13,437 matches
-
cum se zice -, irespectuos, atentator la toate formulele tradiționale și sacro-sancte1 . Iar față cu lipsa de cultură și de gust în lucrurile literare, în ce își pune Eminescu speranța? Natural că el, ca toți criticii dinaintea lui - ca și-n privința limbii, ca și-n privința politicii -, își pune toată speranța în Moldova, care "joacă în dezvoltarea românilor un rol însemnat". Așadar, în privința limbii și a literaturii, Eminescu face parte din curentul critic moldovenesc, dând criticismului o nuanță mai pronunțată de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
la toate formulele tradiționale și sacro-sancte1 . Iar față cu lipsa de cultură și de gust în lucrurile literare, în ce își pune Eminescu speranța? Natural că el, ca toți criticii dinaintea lui - ca și-n privința limbii, ca și-n privința politicii -, își pune toată speranța în Moldova, care "joacă în dezvoltarea românilor un rol însemnat". Așadar, în privința limbii și a literaturii, Eminescu face parte din curentul critic moldovenesc, dând criticismului o nuanță mai pronunțată de eclectism: dreptul tuturor dialectelor; și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care a fost el menit să trăiască? Și nu poate fi nici o îndoială că dacă Alexandrescu (natură profundă și cu o puternică rezonanță la lumea înconjurătoare) ori Bolintineanu (care a fost un adevărat poet, orice s-ar zice, într-o privință mai "poet" decât Alecsandri), nu poate fi nici o îndoială că dacă acești doi poeți ar fi trăit, ca bardul de la Mircești, în atmosfera și cultul poeziei populare, n-ar fi fost mai buni decât sunt. Până spre 1880, în vremea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de senzații, iar senzații cu caracter specific național e greu de imaginat. Există deosebiri de la popor la popor în susceptibilitatea la anumite senzații, în intensitatea senzațiilor - dar în felul senzațiilor, nu. Și, apoi, chiar dacă ar exista deosebiri și-n această privință, consecințele ar fi neînsemnate, din punctul nostru de vedere, pentru că senzația, element primar al sufletului, n-ar putea da decât puțin din acea complexitate care e psihologia unui popor. Senzația ține numai de fiziologie și psihologie, în deosebire de sentiment
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
adevărata lui accepțiune. E cam ceea ce era odată "santicler" ori "findisicl" (fin de siècle). A constata caracterele deosebite în literaturile a două regiuni locuite de un popor și a căuta explicația deosebirii; a constata, în genere, orice deosebiri, în orice privință, între două regiuni ale aceleiași țări - nu poate însemna regionalism. În volumul nostru Spiritul critic în cultura românească am relevat deosebiri mai adânci între cultura muntenească și cea moldovenească, și nimenea nu m-a mai găsit "regionalist". E drept, pe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ritmic, nu în proză ritmică, așa cum este scris Te Deum. De asemenea, o notă dintr-o Psaltire veche, tipărită în anul 1555, la Londra, după manuscrise mai vechi, și care cuprinde Canticum beati Niceti episcopi, dă o explicație sugestivă în privința paternității Te Deum - ului: „Unii spun că Fericitul Ambrizie, în timp ce boteza pe Fericitul Augustin, a început (să cânte) Pe Tine Te lăudăm, iar Augustin a răspuns (cântând) al vers; și așa au compus acest imn. Acest lucru nu este adevărat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a întâmplat cu macedonienii, care, la început, au crezut „așa cum fusese predat”. Păstrarea Tradiției apostoloce este semnul vizibil al apartenenței la Biserica cea adevărată. O caracteristică esențială a Sfântului Niceta de Remesiana a fost avântul său misionar. În această privință, el se numără între marii misionari ai timpului, îndreptându-și activitatea și spre alte populații din dreapta și din stânga Dunării, nu numai către dacoromanii din cuprinsul eparhiei sale. Pentru obținerea succesului pastoral-misionar, Niceta a organizat viața mănăstirească. În mănăstiri a găsit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Constantinopol, Sfinții Părinți au depus o stăruință susținută în păstrarea duhului ecumenicității Bisericii, luptând pentru unitatea credinței într-o singură Biserică: una, sfântă, sobornicească și apostolească. Operele teologice ale Sfinților Părinți din secolele IV și V sunt mărturie în această privință. Acestea aveau drept scop răspândirea credinței creștine și apărarea învățăturii ortodoxe în domeniul trinitar, hristologic, soteriologic și antropologic, punând accentul pe dragostea nețărmurită a Logosului divin, care unește pe creștini unii cu alții în El însuși, pe iubirea maternă a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
