13,698 matches
-
Lică, fiecare de câte o mână au ridicat-o pe mama în genunchi frecându-i toată fața cu zăpadă pentru a-i pune sângele în funcțiune. I-au îndepărtat gheața formată pe ochi și din nou i-au frecat tot obrazul cu zăpadă pentru a o reanima. După un timp, și-a revenit ușor, murmurând mai mult pentru sine: Copiii mei... Copiii mei... I-au frecat bine și mâinile cu zăpadă luând fiecare deget în parte, pentru a îndepărta riscul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ales cu ajutorul lui Dumnezeu, mama trăia. A deschis ochii mari, ca după o ședință de hipnoză, vrând să înțeleagă tot ce se întâmplă acolo. A priceput. Iar din ochii ei albaștri, blânzi și buni lacrimi de fericire se prelungeau pe obrajii reci, căzând în stratul de omăt bătătorit. Copiii mei... Copiii mei... Eram fericiți, cu lacrimi în ochi, strigând în neștire: Mama! Mama! Am înconjurat-o cu brațele așa ca și cum am fi dansat într-o horă, iar mama ne săruta pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
altul, în cele mai pitorești și incredibile poziții de înfocați consumatori de agheasmă. Dormeau liniștiți și nepăsători față de grija zilei de mâine. N-aveau probleme. Cu gâturile groase, cu venele umflate, strangulate de cravatele cu puchinele roșii, cu fălcile și obrajii durdulii, cu pleoapele închise și înecate în straturile de grăsime, așa cum arătau acolo jos, trântiți și tolăniți unii peste alții, aduceau foarte mult cu ființele cărora Iisus le-a permis să se arunce în mare de pe o trambulină naturală și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întindere din cauza călcării incorecte și acum glezna mă durea îngrozitor. Mă străduiam din răsputeri să mă ridic. Încetineala revenirii mele în poziție verticală a generat în gorila înfierbântată un puseu furibund, determinând apariția simultană a unor insule de roșeață pe obrazul lui garnisit cu un strat consistent de celule adipoase în același timp cu o secreție abundentă a glandelor sudoripare. Era prea mult. Nu mai putea tolera. Era un afront, o jignire personală impardonabilă. Și a reacționat pe măsură. Ce ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sărăntocii, suportați aici, pe acest pământ până la moarte! chinurile unui iad concret, real, vizibil, în speranța că veți ajunge în rai adică NICĂIERI... Vai de voi! Vă compătimesc. " Deci când se-ntâmplă s-aud vreun egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie?" (M. Eminescu) Liniștirea crivățului a însemnat pentru noi în afară de salvarea de la moarte două lucruri esențiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și insistent din coada ochiului stâng un mesaj cu tehnica unui alfabet Morse dar care, din păcate, a rămas pentru totdeauna nedescifrat: o taină. Abia atunci mi-am dat seama că atât coada ochiului, cât și o mică porțiune din partea obrazului stâng, ieșind de sub controlul riguros și autocrat al sistemului nervos central, intraseră într-o grevă prelungită și neautorizată, manifestându-se haotic și dureros. Prin urmare, și vulturii se îmbolnăvesc. M-am ridicat și i-am oferit taburetul, iar eu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tavan se desprindea și cădea peste farfurie, umplând de terciuială și de apăraie țolicile din odaie. Vă imaginați ce plăcere, ce surpriză și încântare simțeam când fenomenul se petrecea noaptea, în timpul somnului, și te trezeai dintr-o dată cu paleașca aia pe obraz de ziceai că te-a lovit calul, trezindu-te înfricoșat, amețit și năucit de puterea izbiturii? Atunci te întrebai pe bună dreptate înfuriat, disperat și revoltat. Ce mama dracului se întâmplă? Până când??! "O, Eli,Eli, Lama Sabachtani? " (Matei, 27:47
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fi fost, stăteau acolo răbdând cu încăpățânare și îndârjire condițiile deosebit de riscante ala unei călătorii pentru care nimeni nu i-ar fi putut invidia. Aburii locomotivei își manifestau "iubirea" față de temerarii călători printr-o îmbrățișare umedă, care până la contactul cu obrazul și corpul lor devenea rece ca jetul unui duș. Apoi, fochistul, jăruind în vatra locomotivei combustibilul solid sub formă de cărbune, expedia în exterior prin coșul satanei valuri-valuri de fum negru, înțepător, înecăcios și otrăvitor, care provoca o reacție instantanee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Iar funinginea lipicioasă rămânea imprimată pe hainele și epiderma nefericiților moldoveni putând fi lesne confundați