13,050 matches
-
capabili să le ducă mai departe și să le scrie. Textele erotice, unele incluse în tratate, sunt inspirate de ea. Este și soția lui Kama, zeul dorinței și al dragostei. Uneori, Rati reprezintă și voluptatea demonică, distructivă. Sodasi sau "femeia perfectă" este tânăra de 14-16 ani ce întruchipează 16 dorințe. Este lumina ce iradiază din cei trei ochi ai lui Shiva (component al triadei Brahma Vishnu Shiva), reparatorul universului distrus, energia cosmică pozitivă și simbolizează: înțelepciunea, sufletul, conștiința. Statuar este reprezentată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fiii săi au întemeiat orașele: Lavinium, Alba Longa, Roma. Cu Hermes l-a avut pe Hermaphroditus, cu Ares i-a avut pe Harmonia și pe Eros, devenit zeul iubirii. Aphrodita este descrisă și reprezentată ca o tânără de o frumusețe perfectă, seducătoare, irezistibilă, voluntară, însoțită, uneori, de cele Trei Grații, fiicele lui Zeus și ale Eurynomei: Aglaia, Euphrosyne și Thalia, și de fiul ei, Eros. Zeița frumuseții și a dragostei se îndrăgostea de zei și de muritori, îi făcea pe alții
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
alte hetaire celebre au rămas în istorie prin asociere cu personalități de marcă: Thais (sec. IV î.H.), admirată și iubită de întemeietorul unui imperiu, Alexandru Macedon sau Alexandru cel Mare, Phryne (sec. IV î.H.) care prin frumusețea-i perfectă l-a inspirat pe Praxiteles în crearea statuilor ce o reprezentau pe Aphrodita. Și alte hetaire precum: Lais, Neera, Theodata, Leontion, Lamia, Glycera s-au remarcat prin frumusețe și spirit, prin erotism rafinat și mai cu seamă pentru că au fost
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de La Vallière, Doamna de Montespan, Doamna de Maintenon, Marchiza de Pompadour, Doamna du Barry, Nell Gwynne, Lola Montez, Katharina Schratt, Alice Kepel etc. Cele mai multe dintre favorite se recrutau dintre doamnele de onoare ale reginelor. Toate se remarcau prin frumusețe fie perfectă, fie accentuată, fie comună, prin eleganță și rafinament, prin inteligență și putere de seducție. Unele au iubit cu pasiune, cele mai multe s-au dăruit suveranilor din interes și din orgoliu. Unele au adus pe lume progenituri recunoscute drept urmași regali, princiari
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
apreciată. Scriitorul Pausanias, istoric și geograf grec, autorul lucrării Descrierea Eladei, a relatat că a văzut statuia Aphroditei, sculptată în marmură, după modelul lui Phryne, în Templul lui Eros din Thespiai, locul de proveniență al modelului Phryne, de o frumusețe perfectă. Se spune că împăratul roman Nero a luat originalul care a dispărut la incendierea Romei. S-au realizat multe copii după statuile Aphroditei realizate de Praxiteles, unul dintre realizatorii copiilor fiind Menodoros. Phryne i-a servit ca model și pictorului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Vindecat prin propria voință de defectele de vorbire, omul politic și oratorul atenian a combătut aspru politica regilor macedoneni, a lui Filip al II-lea și a fiului său, Alexandru cel Mare. Discursurile sale, în special Filipicele, au rămas modele perfecte de elocință. Virulența discursurilor a generat acțiunea autorităților de a-l intimida prin amendă și închisoare. A evadat, dar a sfârșit, luându-și viața prin otrăvire. Convingerea lui legată de poziția diferențiată a femeilor a străbătut timpul: Ne însurăm pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
titre a Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea (1643-1715). Françoise Louise de La Vallière s-a născut în anul 1644, într-o familie din mica nobilime provincială. A primit o educație aleasă. A crescut în castelul Blois. Nu era o frumusețe perfectă, dar atrăgea atenția prin finețe și distincție, prin părul blond, ochi albaștri și un surâs fermecător. Nu avea nici o inteligență sclipitoare dar și-o cultiva prin lecturi. La șaptesprezece ani a intrat în lumea regală ca domnișoară de onoare la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Marie Rose. În 9-10 Thermidor (27-28 iulie) 1794, prin răsturnarea guvernului iacobin și ghilotinarea liderului Maximilien Roberspierre, ea a fost eliberată datorită intervențiilor lui Paul Barras și ale lui Jean Tallien. Frumoasa creolă Marie Rose de Beauharnais, cu silueta-i perfectă, liberă și frustrată de persecuții, având mijloace limitate, își alegea amanții pe considerente financiare și pe considerente de influență politică. Așa a reușit să se mute într-un palat din cartierul artistocratic Saint Germain. A profitat de bunăvoința și sentimentele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vârstă fragedă, a fost nevoită să-și ajute familia, vânzând trecătorilor mici saci cu cărbuni. La paisprezece ani a fost dusă la Londra și angajată ca slujnică într-o băcănie, apoi într-o berărie. Fiind extrem de frumoasă, cu un oval perfect al feței, ochi albaștri și bogat păr blond buclat, a fost remarcată de prințul de Wales. Din relația ei cu un căpitan de corabie, Payne, care a părăsit-o, s-a născut o fetiță pe care a încredințat-o spre
