13,470 matches
-
aparține istoricului de artă american Paul Fussell. În cartea sa, "Class: A Guide Through the American Status System" (1983), „generația X” reprezintă persoane care se retrag din societate, respingând statutul oferit de aceasta (fără a se identifica cu o generație propriu-zisă). În 1991, scriitorul Douglas Coupland preia sintagma în , extinzând portretul făcut de Fussell asupra unei întregi generații. Cartea, concepută ca o povestire în ramă, prezintă amintirile a trei străini de vârste apropiate, uniți de dorința de a se distanța de
Generația X () [Corola-website/Science/314107_a_315436]
-
-se în anul 2000). Economistul canadian David Foot operează în cartea sa, "Boom, Bust and Echo..." (1997), delimitarea a două subdiviziuni ale intervalului acordat în mod obișnuit generației X: prima jumătate a anilor 1960 este în opinia sa „generația X” propriu-zisă, în vreme ce intervalul 1966/7-1979 este „generația Baby Buster”. Argumentul adus este că Baby Busters (pl.) s-au confruntat cu mai puține probleme în privinca angajărilor. Denumirea „Baby Buster” se opune cea de „Baby Boomer”: cea din urmă sugerează o perioadă
Generația X () [Corola-website/Science/314107_a_315436]
-
destinat special unei biblioteci publice; 10 decembrie 1992 - prin decizia Consiliului Județean Maramureș, Bibliotecii Județene îi este atribuit numele „Petre Dulfu”; 2003 - cele trei nivele destinate publicului sunt finisate și mobilate în etape, permițând organizarea definitivă a colecțiilor și deschiderea propriu-zisă a sediului nou. Dorin Ștef, "Maramureș brand cultural", Editura Cornelius / Asociația Glasul Culturii Baia Mare, ediție bilingvă (româno-engleză), ISBN 978-973-8396-01-2.
Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare () [Corola-website/Science/314132_a_315461]
-
etnomuzicologul de talie mondială, Bela Bartok (1923), în Maramureșul istoric, dar ea persistă în prezent doar în Țara Lăpușului. Melodia nu are o formă fixă conturată, iar durata este limitată doar de context, de starea sufletească a interpretului. Melodiile cântecului propriu-zis sunt construite în strofe regulate și au o formă arhitectonică închegată; cu toate acestea, permit anumite improvizații melodice, ritmice sau ornamentale, în funcție de virtuozitatea interpretului vocal. (T. Alexandru, 1989). Referitor la simbioza dintre melodie și cuvinte, mai trebuie să precizăm faptul
Arta interpretativă vocală () [Corola-website/Science/314170_a_315499]
-
mesajul cuvintelor care îl alcătuiesc. Se realizează astfel o anumită „psihoză a cuvintelor” transformate în incantații (mai degrabă magice decât religioase), prin care se face saltul de la universul profan, laic, la cel sacru (mistic). Astfel, identificăm în refrenele unor cântece (propriu-zise, de leagăn, dar în special în colinde), o relație cu sacralitatea. Se presupune că incantațiile și melosul îndeplineau și o funcție curativă, profilactică în tratarea unor maladii (de regulă, psihice), știut fiind faptul că, în vechime, procesul medical de recuperare
Arta interpretativă vocală () [Corola-website/Science/314170_a_315499]
-
oprit de medierile Rusiei, Iranului, ale CSCE și ONU. Începând cu luna mai 1992 detașamentele armene de auto-apărare, din ce in ce mai bine organizate au avut inițiativa în acest conflict deschis. Ele eliberează teritoriul fostei enclave, stabilind o linie de contact cu Armenia propriu-zisă și creează un cordon de securitate în jurul acestor teritorii prin ocuparea a încă 14% din teritoriul recunoscut anterior ca fiind al Azerbaidjanului (Karabahul de Câmpie). Teritoriile ocupate de militarii din Nagorno-Karabah cu sprijinul Armeniei totalizează în prezent 20% din teritoriul
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
