13,719 matches
-
pentru Platon, entitățile fundamentale au fost forme abstracte non-mentale, pe când pentru Leibniz ele au fost monade proto-mentale și concrete. Ca o regulă, idealiștii transcedentali precum Kant susțin partea epistemică a idealismului fără a fi încredințați că realitatea este până la urmă mentală; idealiștii obiectivi ca Platon susțin baza metafizică a realității, în real sau abstract, fără să-și restrângă epistemologia la o experiență obișnuită; iar idealiștii subiectivi ca Berkeley susțin atât idealismul metafizic, cât și cel epistemologic. Idealismul monistic susține că conștiința
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
făcut distincție între idealismul transcendental și cel critic din variantele precedente: Kant distinge între obiectele ce apar în fața unui observator și obiectele în sine. El mai spune că nu putem aborda ""ul, ca „lucru în sine” () fără propria noastră lume mentală. El adaugă că mintea nu este o tablă nescrisă, o "tabula rasa", dar vine echipată cu categorii pentru organizarea impresiilor senzoriale. În primul volum al operei "Parerga și Paralipomena", Schopenhauer își scrie propria „schiță de istorie a doctrinei idealului și
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
o tablă nescrisă, o "tabula rasa", dar vine echipată cu categorii pentru organizarea impresiilor senzoriale. În primul volum al operei "Parerga și Paralipomena", Schopenhauer își scrie propria „schiță de istorie a doctrinei idealului și realului”. El definește idealul ca imagini mentale ce constituie cunoaștere subiectivă. Idealul, pentru el, este ceea ce poate fi atribuit propriilor noastre minți. Imaginile din capul nostru sunt ceea ce cuprinde idealul. Schopenhauer a subliniat că suntem limitați de conștiința noastră. Lumea pe care o vedem este doar o
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
subiectivă. Idealul, pentru el, este ceea ce poate fi atribuit propriilor noastre minți. Imaginile din capul nostru sunt ceea ce cuprinde idealul. Schopenhauer a subliniat că suntem limitați de conștiința noastră. Lumea pe care o vedem este doar o reprezentare sau imagine mentală a obiectelor. În mod direct și imediat, cunoaștem numai reprezentări. Toate obiectele care sunt în afara minții sunt cunoascute indirect prin meditația minții noastre. El a prezentat o istorie a conceptului de „ideal” ca „ideațional” sau „care există în minte ca
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
-ul lui Fichte are nevoie de un non-I, deoarece nu este subiect fără obiect și vice versa. Așa că nu există diferență între subiectiv și obiectiv, adică între ideal și real. Aceasta este „ absolută” a lui Schelling: ideile sau imaginile mentale din minte sunt indentice cu obiectele acestor imagini, care sunt exterioare minții. Idealismul absolut este exprimat în expunerea lui G. W. F. Hegel despre cum existența este comprehensibilă ca un întreg atotcuprinzător. Hegel și-a numit filozofia idealism „absolut” în contrast cu
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
al lui Hegel. Idealismul pluralist, precum cel al lui Gottfried Leibniz, are viziunea că sunt multe minți individuale care susțin existența lumii observabile și fac posibilă existența universului psihic. Spre deosebire de idealismul absolut, idealismul pluralist nu afirmă existența unei singure realități mentale fundamentale sau a „Absolutului”. Forma de idealism a lui Leibniz, cunoascută ca panpsihism, vede „monadele” ca adevărații atomi ai universului și ca entități ce au percepție. Monadele sunt „forme substanțiale de existență”, elementare, individuale, supuse propriilor legi, nu interacționează între
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
care lumea fizică este construită, a luat forma mesajelor transmise prin nervi către sediul conștiinței... Conștiința nu este definită tăios, dar apune în subconștient... Este greu pentru fizicianul materiei în fapt să accepte viziunea că substratul a toate are caracter mental. Dar nimeni nu poate nega că mintea este primul și cel mai direct lucru în experiența noastră, iar orice altceva este deducție izolată.” Ian Barbour, în cartea sa, "Chestiuni în știință și religii" (1966), p. 133, citează din lucrarea lui
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
într-un text ce argumentează că Principiile Incertitudinii ale lui Heisenberg dau o bază științfică pentru „apărarea ideii de libertate umană”. Citează și din cartea lui Eddington, "Știința lumii nevăzute" (1929), pentru susținerea idealismului filozofic, „teza că realitatea este fundamental mentală”. Sir James Jeans a scris: „Râul cunoașterii duce spre o realitate nemecanică; universul începe să mai mult să arate ca un mare gând decât ca o mare mașină. Mintea nu mai figurează ca un intrus accidental în realitatea materiei... noi
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
