14,128 matches
-
Este cămașa lui Mihai roșie?", la care Maria răspunde: "Da". Întâi, George a produs o serie de mișcări ale corpului care au condus la producerea unui sunet. Austin numește acest lucru un "act fonetic" iar produsul său o numește "fonă". Propoziția lui George trebuie să se conformeze regulilor gramaticale ale limbii române, pentru că George vorbește limba română și vrea să se facă înțeles în această limbă. Austin denumește asta un "act fatic", iar mesajele de acest tip se numesc "feme". George
John Langshaw Austin () [Corola-website/Science/299075_a_300404]
-
software sau fuziune informatică), medicina, științele militare, cibernetică și fizica. Logică neutrosofică este o încercare de unificare a multor logici existente. Ea generalizează logică "fuzzy" (mai ales cea intuiționistică). Ideea principală a logicii neutrosofice este aceea de a caracteriza fiecare propoziție logică într-un spațiu tridimensional neutrosofic, ale cărui dimensiuni reprezintă adevărul (A), falsul (F) și nedeterminarea (I) a propoziției considerate, unde A, F și I sunt submulțimi reale standard sau ne-standard ale intervalului ne-standard ]+0, 1+[. În inginerie
Neutrosofie () [Corola-website/Science/299142_a_300471]
-
logici existente. Ea generalizează logică "fuzzy" (mai ales cea intuiționistică). Ideea principală a logicii neutrosofice este aceea de a caracteriza fiecare propoziție logică într-un spațiu tridimensional neutrosofic, ale cărui dimensiuni reprezintă adevărul (A), falsul (F) și nedeterminarea (I) a propoziției considerate, unde A, F și I sunt submulțimi reale standard sau ne-standard ale intervalului ne-standard ]+0, 1+[. În inginerie se poate utiliza doar intervalul clasic [0, 1]. A, F și I sunt componente independente care lasă loc informației
Neutrosofie () [Corola-website/Science/299142_a_300471]
-
componente independente care lasă loc informației incomplete (când suma lor superioară este mai mică decât 1), paraconsistente sau contradictorii (când suma lor superioară este mai mare ca 1), sau informații complete (când suma superioară a acestora = 1). De exemplu, o propoziție poate fi între [0,4, 0,6] adevărată, (0.1) sau între (0.15, 0.25) nedeterminată, iar între (0,1, 0,2) falsă. Mulțimea neutrosofică generalizează mulțimile "fuzzy" (mai ales cele intuiționistice). Fie U universul de discurs, iar M
Neutrosofie () [Corola-website/Science/299142_a_300471]
-
comunicare a unui înțeles. El poate să fie compus din unul sau mai multe morfeme. În mod obișnuit un cuvânt se compune dintr-o parte de bază, numită rădăcină, la care se pot atașa afixe. Cuvintele se combină în expresii, propoziții și fraze. Definiția precisă a termenului depinde de limba avută în vedere. Limitele dintre cuvintele unui enunț nu sunt întotdeauna clare. În timp ce, de exemplu, limbile care se scriu cu litere din alfabetul latin lasă spații între cuvinte, iar în alte
Cuvânt () [Corola-website/Science/299165_a_300494]
-
context legat de problema răului în lume, la Boethius libertatea aparține temei providenței, deci omniscienței divine și pare a fi o chestiune argumentabilă în termenii logicii modale. Felul în care este formulată problema ne pune în față o serie de propoziții cu necesitate adevărate, pe care Boethius trebuie să le explice cu ajutorul Filosofiei. Avem, pe de o parte, afirmarea providenței: (1) Ceea ce cunoaște Dumnezeu trebuie să se întâmple (providența ca sens necesar al lumii). (2) Ceea ce trebuie să se întâmple nu
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
întâmple (1) și dacă acțiunile noastre viitoare sunt cunoscute de Dumnezeu (3), înseamnă că acțiunile noastre viitoare trebuie să se întâmple. Dar ceea ce trebuie să se întâmple nu ține de voința liberă a omului (2), ceea ce contrazice (4). Una din propozițiile (2) sau (4) trebuie contrazisă pentru a putea construi un raționament valid, or, tocmai aceasta este problema: toate cele patru propoziții reprezintă credințe fundamentale, aserțiuni dezirabil adevărate care trebuie păstrate ca atare. Cum rezolvă Boethius această problemă? Înainte de toate, trebuie
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Dar ceea ce trebuie să se întâmple nu ține de voința liberă a omului (2), ceea ce contrazice (4). Una din propozițiile (2) sau (4) trebuie contrazisă pentru a putea construi un raționament valid, or, tocmai aceasta este problema: toate cele patru propoziții reprezintă credințe fundamentale, aserțiuni dezirabil adevărate care trebuie păstrate ca atare. Cum rezolvă Boethius această problemă? Înainte de toate, trebuie să respingem, odată cu Boethius, interpretarea conform căreia evenimentele se întâmplă deoarece sunt știute (cartea V, proza III). Cunoașterea evenimentelor, fie ele
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