cu un detașament de hornari sau de mineri ieșiți din șut, întorcându-se acasă după o zi obositoare de roboteală. Nu se mai recunoștea nimeni. Obrazul, gâtul, pieptul, palmele, totul era acoperit de funingine, iar din masa aceasta de negru-catran doar albul ochilor se mai mișca timid și sperios de la stânga la dreapta și invers ca doi năsturași albi rătăciți într-un câmp negru. Cocoțat acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asemenea unei pisici în stare de iritație, a slobozit din organul specializat în acest scop un jet de lichid gălbui, cald și urât mirositor, care, descriind o curbă aeriană sub forma unui semicerc, și-a descărcat încărcătura prozaică direct pe obrazul mamei, anulând brutal procesul respiratoriu, spărgând violent liniștea unui corp adormit, aducându-l într-o stare de groază terifiantă. În momentul în care mama a fost atinsă de cadoul surpriză oferit generos și gratuit de Oarba, prima ei reacție firească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sunt aici, noi te iubim și avem nevoie de tine. Ce-i voi spune lui Antonică, mama ta, ce-i voi spune? Nu pleca! Și acest uriaș cu inimă de copil, aplecat deasupra mea, plângea, căzându-i lacrimile fierbinți peste obrazul meu. Mi-am revenit și am deschis ochii. Ca la comandă, frații mei s-au aliniat în genunchi lângă tata, strigând la unison numele meu: Titi, Titi! Mă priveau cu atâta dragoste și nădejde, cu atâta bucurie de parcă mi-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
n-avem timp. Întinde mâinile! Tata s-a supus și a întins mâinile. L-au încătușat. Cu basca pe cap, cu mâinile întinse și prinse în fiare, privea la mama și la noi în timp ce lacrimile îi curgeau fără voie pe obrazul cu barba crescută. Era în martie 1948. Peste o lună, chiar de Florii, mama va da naștere celui de-al șaselea frățior al nostru. Unde te duci, Vasilică? Ce voi face eu cu șase copii? Securiștii deveniseră deja nervoși. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dacă am înțeles eu bine. Expresia "back to Europe", rostită spontan de acești oameni naivi și deloc răutăcioși mi-a spus multe despre "europenitatea" noastră, proclamată cu fumigene și lacrimi, deopotrivă. Lipsa de forță a esenței. Binele întoarce și celălalt obraz, încercând să convingă, în timp ce răul se mulțumește, sardonic sau ironic, să învingă" (H.R. Patapievici). Îmi aduc aminte de minunata după-amiază de primăvară din ultimul an de facultate din Galați, când citeam scăldat într-o lumină dulce, pe malul Dunării, Zbor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am făcut odată o cercetare prin cele mai faimoase ghiduri de turism pentru a scrie un articol despre imaginea Bucureștiului. Nu am fost surprins să găsesc acest împinge tava printre adresele cele mai căutate de turistul occidental. O palmă pe obrazul resturantelor cu pretenții din acest oraș scumpe, cu bucătărie mediocră și maimuțe nepoliticoase cu vestă neagră și cămașă albă pe post de chelneri.) 28 februarie 2004 Iarăși, despre condiția de exilat. Am privit aseară cu nesaț pe canalul Arte un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu o rochie albă de dantelă gen 1900, el cu costum, papillon, baston și pălărie de paie. Numai că el are și un ochi avariat, înecat într-un imens bandaj alb, ca un cocon uriaș de fluture plasat aiurea pe obrazul său. Actori care au avut un accident în timpul filmărilor? Membrii comunității Amish, așa cum mi-a sugerat ulterior telefonic un amic din Statele Unite? Dandy bizari, la fel ca profesorul de universitate din Geneva, care se plimba pe holuri cu ghetre, vestă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aplicație la marginea unui stadion acoperit de zăpadă un iglu, urmăriți atenți de privrea educatoarei lor, care tăia din muntele de zăpadă din față blocuri perfect dreptunghiulare. Copiii păreau foarte fericiți, țipau și se bucurau în aerul rece, polar. Aveau obrajii roșii ca merele și nu păreau deloc deranjați de frigul de afară, minus 10 grade Celsius. 27 decembrie 2007 Manipularea evidentă a informației pe care o practică mass-media occidentală de fiecare dată când este vorba de subiecte legate de religia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe la noi... O fluturare de batistă Și trenul a pornit greoi Din gară parcă mai pustie, Mai tristă parcă că oricând, În noaptea rece și tirzie, Cu el iubita mea ducând... Ploua încet... și-n lacrimi stropii Se prefaceau pe-obrazul meu... Un vânt porni sa-ndoaie plopii, Să plângă printre crengi mereu. Împrăștiind frunzele-n aer Și-n noaptea neagră și ostilă Văzduhul tot era un vaier Un plâns sălbatic de copilă.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93321]
