13,371 matches
-
numărul redus de leucocite ) , anemia ( numărul redus de eritrocite ) , trombocitopenia ( număr redus de trombocite ) , neutropenia febrilă ( neutropenia însoțită de febră ) , neuropatia senzorială periferică ( afectarea nervilor care cauzează senzația de amorțeală , furnicături și dureri la nivelul mâinilor și picioarelor ) , neuropatia motorie periferică ( afectarea nervilor care cauzează dificultăți în coordonarea mișcărilor ) , disgeuzia ( alterarea gustului ) , dispneea ( respirație dificilă ) , stomatita ( inflamații ale mucoasei cavității bucale ) , diareea , greața ( senzația de rău ) , vărsăturile , alopecia ( căderea părului ) , reacțiile cutanate , afectări unghiale , mialgia ( dureri musculare ) , anorexia ( lipsa poftei de
Ro_1025 () [Corola-website/Science/291784_a_293113]
-
sau ciclosporină ) . Medicii care au în vedere tratamentul concomitent cu alte medicamente asociate cu miopatia trebuie să analizeze cu atenție potențialele riscuri și beneficii și trebuie să monitorizeze pacienții , în vederea depistării oricăror semne sau simptome care sugerează miopatia . 4 Neuropatie periferică Neuropatia periferică a fost raportată mai puțin frecvent la pacienții tratați cu telbivudină . Dacă este suspectată neuropatia periferică , tratamentul cu telbivudină trebuie reevaluat ( vezi pct . 4. 8 ) . A fost observat un risc crescut de neuropatie periferică atunci când telbivudina și interferonul
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
Medicii care au în vedere tratamentul concomitent cu alte medicamente asociate cu miopatia trebuie să analizeze cu atenție potențialele riscuri și beneficii și trebuie să monitorizeze pacienții , în vederea depistării oricăror semne sau simptome care sugerează miopatia . 4 Neuropatie periferică Neuropatia periferică a fost raportată mai puțin frecvent la pacienții tratați cu telbivudină . Dacă este suspectată neuropatia periferică , tratamentul cu telbivudină trebuie reevaluat ( vezi pct . 4. 8 ) . A fost observat un risc crescut de neuropatie periferică atunci când telbivudina și interferonul alfa- 2a
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
cu atenție potențialele riscuri și beneficii și trebuie să monitorizeze pacienții , în vederea depistării oricăror semne sau simptome care sugerează miopatia . 4 Neuropatie periferică Neuropatia periferică a fost raportată mai puțin frecvent la pacienții tratați cu telbivudină . Dacă este suspectată neuropatia periferică , tratamentul cu telbivudină trebuie reevaluat ( vezi pct . 4. 8 ) . A fost observat un risc crescut de neuropatie periferică atunci când telbivudina și interferonul alfa- 2a pegilat au fost administrate concomitent ( vezi pct . 4. 5 ) . Acest risc crescut nu poate fi exclus
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
sugerează miopatia . 4 Neuropatie periferică Neuropatia periferică a fost raportată mai puțin frecvent la pacienții tratați cu telbivudină . Dacă este suspectată neuropatia periferică , tratamentul cu telbivudină trebuie reevaluat ( vezi pct . 4. 8 ) . A fost observat un risc crescut de neuropatie periferică atunci când telbivudina și interferonul alfa- 2a pegilat au fost administrate concomitent ( vezi pct . 4. 5 ) . Acest risc crescut nu poate fi exclus pentru alte tipuri de interferon alfa ( pegilat sau standard ) . În plus , în prezent , nu s- a stabilit beneficiul
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
Un studiu clinic ce investighează asocierea dintre telbivudină , 600 mg pe zi și interferon alfa - 2a pegilat , 180 micrograme o dată pe săptămână în administrare subcutanată , indică faptul că această asociere este asociată cu un risc crescut de apariție a neuropatiei periferice . Mecanismul acestor evenimente adverse nu este cunoscut ( vezi pct . 4. 4 ) . Telbivudina nu este un substrat , inhibitor sau inductor al sistemului enzimatic al citocromului P450 ( CYP450 ) ( vezi pct . 5. 2 ) . Prin urmare , potențialul interacțiunilor medicamentoase mediate de CYP450 , care includ
