16,589 matches
-
eram contra, cum sunt și azi, și, fapt notabil, când Nichita a început să bea tărituri, coniac și apoi votcă, deși a durat prietenia, întâlnirile noastre s-au „espasat”, au devenit mai rare și mai întâmplătoare. Poeții citeau, apoi, din manuscrisele lor, cei trei poeți ai grupului, noi doi, eu și Matei, ne erijam în critici, mai ales Matei, știutor a deosebi filiații în literatura română, engleză sau spaniolă. El însuși citea rar, prima lectură a lui de care mi-amintesc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
criticul Lucian Raicu. Raicu, pseudonimul lui Bernard Leibovici, a fost, dacă nu în grupul nostru inițial, așa cum l-am găsit eu în ’58, unul dintre cei care, cu siguranță, i s-a atașat. În primul rând prin sensibilitatea sa față de manuscrisele lui Nichita pe care acesta, la începutul anilor ’60, ni le citea în casa comandorului Ciurea, tatăl logodnicei sale și viitoare soție, prozatoarea Doina Ciurea. Soțul scriitoarei pentru copii Sonia Larian, unul dintre cele mai extraordinare spirite evreiești askenazi, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu-ți arzi, atunci, pânzele, de ce le expui publicului, cu cheltuială de mijloace, cu emoție, cu frică?!...”, l-am întrebat odată pe un pictor. Pe un scriitor, atât de „nevrozat” de lupta pentru doborârea obstacolelor care stau în calea publicării manuscrisului său - în orice regim! -, nici nu-l mai întreb. Sigur, mai multe răspunsuri sunt posibile și eu am iritat pe nu puțini convivi când afirmam că nu „există posibilitatea creației și a geniului decât în social”. La România literară, printre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
capriciu pe cea de redactor-șef la România literară. Preda deci, mare senior al prozei românești și director de editură, care a făcut gestul nobil de a-mi publica primul roman „după întoarcerea mea din exil”, Îngerul de gips, față de manuscrisul Bunavestirii, pe care l-am înmânat adjunctului său, Mihai Gafița, în toamna lui ’74, s-a arătat deodată ezitant. L-a încredințat lui Mugur, la dorința mea - a fost o greșeală; dacă Geta Dimisianu mi-ar fi fost redactoare și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
repede. (Îi mulțumesc pe această pagină Getei pentru curajul și onestitatea ei intelectuală și editorială la Cartea Românească, unde a luptat nu numai pentru romanele lui Buzura sau Breban, dar și pentru mulți alți scriitori, mulți tineri, ce-și vedeau manuscrisele amânate de pe un an pe altul sau ciuntite de tot felul de șobolani literari!Ă Trecuseră doi ani de la predarea manuscrisului, când Preda, chemându-mă în biroul lui în prezența lui Eugen Simion, mi-a declarat că „refuză publicarea”, deoarece
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu numai pentru romanele lui Buzura sau Breban, dar și pentru mulți alți scriitori, mulți tineri, ce-și vedeau manuscrisele amânate de pe un an pe altul sau ciuntite de tot felul de șobolani literari!Ă Trecuseră doi ani de la predarea manuscrisului, când Preda, chemându-mă în biroul lui în prezența lui Eugen Simion, mi-a declarat că „refuză publicarea”, deoarece romanul „nu e marxist”! Am trăit un moment de stupefacție și de uimire când același Preda mi-a propus apoi în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
figură de „vigilent” apărător al comandamentelor de partid, ins aspru și adesea inamic al comunității scriitoricești. Pentru că Ivasiuc insista totuși, simțindu-mi disperarea și singurătatea din ce în ce mai profundă, mai radicală, am acceptat și m-am prezentat în biroul lui Râpeanu cu manuscrisul romanului. El l-a chemat pe Anghelescu, adjunctul său, și mi-a propus „să lucrez pe text” cu acesta, promițându-mi că decizia lui Anghelescu va fi și a sa. Am „lucrat” cu Anghelescu și cu un oarecare Sorin - fost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
activist la cenzură! - toată vara lui ’76, tăind cu durere câteva zeci de pagini și multe, splendide fraze, observații și metafore. Dar... amicii, Manolescu și Ivasiuc, mă încurajau: romanul trebuie să apară. Ivasiuc a fost, de altfel, primul lector al manuscrisului și n-am să uit niciodată cum, în seara când trebuia să ne întâlnim la „doamna Candrea”, după ce m-a anunțat victorios că a terminat lectura, el a sosit într-adevăr cu sutele de pagini sub braț și... cu piciorul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ore, am fost supus unei anchete severe de către un grup de militari în civil, colonei și generali, conduși de secretarul general, pe atunci, al MAI, Nicolae Pleșiță. Fusese „interceptat” la frontiera jugoslavă, în Volvo-ul lui René, pe bancheta din spate, manuscrisul romanului meu Bunavestire și, timp de câteva ore, militarii au încercat să mă facă să mă dezic de editorul meu și de „fapta mea”, aceea de a preda un manuscris nepublicat unui editor din Vest. Nu am făcut nici una, nici