pentru că se vor întâmpla. Problema nu este una de cauzalitate, deci interesul nu se axează pe întrebarea „care este cauza primă a lanțului?”. Separând noțiunile de necesitate și cauzalitate, Boethius oferă o analogie: dacă o persoană stă așezată, înseamnă că propoziția care afirmă că respectiva persoană stă așezată trebuie să fie o propoziție adevărată. Convers, dacă opinia că persoana respectivă șade este o opinie adevărată, înseamnă că persoana respectivă șade într-adevăr. Ambele situații sunt adevărate, deși nu există o legătură
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
nu se axează pe întrebarea „care este cauza primă a lanțului?”. Separând noțiunile de necesitate și cauzalitate, Boethius oferă o analogie: dacă o persoană stă așezată, înseamnă că propoziția care afirmă că respectiva persoană stă așezată trebuie să fie o propoziție adevărată. Convers, dacă opinia că persoana respectivă șade este o opinie adevărată, înseamnă că persoana respectivă șade într-adevăr. Ambele situații sunt adevărate, deși nu există o legătură cauzală între propoziție și faptul descris de ea. În mod analog, cunoașterea
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
că respectiva persoană stă așezată trebuie să fie o propoziție adevărată. Convers, dacă opinia că persoana respectivă șade este o opinie adevărată, înseamnă că persoana respectivă șade într-adevăr. Ambele situații sunt adevărate, deși nu există o legătură cauzală între propoziție și faptul descris de ea. În mod analog, cunoașterea lui Dumnezeu despre ceea ce se va întâmpla nu este cauza întâmplării ca atare, după cum nici evenimentul, dacă se întâmplă, nu este o cauză a cunoașterii lui Dumnezeu despre el. Ar fi
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
va face. În cartea V, proza VI, Boethius explică existența a două tipuri de necesitate: "simplă" și "condiționată". Necesitatea simplă" este într-o situație de genul: „Este necesar ca toți oamenii să fie muritori”, iar necesitatea condiționată se găsește în propoziția: „Dacă cineva merge, atunci este necesar să meargă” . În primul caz avem un enunț cu necesitate adevărat, adică un enunț universal de forma „Necesar p”, iar în cazul al doilea o propoziție condițională de felul „Dacă p, atunci necesar p
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
fie muritori”, iar necesitatea condiționată se găsește în propoziția: „Dacă cineva merge, atunci este necesar să meargă” . În primul caz avem un enunț cu necesitate adevărat, adică un enunț universal de forma „Necesar p”, iar în cazul al doilea o propoziție condițională de felul „Dacă p, atunci necesar p”. Evident, primul caz exprimă o legitate, un enunț valabil prin sine, a cărui valoare de adevăr nu poate fi confirmată sau infirmată deoarece el constituie o condiție de existență a lucrului despre
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
sus trebuie interpretat deci în sensul necesității simple: „În mod necesar, ceea ce cunoaște Dumnezeu trebuie să se întâmple”, pentru a evita introducerea relației de cauzalitate între cunoașterea lui Dumnezeu și evenimente. Acest tip de enunțuri necesare în mod simplu reprezintă propoziții universale de tipul „Omul este un animal biped rațional”. O astfel de propoziție nu condiționează nici momentele, nici felul, nici circumstanțele în care un om alege să trăiască în mod rațional sau să meargă pe două picioare. Omul are putința
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Dumnezeu trebuie să se întâmple”, pentru a evita introducerea relației de cauzalitate între cunoașterea lui Dumnezeu și evenimente. Acest tip de enunțuri necesare în mod simplu reprezintă propoziții universale de tipul „Omul este un animal biped rațional”. O astfel de propoziție nu condiționează nici momentele, nici felul, nici circumstanțele în care un om alege să trăiască în mod rațional sau să meargă pe două picioare. Omul are putința de a acționa astfel dar poate alege să facă sau să nu facă
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
͡ʃ/ ca /ʃ/ și /p/ ca /k/, Oltenii folosesc foarte des perfectul simplu (rar folosit în celelalte regiuni), iar transilvănenii folosesc unele cuvinte de origine ungară sau germană cum ar fi 'musai' sau 'fain' și, de obicei, își încep propozițiile cu interjecția "no". În special în timpul regimului comunist, glumele politice erau foarte populare, deși erau ilegale. În România democratică, acest tip de glume încă sunt destul de populare, deși subiectele s-au schimbat: acum politicienii sunt văzuți ca niște corupți, zgârciți
Umor românesc () [Corola-website/Science/299221_a_300550]
-