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
sau ciclosporină ) . Medicii care au în vedere tratamentul concomitent cu alte medicamente asociate cu miopatia trebuie să analizeze cu atenție potențialele riscuri și beneficii și trebuie să monitorizeze pacienții , în vederea depistării oricăror semne sau simptome care sugerează miopatia . 21 Neuropatie periferică Neuropatia periferică a fost raportată mai puțin frecvent la pacienții tratați cu telbivudină . Dacă este suspectată neuropatia periferică , tratamentul cu telbivudină trebuie reevaluat ( vezi pct . 4. 8 ) . A fost observat un risc crescut de neuropatie periferică atunci când telbivudina și interferonul
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
Medicii care au în vedere tratamentul concomitent cu alte medicamente asociate cu miopatia trebuie să analizeze cu atenție potențialele riscuri și beneficii și trebuie să monitorizeze pacienții , în vederea depistării oricăror semne sau simptome care sugerează miopatia . 21 Neuropatie periferică Neuropatia periferică a fost raportată mai puțin frecvent la pacienții tratați cu telbivudină . Dacă este suspectată neuropatia periferică , tratamentul cu telbivudină trebuie reevaluat ( vezi pct . 4. 8 ) . A fost observat un risc crescut de neuropatie periferică atunci când telbivudina și interferonul alfa- 2a
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
cu atenție potențialele riscuri și beneficii și trebuie să monitorizeze pacienții , în vederea depistării oricăror semne sau simptome care sugerează miopatia . 21 Neuropatie periferică Neuropatia periferică a fost raportată mai puțin frecvent la pacienții tratați cu telbivudină . Dacă este suspectată neuropatia periferică , tratamentul cu telbivudină trebuie reevaluat ( vezi pct . 4. 8 ) . A fost observat un risc crescut de neuropatie periferică atunci când telbivudina și interferonul alfa- 2a pegilat au fost administrate concomitent ( vezi pct . 4. 5 ) . Acest risc crescut nu poate fi exclus
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
sugerează miopatia . 21 Neuropatie periferică Neuropatia periferică a fost raportată mai puțin frecvent la pacienții tratați cu telbivudină . Dacă este suspectată neuropatia periferică , tratamentul cu telbivudină trebuie reevaluat ( vezi pct . 4. 8 ) . A fost observat un risc crescut de neuropatie periferică atunci când telbivudina și interferonul alfa- 2a pegilat au fost administrate concomitent ( vezi pct . 4. 5 ) . Acest risc crescut nu poate fi exclus pentru alte tipuri de interferon alfa ( pegilat sau standard ) . În plus , în prezent , nu s- a stabilit beneficiul
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
Un studiu clinic ce investighează asocierea dintre telbivudină , 600 mg pe zi și interferon alfa - 2a pegilat , 180 micrograme o dată pe săptămână în administrare subcutanată , indică faptul că această asociere este asociată cu un risc crescut de apariție a neuropatiei periferice . Mecanismul acestor evenimente adverse nu este cunoscut ( vezi pct . 4. 4 ) . Telbivudina nu este un substrat , inhibitor sau inductor al sistemului enzimatic al citocromului P450 ( CYP450 ) ( vezi pct . 5. 2 ) . Prin urmare , potențialul interacțiunilor medicamentoase mediate de CYP450 , care includ
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
aceste cazuri , informați medicul dumneavoastră înainte de administrarea Sebivo . - Sebivo poate cauza slăbiciune musculară sau dureri musculare ( miopatie ) inexplicabile persistente . Mai puțin frecvent , Sebivo poate induce senzații de amorțire , furnicături , durere și/ sau arsuri la nivelul brațelor și/ sau picioarelor ( neuropatie periferică ) . Dacă prezentați oricare din aceste simptome , informați imediat medicul dumneavoastră . Alte reacții la acest tip de medicament Sebivo aparține unei clase de medicamente ( un analog nucleozid ) care pot provoca un exces de acid lactic în sânge ( acidoză lactică ) și creșterea