după mărturisirea Sfintei Treimi, declară că tu crezi în Sfânta Biserică Sobornicească (Sanctam Ecclesiam Catholicam)”. El expune, pe cât de succint, pe atât de limpede, învățătura despre Biserică, în capitolul X din tratatul Despre Simbolul credinței. Coordonatele gândirii sale în această privință sunt în deplin acord cu Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții Capadocieni, Sfântul Ciprian, Rufin de Aquileea († 411), Sfântul Ambrozie și Fericitul Augustin. După Sfântul Niceta, Biserica are o dimensiune spațială și temporală, ea cuprinzând pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în Hristos, cu Hristos și prin Hristos, „Căruia I s-au încredințat cu toată puterea sufletului”. Deși această „înoire” pornește din interior începând cu „schimbarea totală a inimii”, credincioșii trebuie să aibă grijă și de tinuta lor exterioară. În această privință, Sfântul Niceta de Remesiana dojenește excesele de împodobire a trupului, socotindu-le simple capricii fără nicio valoare, așa cum făcuse Tertulian, Sfântul Ciprian, Origen, Sfântul Ioan Gură de Aur și Părinții Capadocieni. Critica acestor excese este mai puțin dură decât
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
însușit Sfântul Ioan Cassian ca omagiu adus marelui orator al creștinătății. Faptul că Ioan Gură de Aur l-a hirotonit diacon pe Cassian dovedește meritele deosebite, reale ale acestuia din urmă, știindu-se că marele patriarh era extrem de sever în privința hirotonirii și a comportamentului clerului. După hirotonie, el a funcționat ca diacon al Patriarhiei și a lucrat în cadrul capitalei imperiului îndeplinind și funcția specială de administrator al averii Marii Biserici. Palladiu specifică cum că Gherman a făcut parte din delegația
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fost înlocuită de pofta carnală. Efectul neascultării a fost resimțit ca o lege contrară, ca păcat, în mădularele sale. Mântuirea se obține numai prin darul harului Sfântului Duh în credința numelui lui Iisus Hristos. Ioan Maxențiu se deosebește în această privință de înaintașul său, Sfântul Ioan Casian, care admitea și liberul arbitru ca element component în progresul mântuirii, alături de har. Admirator al Fericitului Augustin, dar probabil, și sub influența formulei „Unul din Treime a suferit cu trupul”, Ioan Maxențiu optează pentru
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
altă parte, există mai multe cazuri de sfinți apuseni morți prin cefaloforie (tăierea capului, pe care apoi îl purtau în mână). Actele Sfinților Fuscian, Victoric și Gențian au fost scrise către sfârșitul secolului al VIII-lea. Ba mai mult, în privința aceleiași teme de origine celtică se înscrie și cazul unei femei: Sfânta Natalena (Lena sau Aleno), fecioară din Aquitania, sărbătorită acolo la 10 noiembrie, care și-a ținut pe piept capul retezat de călău. Istorisirea despre Sfântul Ioan arată cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mare a creștinătății era retrăită anual de către credincioșii de atunci, ca și în zilele noastre, cu sentimentul evidenței divinității Mântuitorului și al așteptării învierii din morți a celor răposați. În secolul I însă, ca punct de orientare sigură în această privință, ei nu aveau decât data comemorării Pashăi iudaice. Legați puternic de mediul în care se născuseră și educați în spiritul semnificației evenimentelor Vechiului Testament, unii dintre primii creștini se străduiau să serbeze Paștile ca și părinții lor, în seara zilei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
minunate de readucere a jocului în sfera preocupărilor școlare ale copiilor. Din această perspectivă, opționalul “Abilități practice prin tehnica origami” este un exemplu concludent. Activitatea practică propusă este, în sine, o joacă ce are, însă, reale calități formative în diferite privințe, de importanță evidentă pentru dezvoltarea optimă a personalității elevilor. Dincolo de construirea unor figurine din hârtie mono sau policromă, practicarea tehnicii origami dezvoltă spiritul de observație și cel de orientare spațială, întregește capacitatea elevilor de receptare și utilizare a formelor/figurilor
?ABILIT??ILE PRACTICE by LOREDANA ?AR? () [Corola-publishinghouse/Science/83165_a_84490]
-
de ordin conceptual și metodologic.”( G.Văideanu, Exposé de quelques concepts fondamentaux, UNESCO, 1985); -pentru viziunea pragmatică: “Fără îndoială, interdisciplinaritatea relevă o caracteristică a epocii noastre: integrarea socială a cunoașterii, element de acum constitutiv al puterii.(...) Interdisciplinaritatea este în această privință apelul la inginer și la expert.”( M.A.Sinaceur, Ce este interdisciplinaritatea?, UNESCO, 1983). Perioada micii școlarități este una în care dezvoltarea fizică și psihică a copilului este în plină derulare. Mai ales la intrarea în ciclul de dezvoltare (care
?ABILIT??ILE PRACTICE by LOREDANA ?AR? () [Corola-publishinghouse/Science/83165_a_84490]
-
orientale; Cocluziile ce se pot sublinia din capitolul “ Proiectarea și desfășurarea lecțiilor de abilități practice prin tehnica origami” sunt: - reforma curriculară a adus schimbări și în ceea ce privește proiectarea didactică; - unitatea de învățare reprezintă termenul de referință în proiectare, argumentele în această privință fiind multiple și pertinente; - tipologia lecțiilor este cea consacrată în timp, flexibilitatea structurii fiecărui tip de lecție fiind reală, contribuția personală a fiecărui cadru didactic fiind posibilă și recomandată; - lecția de formare de priceperi și deprinderi este tipul de lecție