Aquilino Gomes Ribeiro (n. 13 septembrie 1885, Tabosa do Carregal — 27 mai 1963, Lisabona) a fost un scriitor portughez. Povestitorii propriu-ziși aveau la îndemână două modele moștenite din secolul al XIX-lea, pe care mulți critici le pun față în față: Cămilo și Eça. Se obișnuiește să se facă o apropiere între opera lui Camões și cea a marelui prozator din
Aquilino Ribeiro () [Corola-website/Science/314318_a_315647]
-
Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii." Războiul de independență a fost culminarea mișcării de emancipare politică a coloniștilor, Revoluția Americană, prin care puterea britanică a fost răsturnată. După circa trei ani de la începutul confictelor armate propriu-zise, în 1778, puteri europene majore se alăturaseră coloniștilor împotriva britanicilor, înclinând ulterior decisiv balanța în favoarea americanilor. Diferite triburi de nativi americani au luptat de ambele părți. În timpul primei părți a războiului, datorită superiorității navale a Marii Britanii, orașele și zonele de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Manifestațiile anti-austriece au loc aproape peste tot, provocate de strigătele de "Trăiască Pius al IX-lea". Cele mai mari au loc în regatul lombardo-venețian, unde populația refuză să cumpere tutun pentru a nu da bani administrației austriece. Dar mișcarea revoluționară propriu-zisă pleacă din regatul Neapolelui, mai precis din Sicilia. După exemplul locuitorilor din Palermo, populația principalelor orașe din insulă, cu ajutorul populației rurale, alungă garnizoanele napolitane. Mișcarea se extinde apoi în sudul peninsulei, pierzându-și treptat caracterul separatist pentru a se transforma
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
în America de Nord. ii au blană prețioasă, de culoare cafenie-aurie spre negricioasă, cu corpul de până la 61 cm lungime (cap + trunchi), iar coada de 15-30 cm lungime. Jderul flămânzilă, deși poartă denumirea de jder, face parte din alt gen decât jderul propriu-zis. Uzual, jderul, de asemenea este și o denumire comună pentru toate speciile din genul "Martes", care sunt asemănătoare cu dihorul sau nevăstuica. Au o lungime (cap + trunchi) de 34-61 cm; iar coada de 15-30 cm și o greutate de 0
Jder () [Corola-website/Science/314342_a_315671]
-
Ming, Beijing. Mai degrabă decât a se supune rebelilor, generalul Ming, Wu Sangui, făcu o alianță cu manciurienii și a deschis Trecătoarea Shanhai Armatelor Steagurilor, conduse de Prințul Dorgon, care îi învinge pe rebelii și ocupă Beijing-ul. Cucerirea Chinei propriu-zise a fost finalizată în anul 1683 sub era împăratul Kangxi ( d. 1661-1722 ). Cele Zece Mari Campanii ale Împăratului Qianlong de la 1750 la 1790 au extins controlul Qing în Asia Centrală. În timp ce la început conducătorii au menținut cultură manciuriana, au guvernat folosind
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
prinților manciurieni rivali, dintre care mulți au fost deposedați sau închiși sub un pretext sau altul. Deși perioadă de regenta a lui a fost relativ scurtă, Dorgon a lăsat o moștenire importantă. În primul rând, manciurienii au intrat în "Chină propriu-zisă", deoarece Dorgon a răspuns decisiv la cererea lui Wu Sangui. Apoi, după capturarea Beijingului, în loc de a jefui orașul precum rebelii făcuseră mai înainte, Dorgon a insistat , peste toate protestele prinților manciurieni, pentru a face Beijingul capitala dinastica și reconfirmarea în
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
rob", de la cele Trei Bannere Superioare. Până în secolul al XIX-lea, a gestionat activitățile a cel puțin 56 de agenții subordonate. Qing Chină a ajuns la cea mai mare extindere teritorială în timpul secolului al XVIII-lea, atunci când a condus Chină propriu-zisă (cele optsprezece provincii), precum și zonele de azi din Manciuria (nord-estul Chinei), Mongolia Interioară, Mongolia, Xinjiang și Tibet, ajungând la aproximativ 13 milioane de km2 de teritoriu. Au fost inițial 18 de provincii, toate în Chină propriu-zisă, dar mai tarziu acest