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
aceste cazuri , informați medicul dumneavoastră înainte de administrarea Sebivo . - Sebivo poate cauza slăbiciune musculară sau dureri musculare ( miopatie ) inexplicabile persistente . Mai puțin frecvent , Sebivo poate induce senzații de amorțire , furnicături , durere și/ sau arsuri la nivelul brațelor și/ sau picioarelor ( neuropatie periferică ) . Dacă prezentați oricare din aceste simptome , informați imediat medicul dumneavoastră . Alte reacții la acest tip de medicament Sebivo aparține unei clase de medicamente ( un analog nucleozid ) care pot provoca un exces de acid lactic în sânge ( acidoză lactică ) și creșterea
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
au putut fi stabilite limite de siguranță privind expunerea la om , deoarece studiile la animale au o anumită sensibilitate . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția testului de aberații cromozomiale ale limfocitelor periferice umane la doze de 104 ori mai mari decât expunerea clinică maximă . Testul micronucleelor in vivo a fost negativ . Studiile efectuate la șoareci și șobolani nu au pus în evidență efectul carcinogenetic al rivastigminei la doza maximă tolerată , deși expunerea
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
au putut fi stabilite limite de siguranță privind expunerea la om , deoarece studiile la animale au o anumită sensibilitate . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția testului de aberații cromozomiale ale limfocitelor periferice umane la doze de 104 ori mai mari decât expunerea clinică maximă . Testul micronucleelor in vivo a fost negativ . Studiile efectuate la șoareci și șobolani nu au pus în evidență efectul carcinogenetic al rivastigminei la doza maximă tolerată , deși expunerea
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
au putut fi stabilite limite de siguranță privind expunerea la om , deoarece studiile la animale au o anumită sensibilitate . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția testului de aberații cromozomiale ale limfocitelor periferice umane la doze de 104 ori mai mari decât expunerea clinică maximă . Testul micronucleelor in vivo a fost negativ . Studiile efectuate la șoareci și șobolani nu au pus în evidență efectul carcinogenetic al rivastigminei la doza maximă tolerată , deși expunerea
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
au putut fi stabilite limite de siguranță privind expunerea la om , deoarece studiile la animale au o anumită sensibilitate . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția testului de aberații cromozomiale ale limfocitelor periferice umane la doze de 104 ori mai mari decât expunerea clinică maximă . Testul micronucleelor in vivo a fost negativ . Studiile efectuate la șoareci și șobolani nu au pus în evidență efectul carcinogenetic al rivastigminei la doza maximă tolerată , deși expunerea
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
au putut fi stabilite limite de siguranță privind expunerea la om , deoarece studiile la animale au o anumită sensibilitate . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția testului de aberații cromozomiale ale limfocitelor periferice umane la doze de 104 ori mai mari decât expunerea clinică maximă . Testul micronucleelor in vivo a fost negativ . Studiile efectuate la șoareci și șobolani nu au pus în evidență efectul carcinogenetic al rivastigminei la doza maximă tolerată , deși expunerea
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
organ . Dozarea orală și topică în studiile pe animale a fost limitată din cauza sensibilității modelelor de animale folosite . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția unui test de aberații cromozomiale în limfocite periferice umane la doze care au depășit de 104 ori expunerea clinică prevăzută . Testul micronucleilor in vivo a fost negativ . Nu s- au evidențiat semne de carcinogenitate în studiile cu doze orale și topice la șoarece și într- un studiu cu
