15,766 matches
-
al fraților chiar și după dispariția tatălui sau bunicului. O altă diferență existentă între familia tradițională rusească și cea românească o constituie instituția bătrânilor. În limba română, cele două cuvinte comparabile cu starâi slav sunt: bătrân (de origine latină) și moș (de origine dacă). Ambele desemnează în limbajul curent, ca și varianta lor slavă, persoanele în vârstă. Un alt sens comun dat celor două cuvinte, de această dată tipic românesc, este acela de parte din moșia unui sat. Cuvântul slav starosta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
bătrânilor la români nu își alegea un șef, ci funcționa prin adoptarea unei hotărâri colective. Cuvântul moși nu dispune de aceste ultime sensuri ale cuvântului bătrâni, dar este în schimb legat de trecut și de existența lumii de dincolo. Prin moși sunt desemnați strămoșii familiei, ai neamului, cei trecuți în „lumea cealaltă”, cu care cei aflați încă în lumea viilor continuă să păstreze legătura. Moșii sunt totodată și protectorii de dincolo ai familiei și neamului. Proprietatea asupra pământului și subunitatea familială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cuvântului bătrâni, dar este în schimb legat de trecut și de existența lumii de dincolo. Prin moși sunt desemnați strămoșii familiei, ai neamului, cei trecuți în „lumea cealaltă”, cu care cei aflați încă în lumea viilor continuă să păstreze legătura. Moșii sunt totodată și protectorii de dincolo ai familiei și neamului. Proprietatea asupra pământului și subunitatea familială numită tiaglo Haxthausen reține trei caracteristici ale proprietății asupra pământului în satele devălmașe rusești: aceasta este colectivă, egalitară și temporară. „Poporul este pătruns de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
față „armăsarului” din el. Dezamăgire, dar discuția a continuat și s-a liniștit că va avea nevasta dorită. În orice moment putea chema carabinierii în cazul unui refuz categoric și al unei comportări dure din partea noastră. — Te trimite-n țară moșul! Taci! Vedem ce facem. Sunăm la Roma, sunt români acolo, nu te speria, nu rămâi aici! Nu mă speria decât mirosul de vechi, de bătrân. Nu puteam face nici o legătură cu altceva decât cu o temniță râncedă. Trei zile de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
priviri clar nemulțumite. Nu era interesat de conversație. Am aflat apoi că avusese o româncă în casă, de asta voia tot româncă. Am cunoscut-o apoi. Era o fată de 24 de ani, micuță, blondă, gălăgioasă. Îi făcea hatârul. Scotea moșul din toate cele. Printre râsete și vorbe goale mi-a spus că are doi copii acasă, la țară, și un soț care o bătea. O singură dată a oftat și-a zis: — Numai eu știu cum am câștigat bani și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
goale mi-a spus că are doi copii acasă, la țară, și un soț care o bătea. O singură dată a oftat și-a zis: — Numai eu știu cum am câștigat bani și ce-am îndurat . Povestea că, la început, moșul i-a confiscat pașaportul, apoi i l-a dat doar când ea se obișnuise cu păcătoșenia. Era sigur că nu putea pleca fără acte de la el, pentru că ar fi înhățat o carabinierii. Acum râdea. Avea o mască așa cum am descoperit
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
celofan. Apoi, an după an, bradul de Crăciun a fost bucuria mea de a dărui. Nu știu dacă e anormal, eu sunt fericită când fac bucurii. Când văd uimirea. Mă prefăceam că mă duc la poartă să văd dacă vine moșul odată. Nu vine! De ce oare? S-a îmbolnăvit! Sau mă prefăceam că vorbesc la telefon cu o prietenă: — Salut! L-ai văzut cumva pe Moș Crăciun? Pe la tine a trecut? Apoi erau uimirea și bucuria. Mie îmi plăcea prima parte
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
bucurii. Când văd uimirea. Mă prefăceam că mă duc la poartă să văd dacă vine moșul odată. Nu vine! De ce oare? S-a îmbolnăvit! Sau mă prefăceam că vorbesc la telefon cu o prietenă: — Salut! L-ai văzut cumva pe Moș Crăciun? Pe la tine a trecut? Apoi erau uimirea și bucuria. Mie îmi plăcea prima parte, cea a jocului și a suspansului. Unde era acum inima mea? Cine mai împodobea bradul pentru copiii mei? Cui îi mai scriau felicitări? Ce căutam