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de pe tărâmul visului vegheat de zeițe. Baoyu, (Cristalul sclipitor), fiul lui Jia Zheng, este un tânăr frumos, înzestrat cu inteligență și sensibilitate, care, spune legenda, s-a născut cu o nestemată în gură, trăiește între realitatea banală și iluzia lumii perfecte a zeițelor, pe tărâmul cărora ajunge prin vis. Aflându-se în apropierea zeiței Jing Huan, în vis, Baoyu o roagă să-i spună numele zeițelor nemuritoare; nu i le-a spus, în schimb află secretele iubirii în compania zeiței Keqing
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Andronache Tuzluc. Postelnicul se aruncase cu frenezie în brațele desfrânării, dar față de Duduca avea un sentiment puternic și posesiv de dragoste. Această Veneră orientală, cum o numește autorul, ieșită din rămășițele spulberate ale populației grecești din Fanar, este o frumusețe perfectă ce se remarcă prin inteligență și prin gusturi rafinate. Îi place luxul și se menține în atenția celor din jur prin extravaganțe și capricii. Atrage ca un magnet privirile bărbaților și are talentul de a se face dorită. Un timp
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dă sentimentul de mulțumire, dar pe termen scurt, fiind în mod frecvent urmat de sentimentul de vinovăție: 3. Magnatul este absorbit în totalitate de muncă, sau de orice activitate care îi aduce un câștig bănesc, deoarece este văzut ca maniera perfectă de a câștiga putere, statut, acceptare. Consideră că dacă au din ce în ce mai mulți bani, au un control mai mare asupra propriei lumi, ceea ce îi face mai fericiți și mai plăcuți; 4. Vânătorul de oferte urmărește în mod compulsiv ofertele chiar și
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
nimic rău în a declama și a mima cum o face el ca în joacă."8 O astfel de reacție conține în stare latentă analizele pe care le va formula, cu aproape două sute de ani mai târziu, Stendhal despre "iluzia perfectă" și "iluzia imperfectă", în Racine și Shakespeare. Tocmai pentru a trezi o astfel de reacție de îndoială din partea spectatorului, care ezita să conchidă asupra veracității spectacolului la care asista, își vor concepe piesele reprezentanții barocului. Convinși, invers decât Platon, că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și pentru ochi. Și orice Poem Dramatic care nu se va putea face cunoscut în felul acesta este cu siguranță nereușit." După părerea lui, lectura textului dialogat trebuie să aducă toate informațiile necesare pentru ca cititorul să imagineze cu o precizie perfectă cele mai mici detalii ale reprezentației. Niciun element nu va trebui adăugat pe margine. "În Poemul Dramatic, trebuie ca Poetul să se explice prin gura Actorilor: el nu poate folosi acolo alte mijloace, și nu ar îndrăzni el însuși să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în contradicție cu rangul eroinei. Faptul că Ximena acceptă să-l primească pe Rodrigo la ea în apartamente, după uciderea tatălui său, este taxat ca neverosimil. Este imposibil ca o fată tânără de obârșie nobilă, care a primit cea mai perfectă educație, și care este prezentată drept plină de virtuți la începutul piesei, să ia în căsătorie pe ucigașul tatălui său. Un asemenea comportament face dovada unei incoerențe, unei "inegalități" a moravurilor inadmisibile pentru publicul timpului. "Cel puțin nu se poate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el bucura de "iluzia de prezență". Sprijinindu-se pe preceptul lui Scaliger, "res ipsae disponendae sunt ut quam proxime accedant ad veritatem 41", Chapelain, în faimoasa Scrisoare despre regula celor douăzeci și patru de ore, cere ca imitarea să fie "atât de perfectă, încât să nu apară nicio dificultate între lucrul imitat și cel care imită, căci principalul efect al acesteia constă în a-i propune minții, pentru a o curăți de patimile sale dereglate, obiectele ca fiind adevărate și ca fiind prezente
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