-
tat la o slujbă ținută la Thomaskirche, unde se spunea că orga nistul era un descendent al familiei Bach și că la orga de-acolo ar fi cântat cândva însuși Bach. Țin minte că, ascultând orga, îmi șiroiau lacrimile pe obraz. Cred că într-o viață anterioară am fost o catolică înfocată. Pe de altă parte, nu cred în vieți anterioare și ulterioare. Dar încă vreau să cred în Moș Crăciun. R.P. Păstrându-ne - mai bine zis revenind - în zona tabuurilor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mi-a rămas în amin tire. Mi s-a dat într-o zi o minge uriașă de cauciuc, s-o împing prin parc. Mă văd și acum împin gând-o, pre cum Sisif bolo vanul, în timp ce lacrimile îmi șiroiau pe obraji. R.P. Sunteți printre puținii oameni pe care-i cunosc și care păstrează amintiri atât de triste despre Paris. A.R. Contracarez acum cu o altă amintire, mai veselă. Mama mea era fascinată de poezia lui Eminescu. Poeții ei preferați, din
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
violență, dacă vrei să cucerești lumea, asta e problema ta“, azi am fi cu toții sclavii lui Hitler. Singurul mijloc de a stăvili agresiunea e violența. Nu cred că în fața unui ucigaș sau a unui violator trebuie să întoarcem și celălalt obraz. Dacă văd pe cineva violând o femeie, sunt în dreptățit să lupt ca să o salvez. Dar dacă guvernul țării mele ar avea pretenții teritoriale, ar fi nedrept să lupt. Nu înțeleg să lupt decât pentru viață și pentru libertate. Există
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
e lovit de mai mulți suporteri ai echipei locale, nemulțumiți că partida s-a terminat la egalitate. Aparat pentru ștergerea ridurilor la bărbați (și chiar la femei): o mică sferă foarte fină, din fire foarte fine, care e trecută peste obraz cu ajutorul unui ac; după ce îndreaptă trăsăturile și cutele feței, aparatul rămâne la nivelul tâmplei. Urmele operației sunt imperceptibile, „chiar dacă pacientul e chel” - precizează prospectul. I-am privit încordat cum sfâșie fiecare rând, lătrând scurt și mârâind îndelung. Habar n-aveau
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ring, volubil din mers: „Ai văzut că n-a fost nimic? Eu ce ți-am spus?”. Spre prânz, T. se trezi tăcut, mă lăsă în pace și se primeni cu atenție, după ce se bărbierise electric, fără oglindă, controlându-și permanent obrajii; eu încercam să descopăr sticla mea de coniac, nu, nu era nicăieri, în schimb apăru un miros puternic de parfum sovietic țâșnind din cămașa sa albă, proaspătă, bine venită în compartiment; nu vorbirăm nimic până la Moscova; îmi apăru în minte
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pragul policlinicii mă întrebă, cu o grijă care mă intimidă, dacă poate fi adevărat ce a zis doctorița: cum se poate ca unui om sănătos să-i fie rău fiindcă e sănătos? Am mângâiat-o tandru cu EKG-ul pe obraz și după aceea mi l-am pus, ostentativ, la reverul pardesiului, în amintirea Obs-ului pierdut. Anunțându-l pe șofer că sunt bine sănătos și acesta felicitându-mă cu un „bogdaproste”, stabiliră să mă ducă mai întâi pe mine la hotel
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
împotriva poluării mediului spiritual, pentru făurirea unei culturi socialiste.“ (Contemporanul, 24 septembrie 1971) HURJUI Ion „Acum s apropie, se strâng În brațe ca de-o viață Îmbrățișați și-i numai bucurie. Viticultorul toamnei cu vinul Roșu-n ploscă și în obrajii tineri, Cu pâinea bogăției Primește în palatu-i din arbori seculari Pe primul președinte al României.“ („Cornul abundenței“, Cronica, 20 ianuarie 1978) IACOBAN Mircea Radu „Cei dinaintea noastră își cinsteau contemporanii din fruntea țării cu câte un determinativ adăugat numelui: cel
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
sune în zilele când era programată să vină la rufe? Am acceptat cu entuziasm. „Dar cum îl cheamă pe băiat?“, am întrebat-o. Mi-a răspuns că-l cheamă Paul și, cu un puseu de mândrie care i-a îmbujorat obrajii, a adăugat că-i inginer. A scos din buzunarul rochiței o poză alb-negru, stil portret, în care am văzut cu stupoare un bărbat periculos de chipeș, gen Renato Salvatore, pe care nu ți-l puteai imagina în ruptul capului sub
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]