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
organ . Dozarea orală și topică în studiile pe animale a fost limitată din cauza sensibilității modelelor de animale folosite . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția unui test de aberații cromozomiale în limfocite periferice umane la doze care au depășit de 104 ori expunerea clinică prevăzută . Testul micronucleilor in vivo a fost negativ . Nu s- au evidențiat semne de carcinogenitate în studiile cu doze orale și topice la șoarece și într- un studiu cu
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
au primit placebo , în asociere cu alte medicamente . La adulți , cele mai frecvente efecte secundare ( apărute la mai mult de 20 % din pacienți ) sunt constipația , infecțiile de tract urinar ( infecția la nivelul căilor urinare ) , durerea , greața ( starea de rău ) , edemele periferice ( umflături ) , hipertensiunea ( creșterea tensiunii sanguine ) , anemia ( scăderea numărului de hematii ) , cefaleea , hiperpotasemia ( creșterea nivelului sanguin al potasiului ) , hipercolesterolemia ( creșterea nivelului de colesterol în sânge ) , complicații ale plăgilor chirurgicale , creșterea greutății , creșterea creatininei serice , ( marker al afecțiunilor renale ) , hipofosfatemia ( scăderea nivelului
Ro_958 () [Corola-website/Science/291717_a_293046]
-
mieloablativă urmată de transplant de măduvă considerați a avea un risc crescut de neutropenie severă prelungită . Siguranța și eficacitatea filgrastimului sunt similare la adulții și copiii cărora li se administrează chimioterapie citotoxică . Ratiograstim este indicat pentru mobilizarea celulelor progenitoare sanguine periferice ( CPSP ) . La pacienții , copii sau adulți , cu neutropenie congenitală severă , ciclică sau idiopatică cu un număr absolut de neutrofile ( NAN ) de 0, 5 x 109/ l și antecedente de infecții severe sau recurente , administrarea îndelungată de Ratiograstim este indicată pentru
Ro_877 () [Corola-website/Science/291636_a_292965]
-
lt; 1, 0 x 109/ l în timpul perioadei de tratament , doza de filgrastim trebuie crescută din nou conform pașilor de mai sus Pentru mobilizarea CPSP la pacienții care urmează o terapie mielosupresivă sau mieloablativă urmată de transplant de celule progenitoare periferice autologe Pentru mobilizarea CPSP , doza recomandată de filgrastim utilizat singur este de 1, 0 MUI ( 10 μg ) / kg și zi sub formă de perfuzie continuă subcutanată cu durata de 24 ore sau o singură injecție subcutanată zilnic timp de 5-
Ro_877 () [Corola-website/Science/291636_a_292965]
-
crește de la < 0, 5 x 109/ l la > 5, 0 x 109/ l . Pentru pacienții care nu au urmat chimioterapie extensivă , este suficientă adesea o singură leucafereză . Pentru mobilizarea CPSP la donatori normali înainte de transplantul de celule progenitoare periferice autologe Pentru mobilizarea CPSP la donatorii normali , filgrastim trebuie administrat în doză de 1, 0 MUI ( 10 μg ) / kg și zi , subcutanat , timp de 4- 5 zile consecutiv . Leucafereza trebuie începută în ziua 5 și continuată până în ziua 6 dacă
Ro_877 () [Corola-website/Science/291636_a_292965]
-
creștere , a fost asociată cu rezultate pozitive tranzitorii la explorarea imagistică a sistemului osos . Aceasta va trebuie luată în considerare atunci când sunt interpretate rezultatele explorării imagistice a sistemului osos . Precauții speciale la pacienții la care se efectuează mobilizarea celulelor progenitoare periferice Mobilizarea Nu exista niciun fel de comparații randomizate prospective pentru cele două metode recomandate de mobilizare ( filgrastim în monoterapie sau în asociere cu chimioterapie mielosupresivă ) în cadrul aceleiași populații de pacienți . Gradul de variabilitate al numărului mediu de celule CD34+ între
Ro_877 () [Corola-website/Science/291636_a_292965]