De asemenea, să nu ne oprim nici la douăsprezece, nici la douăzeci și patru de ore, ci să restrângem acțiunea poemului la cea mai mică durată care ne va fi posibilă, pentru ca reprezentarea ei să semene mai bine și să fie mai perfectă." În ceea ce-l privește pe d'Aubignac, el sugerează ca acțiunea să fie situată cât mai aproape posibil de catastrofă, pentru a folosi mai puțin timp cu desfășurarea de pe scenă, și să avem mai multă libertate de a auzi pasiunile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau amendare a moravurilor oamenilor, care este scopul poeziei." El revine la asta într-un mod la fel de categoric, în Scrisoarea despre regula celor douăzeci și patru de ore: "Afirm deci că este fundamental ca imitarea în orice poem să fie atât de perfectă, încât să nu apară nicio diferență între lucrul imitat și acela care imită, căci principalul efect al acestui lucru constă în a propune spiritului, pentru a-l curăți de pasiunile sale dereglate, obiectele ca fiind adevărate și prezente." 6. Estetica
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și Filoctet (Philoctète), piese care sunt totuși pline de patetic. Cine va vrea să parcurgă ceea ce rămâne din Eschil și Euripide va putea întâlni acolo câteva exemple de alăturat acestora. Când spun că aceste două condiții sunt numai pentru tragediile perfecte, nu înțeleg prin asta că celelalte în care ele nu se întâlnesc ar fi imperfecte: asta ar însemna să le transform într-o necesitate absolută și să mă contrazic pe mine însumi. Însă prin termenul de tragedii perfecte, le înțeleg
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru tragediile perfecte, nu înțeleg prin asta că celelalte în care ele nu se întâlnesc ar fi imperfecte: asta ar însemna să le transform într-o necesitate absolută și să mă contrazic pe mine însumi. Însă prin termenul de tragedii perfecte, le înțeleg pe acelea de genul cel mai sublim și cel mai impresionant, astfel încât cele cărora le lipsește una din aceste două condiții sau amândouă, numai să respecte în rest regulile, sunt și ele perfecte în genul lor, deși rămân
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Însă prin termenul de tragedii perfecte, le înțeleg pe acelea de genul cel mai sublim și cel mai impresionant, astfel încât cele cărora le lipsește una din aceste două condiții sau amândouă, numai să respecte în rest regulile, sunt și ele perfecte în genul lor, deși rămân de un rang mai puțin elevat și nu se apropie de frumusețea și strălucirea celorlalte, dacă nu împrumută din pompa versurilor sau din măreția spectacolului sau din orice alt agrement care vine din altă parte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și pericolul să nu vină nicidecum de la un dușman, nici de la cineva indiferent, ci de la o persoană care trebuie să-l iubească pe cel ce suferă și să fie iubită de el." Cu Horace, Corneille creează de asemenea o situație perfectă în planul tragicului. Eroul, ajuns în culmea gloriei, comite, omorându-și sora, o crimă împotriva naturii, care îi provoacă spectatorului o milă și o teamă maxime. Greșeala acestui om corect, care într-o privință este un model de virtute, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în sensul cornelian al termenului (curaj), nu ar putea fi mai mare. Cel virtuos a devenit fratricid! Și Racine reia definiția aristotelică a eroului tragic. El scrie, în Prefața la Andromaca, în 1667: "Aristotel, departe de a ne cere eroi perfecți, vrea dimpotrivă ca personajele tragice, adică cele a căror nefericire constituie catastrofa din tragedie, să nu fie nici complet bune, nici complet rele. El nu vrea ca ele să fie foarte bune, pentru că pedepsirea unui om de bine ar stârni
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mergând cu un pas diferit pe scenă decât în sală. Iată un fapt pe care nu mi-l puteți nega." Prin intermediul cuvintelor ironice ale Romanticului, Stendhal lasă de înțeles că imaginația publicului suplinește irealismul temporal, căci, în afara momentelor de iluzie perfectă 84, pe care numai un copil le încearcă uneori, spectatorul, știindu-se la teatru, nu așteaptă o reprezentare fidelă a realului. "Gândul care impresionează inima nu este că relele etalate sub ochii noștri sunt rele reale, ci că sunt rele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Naturalismul în teatru, că se va putea transpune natura ca atare pe scenă, să fie plantați copaci adevărați, să avem case adevărate, luminate de soare adevărat. Începând cu aceasta, convențiile se impun, trebuie acceptate iluziile mai mult sau mai puțin perfecte, în locul realităților. Dar aceasta este atât de fără discuție adevărat, încât este inutil să mai vorbim. Este chiar fondul artei umane, fără de care nu ar fi posibilă vreo producție. Nu-i reproșăm pictorului culorile, romancierului cerneala și hârtia, autorului dramatic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]