aplicată și în Japonia, Belgia, Franța și Finlanda. Sugestopedia este una din cele câteva metode ce utilizează relaxarea în timpul învățării. Bazandu-se pe descoperirea neuronilor oglindă Ludger Schiffler (2003) a dezvoltat învățarea interemisferică a limbilor străine, folosind gestica și reprezentările mentale în timpul perioadelor de relaxare. Scopul metodei sugestopedice este îmbunătățirea învățării prin diminuarea filtrului afectiv al subiecților. Lozanov afirmă în situl sau, Suggestology and Suggestopedy, că “sugestopedia este un sistem de eliberare,” eliberare de “conceptele negative privind dificultățile procesului de învățare
Sugestopedie () [Corola-website/Science/311770_a_313099]
-
Lozanov descrie ca “ învățare desugestivă ”): “libertate, fără nici o presiune, eliberare de programarea anterioară ce restricționează inteligența și acumularea spontană de cunoștințe, abilități și obiceiuri.” Metoda implementată astfel, acționeaza nu numai la nivelul conștient ci și la cel subconștient, la rezervele mentale. Predarea se face pe fond de muzica barocă sau electronică, pe un ritm de 60 bătăi pe secundă. , Bucățile´´ de informație sunt citite studenților în ritm de 4, 8 sau 12 bătăi, 8 fiind mai frecvent. Tonul vocii se schimbă
Sugestopedie () [Corola-website/Science/311770_a_313099]
-
mea creștere ca autor și persoană." Dragonul lui Eragon, Saphira, a fost conceput ca "prietenul perfect", alegând să urmeze "o direcție mai umană" în ceea ce o privește deoarece a fost crescută departe de propria ei specie și rasă, în "contact mental permanent" cu un om. "M-am gândit să fac dragonul mai apropiat de ceea ce e un dragon în cazul în care se află în propria sa lume, dar nu mi s-a oferit această ocazie. Cu Saphira am explorat un
Eragon () [Corola-website/Science/311018_a_312347]
-
se dovedește a fi elfă. Murtagh și Saphira concep un plan de evadare, salvându-i pe cei doi captivi după o luptă pe viață și pe moarte cu Umbra Durza - un vrăjitor posedat de spirite malefice. După evadare, Eragon contactează mental elfa inconștientă și află că numele ei este Arya. Ea îi spune că a fost otrăvită și că doar o poțiune care se află la vardeni o poate slava. Arya îi arată lui Eragon o amintire prin care călătorește la
Eragon () [Corola-website/Science/311018_a_312347]
-
plece. Cu lacrimi în ochi își ia bagajele și se pregătește să plece, însă e oprită de Ken, care îi spune că poate să rămână. Pe parcursul anime-ului va întâlni numeroase obstacole ce o va ajuta să dobândească o maturizare mentală și spirituală. Va fi ajutată de numeroșii ei prieteni și de Spiritul Scenei, Fool Este dublată de Ryo Hirohashi în versiunea japoneză și de Cynthia Martinez în versiunea engleză a Kaleido Star. Sora s-a născut prematur la șapte luni
Sora Naegino () [Corola-website/Science/311797_a_313126]
-
că rezolvarea lui este cheia succesului. Rezolvarea acestuia este un proces de durată. Printre secretele utilizate în această trecere amintim: laringele jos poziționat, faringele larg deschis, centrarea coloanei sonore, cântatul în mască, sombrarea/întunecarea sunetului, verticalizarea poziției de cântat, pregătirea mentală a pasajului. Ludovic Spiess menționa la începutul lucrării sale importanța ambitusului necesar pentru abordarea diverselor roluri. Drept curiozități iată câteva dintre notele extreme care apar în repertoriul rolurilor de tenor. Limita de jos a tenorului este situată teoretic la do
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
madicine). Noua concepție - deși incipient avea o orientare terapeutică-preventivă - s-a răspândit în toate ramurile cercetărilor, informaticii, educației și precticii medicale: în cardiologie (Evidence-Based Cardiology), în medicina de laborator (Evidence-Based Laboratory Medicine), în asistența medicală (Evidence-Based Nursing), în psihiatrie (Evidence-Based Mental Helth), în medicina generală (Evidence-Based Health Care), în obstetrică și ginecologie (Evidence-Based Obstetrics and Gynecology), etc. Facultățile de medicină din Occident își fac un titlu de onoare din inițierea de centre de MBD cu scopul de propagare și de evoluare
Medicină bazată pe dovezi () [Corola-website/Science/311861_a_313190]
-
din Univers am putea să cunoaștem tot ce urma să se întâmple. Sisteme întregi de gandire au fost bazate pe această idee și din nefericire încă sunt. Atunci cand Sigmund Freud a inventat psihanaliza, el a pornit de la ideea că problemele mentale sunt rezultatul unor traume din trecut. Terapia psihanalitica permite pacientului să iși străbată amintirile, să găsească, să înfrunte și să rezolve problema generatoare de conflict. Toată această idee se baza pe o cauză și un efect liniar. Teoria Haosului ne
Teoria haosului () [Corola-website/Science/311971_a_313300]
-
a sau suicidul (în latină "suicidium", de la "sui caedere", „a se omorî”) reprezintă acțiunea unei persoane de a-și cauza propria moarte. Suicidul este de cele mai multe ori comis din disperare, a cărei cauză este adesea atribuită unei boli mentale cum ar fi depresia, tulburarea bipolară, schizofrenia, alcoolismul sau dependența de droguri. Adesea joacă un rol și factorii de stres ca problemele financiare sau problemele ivite în relațiile interpersonale. Printre eforturile de prevenire a sinuciderii se numără și restricționarea accesului