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
frontiera jugoslavă, în Volvo-ul lui René, pe bancheta din spate, manuscrisul romanului meu Bunavestire și, timp de câteva ore, militarii au încercat să mă facă să mă dezic de editorul meu și de „fapta mea”, aceea de a preda un manuscris nepublicat unui editor din Vest. Nu am făcut nici una, nici alta - deși circulă unele variante, orale sau scriptice, că aș fi făcut-o și dovada este singura foaie scrisă de mâna mea și încredințată vreodată securității, o pagină scrisă de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scrisă de mâna mea și încredințată vreodată securității, o pagină scrisă de mână pe o singură parte, în care explicam relațiile mele cu Coeckelberghs, faptul că aveam un contract și, dacă țin bine minte, adăugam că nu i-am dat manuscrisul decât „spre lectură”. Atacat de coloneii aflați la masă că în unele interviuri acordate unor ziare suedeze „atac realităților românești și comuniste”, am replicat că „atacurile” mele „se reduc” la criticarea „realităților dezastruoase literare” și că aș putea să le
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ziare suedeze „atac realităților românești și comuniste”, am replicat că „atacurile” mele „se reduc” la criticarea „realităților dezastruoase literare” și că aș putea să le „lărgesc”, referindu-mă la armată sau conducerea de partid. Iar faptul că am încredințat un manuscris unui editor străin, culpă „enormă” în ochii lor, l-am explicat foarte calm prin aceea că „ne aflăm, nu-i așa, într-un stat al oamenilor muncii, cu o legislație ce apără produsele acestei munci”, or, acel manuscris, am repetat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încredințat un manuscris unui editor străin, culpă „enormă” în ochii lor, l-am explicat foarte calm prin aceea că „ne aflăm, nu-i așa, într-un stat al oamenilor muncii, cu o legislație ce apără produsele acestei munci”, or, acel manuscris, am repetat de câteva ori, „este produsul muncii mele și proprietatea mea în consecință”. În acel moment a intervenit Pleșiță, pe care l-am cunoscut cu acea ocazie, tăcut până atunci și lăsându-i pe adjuncții săi să mă „înghesuie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cine e și ce grad poartă. De cum a luat cuvântul au tăcut cu toții și fețele li s-au destins - din aceasta am dedus că el „e șeful”. Mi s-a dat voie să plec, unul din colonei mi-a purtat manuscrisul gros până la ieșire. Urma să-l văd pe același Pleșiță, după un an, de data aceasta ministru adjunct sau plin, nu mai știu exact, al aceluiași minister cu ocazia unei alte anchete care avea ca scop să „mărturisesc” cum de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Urma să-l văd pe același Pleșiță, după un an, de data aceasta ministru adjunct sau plin, nu mai știu exact, al aceluiași minister cu ocazia unei alte anchete care avea ca scop să „mărturisesc” cum de a ajuns totuși manuscrisul Bunavestirii în Suedia. Nu știu de unde aflaseră, dar era adevărat. Trimisesem manuscrisul, și încă în două rânduri, prin intermediul Ambasadei Germane și al ambasadorului R.F.G. la București, Erwin Wickert. De două ori deoarece, prima oară, sediul ambasadei RFG din Stockholm fusese
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aceasta ministru adjunct sau plin, nu mai știu exact, al aceluiași minister cu ocazia unei alte anchete care avea ca scop să „mărturisesc” cum de a ajuns totuși manuscrisul Bunavestirii în Suedia. Nu știu de unde aflaseră, dar era adevărat. Trimisesem manuscrisul, și încă în două rânduri, prin intermediul Ambasadei Germane și al ambasadorului R.F.G. la București, Erwin Wickert. De două ori deoarece, prima oară, sediul ambasadei RFG din Stockholm fusese atacat și incendiat parțial, manuscrisul meu pierzându-se astfel. Au fost ore
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
știu de unde aflaseră, dar era adevărat. Trimisesem manuscrisul, și încă în două rânduri, prin intermediul Ambasadei Germane și al ambasadorului R.F.G. la București, Erwin Wickert. De două ori deoarece, prima oară, sediul ambasadei RFG din Stockholm fusese atacat și incendiat parțial, manuscrisul meu pierzându-se astfel. Au fost ore întregi de presiune a „coloneilor” - printre care un „oarecare” Tăbăcaru, ce a ajuns mai târziu general și pe care-l cunoscusem încă în vara lui ’72, la venirea mea în țară din Germania
