13,119 matches
-
care există doar la rectul în stare de vacuitate și care dispar la rectul destins; pe lângă acestea, relieful interior al ampulei rectale are și câteva plici rectale transversale permanente, destul de înalte. Ampula rectală este de origine endodermală și provine din porțiunea dorsală a cloacei.
Ampula rectală () [Corola-website/Science/335464_a_336793]
-
circula printr-un oraș deja aglomerat și aflat în continuă dezvoltare. Printr-un decret regal din 30 decembrie 1870 a fost desființată linia care lega Gara Borgerhout de portul Antwerpen, iar un alt decret din 17 august 1871 hotăra desființarea porțiunii din calea ferată Antwerpen-Rotterdam cuprinsă între Gara Borgerhout și podul peste Schyn. Astfel, în 1873 gara a devenit din nou un punct terminus. De aceea, pentru conexiunea cu Gara Antwerpen-Dokken en -Stapelplaatsen și de acolo cu țara vecină a fost
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]
-
ajuta la ameliorarea simptomelor. Spitalizarea nu este necesară în cele mai multe cazuri. Prevenția presupune reducerea numărului de înțepături de țânțari în zonele afectate de boală. Măsurile de prevenție includ utilizarea unor produse împotriva insectelor, folosirea de îmbrăcăminte care să acopere o porțiune cât mai mare a corpului, plase împotriva țânțarilor și eliminarea zonelor cu apă stătătoare, deoarece acestea sunt locurile în care țânțarii se reproduc. Din cauza epidemiei, în anul 2015, oficialii din domeniul sănătății din Brazilia au recomandat cuplurilor să evite sarcinile
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
pentru a se distinge de comunitatea bisexuală. Este folosit pentru a indica faptul că pansexualii au atracții și relații romantice cu persoane de diferite genuri și sexualități. Steagul constă în trei benzi orizontale, de sus în jos: roz, galben, albastru. Porțiunea albastră a steagului îi reprezintă pe cei care se identifică în spectrul masculin (indiferent de sexul biologic), rozul îi reprezintă pe cei care se identifică în spectrul feminin (din nou, indiferent de sexul biologic), iar porțiunea galbenă reprezintă atracția nonbinară
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
jos: roz, galben, albastru. Porțiunea albastră a steagului îi reprezintă pe cei care se identifică în spectrul masculin (indiferent de sexul biologic), rozul îi reprezintă pe cei care se identifică în spectrul feminin (din nou, indiferent de sexul biologic), iar porțiunea galbenă reprezintă atracția nonbinară. Persoanele intersex sunt cele care nu prezintă toate caracteristicile biologice masculine sau feminine, sau prezintă o combinație din aceste caracteristici, la naștere. Termenul mai vechi pentru această condiție este „hermafrodism”, deși, cu timpul, a fost înlocuit
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
și "Britselei" poartă numărul drumului național N113, în timp ce "Frankrijklei" și "Italiëlei" sunt parte a drumului național N1. Până în anii 1930, "de Leien" se prezentau ca trei străzi paralele cu circulație bidirecțional. Acesta este motivul pentru care stațiile de tramvai de pe porțiunile de bulevard încă nemodernizate se află atât de departe de trotuare: tramvaiele circulau în ambele direcții. După cel de-Al Doilea Război Mondial benzile de circulație au fost convertite pentru trafic unidirecțional, dar, până în anii 1960, tramvaiele, atât cele locale
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
doar acele stații din Berlinul de Est prin care trenurile din Berlinul de Vest treceau fără să oprească. Au existat și alte stații de o parte și de alta a Zidului Berlinului care erau închise în perioada divizării orașului deoarece porțiunile de linii care le deserveau nu erau în uz. Puncte de control temporare au fost instalate în stațiile cu acces în Berlinul de Est care au fost redeschise înainte de 1 iulie 1990. Punctele de control nu au mai fost necesare
Stație fantomă () [Corola-website/Science/335521_a_336850]
-
mușchiul brahial și răspunde traiectului arterei brahiale; iar lateral, când mușchiul biceps brahial este contractat, apare longitudinal un alt șanț, numit șanțul bicipital lateral ("Sulcus bicipitalis lateralis") care îl separă lateral de mușchiul brahial. Are originea pe scapulă, prin două porțiuni distincte, numite capete: capul lung și capul scurt. Cele două capete de origine, la început independente, se unesc la mijlocul brațului într-un singur corp muscular comun gros, voluminos și fuziform ce descinde până la cot, unde se inserează printr-un tendon
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