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
schizofrenia, alcoolismul sau dependența de droguri. Adesea joacă un rol și factorii de stres ca problemele financiare sau problemele ivite în relațiile interpersonale. Printre eforturile de prevenire a sinuciderii se numără și restricționarea accesului la arme de foc, tratarea afecțiunilor mentale și abuzului de droguri și îmbunătățirea dezvoltării economice. Metoda utilizată cel mai des pentru sinucidere variază în funcție de țară și este parțial legată de disponibilitate. Metodele cele mai comune includ: spânzurarea, otrăvirea cu pesticide și împușcarea. Anual se sinucid între 800
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
activ în cauzarea decesului cuiva. Ideația suicidară se referă la gândurile unei persoane de a-și lua viața. Factorii ce influențează riscul de sinucidere includ bolile psihice, abuzul de droguri, stări psihologice, situații culturale, familiale și sociale și genetica. Bolile mentale și abuzul de substanțe coexistă în mod frecvent. Alți factori de risc includ tentative anterioare de suicid, disponibilitatea unui mijloc de a comite această acțiune, cazuri de suicid în familie sau existența unui traumatism cranio-cerebral. De exemplu, s-a constatat
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
15-40% din oameni lasă un bilet de adio. Se pare că genetica determină între 38% și 55% din comportamentele suicidare. Veteranii de război prezintă un risc mai mare de sinucidere, în mare parte din cauza unei frecvențe mai ridicate a bolilor mentale și problemelor fizice legate de război. Bolile psihice sunt deseori prezente la momentul sinuciderii, cu estimări de la 27% până la mai mult de 90%. Printre cei care au fost internați într-un spital psihiatric, riscul unei sinucideri reușite pe parcursul vieții este
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
În aproximativ 80% din cazurile de sinucidere reușită, persoana respectivă a consultat un medic pe parcursul anului precedent decesului, inclusiv 45% în decursul lunii precedente. Aproximativ 25-40% dintre cei care s-au sinucis au avut contact cu servicii din domeniul sănătății mentale în anul precedent. Abuzul de substanțe este al doilea factor de risc pentru suicid, după depresia majoră și tulburarea bipolară. Atât abuzul cronic de substanțe, cât și intoxicația acută sunt asociate. Atunci când se combină cu o durere personală, cum ar
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
suicid, după depresia majoră și tulburarea bipolară. Atât abuzul cronic de substanțe, cât și intoxicația acută sunt asociate. Atunci când se combină cu o durere personală, cum ar fi doliul, riscul crește. În plus, abuzul de substanțe este asociat cu tulburările mentale. Majoritatea persoanelor se află sub influența substanțelor sedativ-hipnotice (cum ar fi alcoolul sau benzodiazepinele) atunci când se sinucid, alcoolismul fiind prezent între 15% și 61% din cazuri. Țările care au mai multe cazuri de alcoolism și o densitate mai mare a
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
și să acționeze în mod cu totul diferit de cel în care ar simți, gândi sau acționa în mod independent. Colectivitatea devine astfel o mulțime psihologică sau o mulțime organizată, care formează o singură ființă și se supune legii unității mentale a mulțimilor. Există anumite idei și sentimente care nu apar și nu se transformă în acțiuni decât în cadrul unei mulțimi. Mulțimea psihologică este o ființă provizorie, compusă din elemente heterogene, sudate la un anumit moment dat. O mulțime psihologică se
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
crește cu o personalitate rece, având că dorința uciderea fratelui său. Interacțiunile sale cu membrii echipei, mai ales cu Naruto Uzumaki, îl fac să se concentreze mai puțin la răzbunare, insă întâlnirea cu Itachi, care îl lasă pe Sasuke învins mental și fizic, îl determină pe Sasuke să plece din sat și să caute mai multă putere din partea criminalului Orochimaru.Dupa 3 ani Sasuke, realizând că nu mai are ce învață de la Orochimaru îl ucide pe acesta și recrutează o echipă
Lista personajelor din Naruto () [Corola-website/Science/312363_a_313692]
-
țărm”. Ea oferă ghidare și protecție atât în călătoriile pe mare și pe uscat cât și în călătoriile spirituale către starea de Iluminare. -Tara mai este cunoscută la tibetani ca Zeița Devotată, Cea care asigură protecție deplină. În sistemul practicilor mentale, oferite de marii maeștri ai înțelepciunii tibetane, Tara este arhetipul propriei noastre înțelepciuni. Ei vorbesc despre transformarea conștiinței, o călătorie spre libertate. Ei predau căi simple și directe pentru ca fiecare persoană să descopere înăuntrul lor înțelepciunea, compasiunea și gloria atribuite
Tara () [Corola-website/Science/312432_a_313761]