproape de vreo zece oi ce erau și ele la rândul lor destul de înghesuite, dar foarte amabile primindu-mă printre ele. Astfel urcam muntele spre cabană. Nu m-aș fi urcat, dar ciobanii ce erau localnici, au insistat, spunându-mi că drumul e foarte lung și că voi avea ocazia să-l văd la coborâre. Aveau dreptate și în plus aveam șansa să stau mai mult sus, ajungând și la timp la masă. Astfel înconjurat de un miros
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
au dat naștere unei familii de artiști ambițioși, dornici de afirmare, întrecându-se unul pe altul în măiestria penelului. Timpul trecea fără să-l oprești, la fel și discuțiile, iar insistențele lui Vintilă de a modifica tabloul nu se opreau, insistând să-mi impună un stil care pentru mine nu însemna mare lucru. Ce dorea domnia sa nu era complicat, ci chiar foarte simplu, dar îmi schimba lucrarea într-o altă lucrare ce nu-mi aparținea. Nu am mai putut răbda și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
dimensiuni mult mai extinse decât cele cunoscute. În paginile următoare am încercat o trecere în revistă a evoluției asistenței psihiatrice de mănăstire (empirică, strict filantropică) spre ospiciile asistate de medici și, ulterior, organizate, legiferate, în spiritul criteriilor sanitare ale timpului, insistând cu precădere asupra aspectelor inedite. ASISTENȚA MEDICALĂ DE MĂNĂSTIRE Cele dintâi informații cu privire la asistența bolnavilor psihic oferită de mănăstirile din Moldova, deși încă disparate, atestă rolul important pe care l-au deținut mănăstirile în această privință. Concentrând întreaga viață spirituală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Schitul Adam și Mănăstirile Rașca, Văratec și Agapia. Primele două ospicii sunt cunoscute; despre celelalte avem informații foarte puține, în consecință, schițând istoricul celor dintâi, vom sublinia mai ales datele puțin cunoscute din evoluția ospiciilor de la Neamț și Golia; vom insista însă asupra ospiciului de la Adam, aproape necunoscut astăzi. În ordine cronologică, aflăm că în secolul al XVI-lea exista la mănăstirea Golia (care a fost înființată înainte de 1546) o icoană a Sfintei Maria, reputată a vindeca pe epileptici și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
caracter de instituție sanitară, ceea ce a făcut ca alienații să polarizeze tot mai mult spre aceste unități și să beneficieze de tratament medical calificat. Ne oprim, în continuare, asupra unor aspecte mai semnificative ale ospiciilor de la Neamț, Golia și Adam, insistând nu atât asupra evoluției cronologice a acestor instituții, cât mai ales asupra climatului specific, ilustrativ pentru psihiatria timpului. Vom aminti, în limita documentației, și de alte ospicii și de nume de psihiatri, inedite până în prezent. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ Ospiciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
între părți, în legătură cu desființarea unei băi etc. Calitatea asistenței alienaților lasă atât de mult de dorit încât, în 1858, Ludovic Steege, într-o cerere adresată domnitorului, menționează starea deplorabilă și lipsa de igienă a ospiciilor de la Neamț și Golia și insistă asupra necesității de a se construi imobile noi, după un plan care-i aparținea. Propunerea lui Steege nu a fost realizată. În același an, 1858, personalul ospiciului a devenit mai numeros. Ca răspuns al fizicului districtului Neamț, dr. Fleișer comunică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
anului 1900, Ospiciul își trăia ultimii ani. Apariția Spitalului Socola cu condiții superioare oferea bolnavilor psihici avantajul unui tratament optim. Ca urmare, ospiciul începuse să decadă, zbătându-se în tot felul de lipsuri. Foarte multe documente contabile, asupra cărora nu insistăm, demonstrează dificultățile materiale tot mai mari în care se găsea Ospiciul. Cu toate acestea, pe plan științific, activitatea dr. Zosin a ridicat între 1898 și 1904 asistența medicală a bolnavilor de la Neamț la un nivel neatins până atunci. Trecând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nici un obiect sau metodă de restricție sau de represiune (carcera, bașca, butuc, lanțuri etc.). În aceeași perioadă, la Neamțu și la Golia existau astfel de obiecte. De altfel raportul devine elogios, de mai multe ori, asupra fostului medic al Ospiciului, insistând cu privire la "umanitarismul și la spiritul național al Lăjescului". După încheierea reviziei, Ospiciul a fost condus de dr. C. Codrescu din Bârlad, care a deținut funcția de director suplinitor, deplasându-se în acest scop din Bârlad din când în când. Despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]