mustăți și prevăzută cu dinți prinși pe fălci și pe vomer. Deschiderea operculară este foarte largă. Branchiile în număr de 4; pseudobranchia prezentă. Membranele branhiale nu sunt contopite cu istmul. Au 8-20 de radii branhiostegale. Craniul cartilaginos este bine dezvoltat; porțiunea parietală lipsită de orificii sau cu o singură pereche de orificii. Mezocoracoidul prezent. Au un os supramaxilar. Occipitalul superior este în contact cu frontalele, sau separat de acestea prin parietale. Există un os intercalar (opistotic) și un os orbitosfenoid. Bazisfenoidul
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]
-
cm (maxim 40 cm). Femelele sunt mai mari. Poate trăi până la 8 ani. Are corpul gros, moderat alungit, ușor comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mari, persistenți. Linia spatelui și a abdomenului este rotunjită. Linie laterală curbată în sus în porțiune anterioară. Pe ea se află 33-40 solzi. Capul alungit, relativ mare, cu bot obtuz. Gura terminală mică. Dinții faringieni dispuși pe 2 rânduri. Ochii sunt mari, cu un diametru mai mare decât lungimea botului. Marginea înotătoarei dorsale este dreaptă sau
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
de jos a spatelui, mai deschis spre abdomen, cu o tentă ruginie sau verzuie. Abdomenul și partea inferioară a capului alb-murdar sau alb-gălbuie, cu o tentă roșiatică. Între spate și linia laterală se află o bandă longitudinală aurie irizată. În porțiunea posterioară a flancurilor și pe pedunculul caudal poate exista o bandă întunecată, care poate fi lată. Marginea liberă a solzilor nu este pigmentată. În porțiunea superioară a flancurilor solzii au la baza lor câte o pată brună. Înotătoarea dorsală și
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
tentă roșiatică. Între spate și linia laterală se află o bandă longitudinală aurie irizată. În porțiunea posterioară a flancurilor și pe pedunculul caudal poate exista o bandă întunecată, care poate fi lată. Marginea liberă a solzilor nu este pigmentată. În porțiunea superioară a flancurilor solzii au la baza lor câte o pată brună. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii bătând în violaceu sau portocalii. Înotătoarele perechi și înotătoarea anală sunt portocalii sau roșii. Irisul ochilor este portocaliu sau roșu, cu mici
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
în zona Porților de Fier, Tisa, Vișeu, Someș, Lăpuș, Crișul negru, Crișul repede, Mureș, Bistra, Cerna, Caraș, Bahna, Topolnița, Olt, Berivoi, Sâmbăta, Apa Roșie, Gilort, Suceava, Putna, Bistrița, Argeș, Ilfov, Ialomița, cursul superior al Bicazului etc . În Nistru trăiește în porțiunea de mijloc al fluviului (în amonte și aval de Soroca). Lungimea obișnuită a corpului 10-25 cm; maximală 40 cm. Greutatea corpului obișnuită 400-500 g; maximală 1,500 kg. Are corpul alungit, subcilindric (aproximativ cilindric), ușor comprimat lateral, acoperit cu solzi
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
din familia percidelor, din apele repezi de munte, cu fund pietros din România. În trecut era răspândit în cursul de munte al râului Argeș și al afluenților săi: Vâlsan și Râul Doamnei. În prezent arealul este limitat numai la o porțiune de 1 km din cursul superior al râului Vâlsan în amonte de satul Brădetu și există pericolul dispariției sale. Este o specie endemică apelor din România. le este o fosilă vie având o vechime de peste 65 de milioane de ani
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Arealul aspretelui s-a micșorat cu mult în ultimii ani. În perioada 1958-1965 aspretele era găsit în bazinul superior al râurilor Argeș (de la Arefu până la Curtea de Argeș, mai ales la Oești și Albești), Doamnei (la Corbi și Domnești) și pe o porțiune de 30 km în râul Vâlsan, afluent stâng al Argeșului (din amonte de Brădetu până în amonte de localitatea Mălureni). Aspretele în perioada 1958-1966 era mai abundent în Argeș decât în Vâlsan, cu o abundența maximă între localitățile Oiești și Albești
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
între localitățile Oiești și Albești în Argeș, iar în Vâlsan între Galeșu și Mușătești. În perioada 1965-1971 nu a mai fost găsit nici un asprete și se credea că specia a dispărut. În perioada 1972-1988, aspretele a fost găsit pe o porțiune de 16 km al râului Vâlsan, între Brădetu și Vâlsănești. În perioada 1989-2002, aspretele a fost găsit pe o porțiune de 7 km al râului Vâlsan, între Brădetu și Galeșu. În prezent aspretele trăiește doar în Vâlsan, arealul fiind limitat
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