faptul că actorii germani cu renume au stârnit ilaritate prin accentul german al vorbirii românești. Chiar și puținii actori români ce apăreau în peliculă vorbeau neobișnuit, deoarece producătorii germani, nefiind obișnuiți cu cadența limbii noastre, impuneau o rostire rară a propozițiilor. Astfel, într-o scenă, fiul cobora o scară spunând un cuvânt la fiecare treaptă: "„Ce... mai... faci... tată?”". Răspunsul suna la fel: "„Bine... puiule...”"! Anul 1932 aduce ecranului românesc producția "„Visul lui Tănase”" realizată la Berlin de "Constantin Tănase" în
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
ul este propoziția filozofică potrivit căreia orice eveniment, inclusiv cogniția și acțiunea umană, este determinat în mod cauzal de un lanț neîntrerupt de evenimente anterioare. Nici un miracol misterios sau eveniment pur întâmplător nu are loc. Dacă a existat vreodată un eveniment indeterminist de la
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
lui Matei Vlastaris". Ca marginalii, pe paginile manuscrisului, sunt scrise 662 de glose în limba română și vreo 70 în limba slavonă. Ele au primit denumirea de „glosele Bogdan”. Cel mai frecvent, glosele cuprind unul sau două cuvinte, rar o propoziție sau o frază, prin care se glosează (traduc sau explică) cuvinte din textul "Sintagmei". Textul slavon a fost datat, de Magdalena Georgescu, (care l-a editat în 1982) pe baza filigranelor hârtiei, între 1516 și 1536, iar de R. Constantinescu
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
mărturisește că și-a modelat convingerile după două afirmații aruncate în treacăt de enigmaticul Stavroghin: « Un ateu nu poate fi rus. » și « Chiar și cine nu este ortodox nu poate fi rus. » Deși, prin identificarea religiei cu națiunea, cele două propoziții rezonează cu citatul de mai sus din "Jurnalul unui scriitor", este îndoielnic că Dostoievski le-ar fi adoptat literalmente. De altfel, Stavroghin îi reproșează lui Șatov, în paginile aceluiași capitol, că « reduce noțiunea de Dumnezeu la un simplu atribut al
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
apare într-o istorie a orașului Triest din 1698, scrisă de călugărul triestin Ireneo della Croce. Acesta menționează endonimul de "rumeri" folosit pe atunci de istroromâni, și dă o listă de 13 substantive singure, 8 substantive cu determinant și 2 propoziții din limba lor, cu traducerea în latină. În 1819, Ivan Feretić, un preot din insula Krk, transcrie două rugăciuni în „româna din Krk”. Acestea sunt primele texte considerate că atestă istroromâna. Următoarele atestări sunt o snoavă și o variantă a
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
mire" „mai frumos decât mine”. Această parte de vorbire este foarte puternic influențată de croată, fiind moștenite numai formele numeralelorelor cardinale de la 1 la 8, 10 și 1.000. Numerale cardinale: Numerale ordinale: Formele pronumelor personale: Observații: Alte exemple în propoziții: "i̭elʼ le ganescu" „ei le vorbesc (lor)”, "la ziče" „le zice (lor)”, "lʼ-a vezut" „i-a văzut”. Formele pronumelui reflexiv: Exemple în propoziții: "i̭elʼ vút-a åsiri cu sire" „ei aveau măgari cu sine”, "omiri åv âș
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
10 și 1.000. Numerale cardinale: Numerale ordinale: Formele pronumelor personale: Observații: Alte exemple în propoziții: "i̭elʼ le ganescu" „ei le vorbesc (lor)”, "la ziče" „le zice (lor)”, "lʼ-a vezut" „i-a văzut”. Formele pronumelui reflexiv: Exemple în propoziții: "i̭elʼ vút-a åsiri cu sire" „ei aveau măgari cu sine”, "omiri åv âș ńivele zapustit" „oamenii și-au părăsit câmpurile”. Formele pronumelor-adjective posesive sunt destul de diferite în funcție de graiurile principale. În graiurile din sud: În graiul din Žei̯
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Pentru apropiere, formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Formele de depărtare: Genitiv-dativul se formează în general analitic (exemplu "lu ța" „acelei”), dar în Žei̯ân sunt și forme sintetice: "čestvę" „acestui(a)”, "čeșt″ę" „acestei(a)”, "čestorę" „acestor(a)”. Exemplu în propoziție: "Čåsta-i̯ me prii̯åtel’" „Acesta e prietenul meu”. În general, adjectivul demonstrativ este antepus, sub influența croatei: "čâsta fečor, čâstę cåsę". Dacă este folosit cu substantivul articulat hotărât, adjectivul demonstrativ de depărtare are valoare de articol demonstrativ: "čela
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
o musåtę fętę" „o fată frumoasă”), dar sunt și exemple contrare: "betâr om nu pote" sau "omu betâr nu pote" „omul bătrân nu poate”. Dacă substantivul este determinat de mai multe cuvinte, toate acestea pot fi antepuse, de exemplu în propoziția Propoziția interogativă se distinge în general prin intonație, dar există și particule specifice care o marchează, "če" în graiurile din sud și "â" în Žei̯ân: "Če tu ganești vlåșki?" „Vorbești vlăhește?”, "Â tu cuvinți žei̭ånski?" „Vorbești
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]