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
întâmplat „dincolo”, adică în Vestul cultural, oglinda și mentorul nostru neînduplecat... De aici, probabil, și strigătul de alarmă al lui Lovinescu - și ne imaginăm azi bucuria, dar și stupoarea sa când el însuși a trebuit să descopere și să lanseze manuscrisul voluminos al tinerelului deșirat și blond, care avea deja un prost renume în Capitală, coborât de la Bistrița-Năsăud, dintr-o măruntă familie de intelectuali de țară, ce propunea de fapt primul roman românesc „care stătea”. Așa cum o statuie trebuie în primul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se ajunge la stridențe, fratricide și false în esență, lupte literare și de opinii, așa-zise „lupte între generații” care sunt, de fapt, radicale semne ale unei intoleranțe penibile, acut provinciale. 2 Nina Cassian și Ali Ștefănescu, care au citit manuscrisul Franciscăi în vara lui ’63 - mai trebuiau să treacă doi ani de lupte, descurajări, sărăcie, singurătate dusă până la marginile ridicolului, până la apariția cărții! -, ca și cei doi recenzenți ai ei, Pop Simion și Marin Preda, au fost primii, din afara grupului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
recenzenți ai ei, Pop Simion și Marin Preda, au fost primii, din afara grupului meu literar, care au crezut în vocația și în arta mea. (Cu Preda am dus prima bătălie - ea urma să se reitereze aproape în aceleași forme în fața manuscrisului Buneivestiri! - pentru a păstra integritatea romanului; el îmi pretindea să tai pur și simplu toate capitolele în care apărea eroina cărții, Francisca, și să las doar partea care-l avea în centrul acțiunii pe Cupșa, țăranul sărac ce vine din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prietenii lor, Ov.S. Crohmălniceanu, ministrul Macovei și alții. Ali și Nina - da, și Nina, care mi-a declarat sinceră că nu înțelege entuziasmul lui Ali, „ei, schițele mele nu-i spuneau mare lucru!”, dar, după vreo trei ani, la lectura manuscrisului Franciscăi, mi-a mărturisit și ea, în tonuri supra-măgulitoare, aderența la arta mea epică - Ali și Nina au fost primii mei susținători în afara restrânsului meu grup literar. Primii dintr-o altă generație literară, făcând parte din establishment-ul cultural și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
leniniste” etc. În schimb, îmi acorda un credit profesional dincolo de orice limite și mergea până acolo încât, el, prozator, romancier cu cel puțin zece volume la activ, să accepte rezervele aspre pe care i le făceam la un roman în manuscris la care lucra, Al cincilea anotimp, și să facă tăieturile de rigoare spre uimirea ușor stupefiată a cercului lor de prieteni, scriitori și pictori cu toții afirmați și celebri, care ridicau din umeri la „fixația” pe care o făcuse Ali la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
izvorască din sinele meu „irațional” și credincios (în felul lui!Ă, trebuie să adaug că în aceeași vară, ’65, speriat că încă o dată voi fi mințit și amânat de cerberii culturali ai regimului, nemaisuportând tensiunea așteptării - mi se spusese că manuscrisul romanului se afla într-o tiparniță la Cluj; de ce la Cluj?! și de ce întârzia?! -, în loc să mă afund în alcool sau într-o intrigă oarecare amoroasă cu una din fetele frumoase și îmbietoare ce-mi stăteau în preajmă și pe care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bărbătească nu a mai rezistat neliniștii de fund, a vechii și cunoscutei spaime a „nerealizării” sociale, a ratării, de care, în ochii nu puținora, eram deja însemnat și cum nimeni nu știa să-mi răspundă la telefon care e situația manuscrisului la tipografia clujeană, mi-am făcut iute bagajul și, însoțit de bunul meu prieten „Pax”, doctorul Constantin Panciu, din Lugoj, coleg de liceu și care m-a asistat, fidel, la primele trei romane scrise acolo, pe malul Timișului, am fugit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unde ea va publica cărți de etnologie a zonei din sudul Olteniei natale și apoi romaneă, cu Animale bolnave lucrurile s-au... „încurcat” însă. Am terminat romanul în toamna lui ’67 și m-am grăbit să-i pun în brațe manuscrisul voluminos dnei Mihăileanu, directoarea Editurii Tineretului, cu care convenisem să-i aduc repede un... roman polițist. Cu toată graba mea de a-l scrie, am aflat însă că exact „pe același caz” depusese H. Zincă un roman ce și apăruse
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]