fost găsit nici un asprete și se credea că specia a dispărut. În perioada 1972-1988, aspretele a fost găsit pe o porțiune de 16 km al râului Vâlsan, între Brădetu și Vâlsănești. În perioada 1989-2002, aspretele a fost găsit pe o porțiune de 7 km al râului Vâlsan, între Brădetu și Galeșu. În prezent aspretele trăiește doar în Vâlsan, arealul fiind limitat numai la o porțiune de 1 km din cursul superior al râului Vâlsan în amonte de satul Brădetu, dar bazinele
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
al râului Vâlsan, între Brădetu și Vâlsănești. În perioada 1989-2002, aspretele a fost găsit pe o porțiune de 7 km al râului Vâlsan, între Brădetu și Galeșu. În prezent aspretele trăiește doar în Vâlsan, arealul fiind limitat numai la o porțiune de 1 km din cursul superior al râului Vâlsan în amonte de satul Brădetu, dar bazinele adiacente nu au fost încă cercetate într-un mod cuprinzător. În 2005 populația aspretelui din râul Vâlsan era apreciată la circa 100 exemplare. Aspretele
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Trăiește pe fundul apelor râurilor de munte, pe lângă/sub bolovanii sau pietrele mari sau mijlocii din mijlocul râurilor acolo unde curentul e puternic. Răspândirea speciei în Argeș corespundea perfect cu zona piscicolă a lipanului și moioagei, iar în Vâlsan cu porțiunea superioară a zonei moioagei. Aspretele a supraviețuit ca un relict preglaciar numai în Râul Vâlsan într-un areal restrâns cu o lungime de aproximativ 1 km. Râul Vâlsan este un curs tipic de apă montan cu debit mediu, cu o
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
preglaciar numai în Râul Vâlsan într-un areal restrâns cu o lungime de aproximativ 1 km. Râul Vâlsan este un curs tipic de apă montan cu debit mediu, cu o lățime medie a albiei între 4 și 12 m. În porțiunea în care aspretele este prezent, albia râului este acoperită cu pietre, pietriș, nisip și argilă, și are o lățime medie de circa 8 m, și un traseu sinuos. Adâncimea medie a râului este de 12-20 cm, variind între 1,5
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
râul Argeș, Lacul Vidraru (1967) o fâșie lungă din structura sa în aval a fost lăsată fără apă pentru o perioadă lungă de timp, astfel încât specia a dispărut din bazinul râului Argeș, iar în prezent aspretele supraviețuiește numai într-o porțiune de aproximativ 1 km în râul Vâlsan. Principalele amenințări identificate asupra supraviețuirii speciei sunt reprezentate de: distrugerea habitatului prin defrișări forestiere extinse și construiri de drumuri de-a lungul râurilor; scăderea debitului râului Argeș și a râului Vâlsan, ca urmare
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
(în ) este numele dat unei porțiuni de linie de cale ferată amplasată lângă orășelul Klevan din Ucraina, care duce spre Orjiv. Cu o lungime de 3-5 km, aceasta este împrejmuita de vegetație deasa, care formează un tunel verde pitoresc. Este un loc ales de îndrăgostiți pentru
Tunelul iubirii () [Corola-website/Science/336964_a_338293]
-
Din porțiunea inițială a arterei ascendentă , bulbul aortic, se bifurcă 2 artere coronare: stângă și dreaptă (au traiect sinuos și trec pe subepicard, sunt însoțite de vene, nervi și țesut adipos. Artera coronară stângă-originea în sinusul stâng al aortei, porțiunea inițială între
Artere coronare () [Corola-website/Science/336984_a_338313]
-
Din porțiunea inițială a arterei ascendentă , bulbul aortic, se bifurcă 2 artere coronare: stângă și dreaptă (au traiect sinuos și trec pe subepicard, sunt însoțite de vene, nervi și țesut adipos. Artera coronară stângă-originea în sinusul stâng al aortei, porțiunea inițială între trunchi pulmonar și auriculul sting, cu 3-5 cm. deasupra șanțului coronar stâng se "ramifică în" : ramura interventriculară dreaptă și ramura circumflexă. Ramura interventriculară se termină la nivelul vârfului inimii și poate să se ridice retrograd prin șanțul interventricular
Artere coronare () [Corola-website/Science/336984_a_338313]
-
a lucrării era anul 1991. Până în 1989 au fost ridicate pilele viaductului, montat parțial tablierul, străpuns Tunelul Seciuri, străpuns și finalizat Tunelul Roșia (ambele în lungime de circa 600 m), străpuns parțial (circa 550 m) Tunelul Dobrana și realizate câteva porțiuni de terasament. Lucrările la acest tronson de cale ferată au fost abandonate după 1990. Scutul de săpat folosit pentru executarea Tunelului Dobrana a fost părăsit în interiorul galeriei și componente ale lui au fost furate. Alunecările de teren datorate exploatărilor de
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]