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a trecut? Apoi erau uimirea și bucuria. Mie îmi plăcea prima parte, cea a jocului și a suspansului. Unde era acum inima mea? Cine mai împodobea bradul pentru copiii mei? Cui îi mai scriau felicitări? Ce căutam eu departe de Moșu’? Cum era căsuța mea fără luminițe? Atâtea amintiri, atâtea colinde, atâta durere... Steaua noastră unde e? Doamne, iartă-ne și ajută ne să găsim drumul spre casă! Scrisoarea 30 Eram fericită când duceam gunoiul. Trebuia să ies din perimetrul curții
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cheamă, nu voia decât să reușească să mă împingă spre garaj. M-am refugiat în casă, l-am trezit pe Salvatore, care moțăia, și n-a avut încotro. A trebuit să plece, dar mi-a lăsat un gust amar. Majoritatea moșilor italieni sunt libidinoși. Nu e o jignire, este o constatare. Mai venea un vânzător ambulant pe acolo, vorbea mereu cu mâinile. Nu putea să nu te atingă, să nu încerce să te pipăie, să nu-ți facă cu ochiul ca și cum
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Sunt vanitoși, alintați, cred că sunt centrul universului și dacă mai au și bani în buzunar... cine poate să le stea în cale? Nu au bunul-simț de a vedea că la 38 de ani nu poți fi atrasă de un moș de 80. Nici nu-și pun problema, pentru că tu ești doar o straniera fără judecată, fără familie, fără documente și fără bani... Scrisoarea 36 La noi se spune că cine-i bun e prost. Tu ce crezi? Pe mine m-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pentru care lucrez au plecat, invitați de niște prie teni, iar eu am rămas singură cu moșneguții mei. Mai târziu voi povesti despre ei, acum îți spun doar că sunt buni și drăguți și bolnavi fizic și mintal. Ei bine, moșul a început să se agite pe la 18, întrebând ce trebuie să facă dacă e Anul Nou. I-am spus că trebuie să doarmă, astfel începe 1 ianuarie odihnit. Totul a fost ca în orice altă seară, ceva verdețuri la cină
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
m-a întrebat doar câți ani am și dacă am copii, apoi mi-a arătat o mașină veche și mi-a zis: — Hai să mergem acasă! — Unde? De ce acasă? Știam că primește în ospeție la biserica lui. După experiența cu moșul de 80 de ani nu mă mai șoca nimic. A răspuns doar: Lasă, hai, că și-așa e târziu! Casa Concettei era în munți, izolată. Următoarea casă era la vreun kilometru. Pădure și cărări ce păreau că duc... niciunde. Acum
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
32. — Vorbești italiana? — Puțin. — Bine, treci dincolo! Dincolo era o cameră mare, cu vreo trei paturi uriașe, se putea dormi „de-a curmezișul”. Apoi alta: — Lavori? — Părinte, am muncit până azi. Și de ce-ai plecat? Păi, eram la un moș cu Alzheimer. Mă plesnea din senin! — Păi de ce? — E bolnav, părinte, nu știe ce face, dar eu îi dau să mănânce și el îmi dă o palmă. Mă și sperii. Nu m a bătut bărbatul și mă bate el? Nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
nu-ți scriu! Scrisoarea 80 Am să-ți povestesc despre celebra minestra. Este un fel de supă. În apă se pune puțin Delikat, apoi o mână de paste mărunțele și se servește cu un fir de ulei deasupra. E minestra moșilor, a băbuțelor, acea hrană ușoară de care au ei nevoie. În seara asta am vorbit cu o vecină de-a mea care lucrează în zona Torino la un bătrân de 94 de ani. Zice: — M-am săturat de minestra asta
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
să mă împrietenesc cu o româncă, sau să am o relație cu un bărbat. O relație de prietenie cu o româncă e greu de realizat. E penibil. Toate femeile pe care le-am întâlnit până acum vorbesc obsedant doar de moșii și babele lor. Îmi doream să uit, să râd, să mă plimb într-o companie plăcută și mă trezeam că mi se povestește de câte ori îi schimbă pampersul, cum îi măsoară tensiunea, dacă moșul se scoală noaptea sau nu. Aflam ce
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
întâlnit până acum vorbesc obsedant doar de moșii și babele lor. Îmi doream să uit, să râd, să mă plimb într-o companie plăcută și mă trezeam că mi se povestește de câte ori îi schimbă pampersul, cum îi măsoară tensiunea, dacă moșul se scoală noaptea sau nu. Aflam ce mănâncă bolnavul, dacă se ridică singur din pat sau trebuie să-l ajute... Apoi aflam când a făcut pachet ultima oară și când are să mai trimită unul, câte tricouri a cumpărat și la