?ABILIT??ILE PRACTICE by LOREDANA ?AR? () [Corola-publishinghouse/Science/83165_a_84490]
-
Brogan: 1990, 157). Stalin observase cât de importantă este poziția geopolitică a Greciei pentru puterile occidentale, în special pentru Marea Britanie și deși dorea accesul sovietic la strâmtorile dintre Marea Neagră și Marea Mediterană, nu își presase prea tare foștii aliați în această privință. Interesele și raporturile de forțe au prevalat și în acest caz, nu înțelegerea încheiată între Churchill și generalissim în 1944 la Moscova. Pe scurt, Tito își dovedea din nou indisciplina. Factorul principal care a condus galopant către oficializarea conflictului s-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
combaterea asiduă, peremptorie și prin orice mijloace a titoismului. Pentru a își atinge obiectivul, fiecare partid trebuia să dea dovadă de "vigilență revoluționară", care se traducea prin introducerea "ordin[ii] bolșevic[e] în propria noastră casă partidul nostru. În această privință mijlocul principal este verificarea membrilor partidului" (Gheorghiu-Dej: 1952, 414-418, subl.m.). Traseul ultimelor epurări staliniste, care ar fi întrecut, dacă ar fi dispus de suficient timp pentru a se materializa integral, sinistrele "procese-spectacol" din Moscova anilor '30, era deschis. "Vigilența
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
făcea posibil riscul ca orice conflict între superputeri să escaladeze incontrolabil către un deznodământ nuclear, poate chiar un al treilea război mondial, fapt mai mult decât dezavantajos pentru ambele părți (Békés: 2006, 322). Președintele Dwight Eisenhower era explicit în această privință, declarând public: "" Nimic n-a tulburat atât de mult poporul american ca evenimentele din Ungaria. Inima noastră era alături de maghiari și am făcut tot ce ne-a stat în putință pentru a le îndulci suferințele"". Dar, insista Eisenhower, ""trebuie să
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
București, Cluj sau Iași erau în primul rând sociale și politice, și abia apoi intelectuale. Regimul se temea deci în primul rând de contagiozitatea socială și politică a crizei maghiare, nu de impactul ideilor sale asupra intelectualității românești. În această privință nu avea de ce să se îngrijoreze. Și totuși, așa cum subliniază Michael Shafir (1984, 435-459), disidența, în cadrul unui regim comunist, pentru a depăși stadiul unei insatisfacții marginale și slab configurate, trebuie să înceapă tocmai din interiorul partidului însuși. Să fie tradusă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
insatisfacțiile și a pretinde autorităților rezolvarea lor. Evenimentul nu a fost însă unul spontan. Cu câteva zile înainte avusese loc încercarea de a convinge studenții de caracterul "contrarevoluționar" al crizei maghiare și de justețea măsurilor luate de PMR în această privință. "Prelucrarea" urma să aibă loc în grupe mici, la seminarii. Asistentul care urma să "spargă gheața", în loc de o singură grupă, găsește în sala unde urma să aibă loc activitatea didactică "întreg anul V", fapt care îi îngreunează situația, și așa
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
putut s-o realizăm", admitea Gheorghiu-Dej în fața Biroului Politic al PMR. "Abstracție făcând de dreptul internațional, dacă a vrut sau nu să vină în România (sic!), interesele superioare ale socialismului au făcut necesar să se stabilească un acord în această privință, care să ajute guvernul Kádár, pentru a lua complet frânele conducerii statului în mână" continua liderul român (Lungu, Rețegan: 1996, 332, subl. m.). Oficial, în scrisorile pe care guvernul român și maghiar le-au schimbat pe această temă, se stabilea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a guvernării Kadar: Noi considerăm că Nagy putea să fie lăsat la Budapesta, acasă, fără să existe pericol ca el să se amestece în munca guvernului și s-o împiedice. Noi considerăm că s-ar mai putea găsi în această privință o rezolvare. Noi credem că ar fi util dacă i s-ar acorda acum lui Nagy posibilitatea de a se întoarce în Ungaria și să stea acolo (sic!). Eventuala lui declarație că el se întoarce în Ungaria cu acordul Guvernului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
evita tensionarea suplimentară a atmosferei politice conflictul Moscova Beijing căpăta o amploare tot mai mare au canalizat problema înspre CAER (Niculescu-Mizil: 2001, 96). Informația, deși plauzibilă, nu este atestată de către celelalte surse documentare pe care le-am consultat în această privință. Ce l-a determinat pe Hrușciov să sprijine pozițiile Cehoslovaciei și a RDG-ului în cadrul CAER, deși la sfârșitul anilor '50 nu făcuse nici un gest în acest sens? Pe lângă influența modelului Comunității Economice Europene asupra liderului sovietic 11, pe care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]