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
aibă și ea părinți, nu doar bani. Avea dreptate. Scrisoarea 112 Un italian în vârstă, plin de respect și admirație, m-a rugat să rămân, să nu mă mai întorc în țară decât în vizită. Nu face parte din categoria moșilor libidinoși, este cu adevărat un om deosebit și mi-a spus povestea lui. Este din sudul Italiei, zonă mereu săracă. În tinerețe, ca și mulți alți italieni, a „emigrat” în nordul Italiei. Ei o consideră tot emigrație, pentru că dialectele sunt
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
violată! Deh, trebuia să plătească! G. lucra în munți, ca și mine. Ne auzeam la telefon câteodată. Într-o zi a început să plângă și să spună c-a fost violată de negustorul ambulant care trecea mereu pe acolo. Un moș care nu-și găsea astâmpăr. Îl știu, trecea și pe la casa Concettei. G. era singură acasă, el a intrat și nu s-a lăsat până nu și-a făcut poftele cu biata femeie. Apoi a amenințat că, dacă se plânge
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
2 milioane sunt femei. Din ele, câteva sigur sunt violate zilnic! Dar, din moment ce nu se înregistrează reclamații, situația e sub control. Nu trebuie să ne îngrijoreze! Alții sunt mai corecți, spun măcar direct ce au de gând. Amintește-ți de moșul de 80 de ani peste care am dat la început. Stătea cu o fată de 25 de ani, îi luase pașaportul (pe vremea aia nu eram în Uniune) și i-a spus: Dacă nu vrei să vii cu mine-n
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Juliei cu o atât mai mare recunoștință cu cât este sigur că n-a fost al multora. Toate partidele, cât au durat frământările de la noi, s-au consi derat unele moșteni toarele altora și, prin asta, fiecare dintre ele a moș te nit ura pe care o inspirase mai înainte partidul contrar care îl precedase. O altă calitate a lui Julie este că, așa înflăcărată cum era în opiniile sale, spiritul de partid n-a împins-o niciodată către spiritul de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
1502) situat pe cursul inferior al văii Iezerului, la marginea pădurii de lângă satul Gâlțești. Pentru certitudine, m-am deplasat, împreună cu consăteanul Gh.Hriscu, în satul Gâlțești. Chiar la intrarea în sat, pe prispa unei case străvechi, se odihnea un bătrân, moș Pintilie (76 ani): Moșule ai auzit de un sat Stânigeni sau Stănigești? Păi, cum nu, în copilăria mea mai erau câteva case, dar au dispărut și ele. Și unde era așezat? Păi, chiar aici în marginea pădurii și ne indică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
inferior al văii Iezerului, la marginea pădurii de lângă satul Gâlțești. Pentru certitudine, m-am deplasat, împreună cu consăteanul Gh.Hriscu, în satul Gâlțești. Chiar la intrarea în sat, pe prispa unei case străvechi, se odihnea un bătrân, moș Pintilie (76 ani): Moșule ai auzit de un sat Stânigeni sau Stănigești? Păi, cum nu, în copilăria mea mai erau câteva case, dar au dispărut și ele. Și unde era așezat? Păi, chiar aici în marginea pădurii și ne indică cu cârja locul spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
reprezentată pe dreapta văii, la nivelul bisericii și a caselor Hrițcu Turcu Ariton. Restul caselor, puține la număr, sunt localizate neregulat pe pantele dintre treptele menționate (ex.Costachi Ouatu, Gh.Sâlav Pominand, Gh.Ibănescu ș.a. pe dreapta văii, M.Nebunelea, Moș Ieremia Ouatu (zis Cățuie) și I.Ibănescu pe stânga ei sau deasupra lor (Lemnaru C-tin...) și cu totul izolat de sat, mai în jos de Podul Perjului, familiile Razâi și Palaghiu. Populația. Iată, mai jos (Tabel III) inventarul familiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
zis Mitriță) Ouatu Ștefan (zis Ștefănică a Ioanei) Nebunelea Mihai Ouatu Costache Marin Gheorghe Ouatu N.Ion (zis Nică a Mariței) Bălan Alexandru Ouatu Gheorghe (zis Ghiță a Mariței) Stancana Florea Ouatu Petrache (zis Petriță) Nechitescu Maria Ouatu Ieremia (zis Moș Cățuie) Marinciu Gheorghe Jerebie Ion (zis Nică) Stoica Gheorghe Jerebie Grigore Huiban Ion Jerebie Gh.Ion Pălăduță Constantin Jerebie N.Gheorghe Petrișor Frăsina Jerebie Jenică Vrabie Ion Jerebie Ieremia Vrabie Mircea Ganea Epaminonda Costea Iorgu Jerebie I.Irimiță Constantinescu Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]