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
atunci când a condus Chină propriu-zisă (cele optsprezece provincii), precum și zonele de azi din Manciuria (nord-estul Chinei), Mongolia Interioară, Mongolia, Xinjiang și Tibet, ajungând la aproximativ 13 milioane de km2 de teritoriu. Au fost inițial 18 de provincii, toate în Chină propriu-zisă, dar mai tarziu acest număr a crescut la 22, Manciuria și Xinjiang fiind împărțite, sau transformate, în provincii mai mici. Taiwanul, inițial o parte din provincia Fujian, a devenit o provincie separată în secolul al XIX-lea, dar a fost
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
prefecturile (府, fu), care operau sub un prefect (知府, zhīfǔ ), urmate de subprefecturi, administrate de un subprefect. Cea mai mica unitate a fost de comitat, supravegheat de un magistrat. Cele optsprezece provincii sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de "Chină propriu-zisă". Poziția de Vicerege, sau Guvernator General (总督, zongdu), a fost cel mai înalt rang în administrația provinciala. Au fost opt viceregi regionali în Chină propriu-zisă, fiecare având, de obicei, în responsabilitate, două sau trei provincii. Viceregele de Zhili, care a
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
supravegheat de un magistrat. Cele optsprezece provincii sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de "Chină propriu-zisă". Poziția de Vicerege, sau Guvernator General (总督, zongdu), a fost cel mai înalt rang în administrația provinciala. Au fost opt viceregi regionali în Chină propriu-zisă, fiecare având, de obicei, în responsabilitate, două sau trei provincii. Viceregele de Zhili, care a fost responsabil pentru zona din jurul capitalei Beijing, este de obicei considerat că viceregele cel mai onorabil și puternic din rândul celor opt. De la mijlocul secolului
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
și Bazinul Tarim. Manciuria a fost guvernată de către generalii militari până la diviziarea să în provincii, deși unele zone din Xinjiang și Manciuria au fost încorporate în Imperiul Rus la mijlocul secolului al XIX-lea. Manciuria a fost inițial separată de Chină propriu-zisă de o palisada de salcie, un șanț și un terasament plantat cu salcii menite să restricționeze circulația chinezilor Han în hanciuria, până când guvernul Qing a început să colonizarea zona cu aceștia, mai târziu în perioada de guvernare a dinastiei, mai
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Xinjiang din Asia Centrală, cu sprijinul Imperiului Rus, si s-a făcut pe șine conducător al Regatului Kashgaria. Curtea Qing a trimis forțele armate pentru a-l învinge pe Yaqub Beg și Xinjiangul a fost recucerit, iar sistemul politic din Chină propriu-zisă a fost aplicat în mod oficial și în Xinjiang. Hanatul Kumul, care a fost încorporat în Imperiul Qing, ca un vasal, după ce a ajutat Qingul să-i învingă pe Zunghari în 1757, și-a menținut statutul de dupa transformarea Xinjiangului în
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
mențin poziția corpului printr-o permanentă stare de contracție ușoară numita tonus muscular. După modul de mișcare în raportul dintre membre și corp, mușchii execută mișcări de abducție sau de aducție. Mușchii sunt formați din corpul muscular (venter), adică mușchiul propriu-zis, porțiunea principală, contractilă, și din tendoane, prin care forța musculară se transmite oaselor. Anexele mușchilor sunt formațiuni auxiliare ce ajută activitatea musculară. Un mușchi este liber prin corpul său, dar se fixează prin extremități cu ajutorul a câte un tendon: inserție
Mușchi (anatomie) () [Corola-website/Science/313329_a_314658]
-
fost uimirea când, după mai multe zile de mers, le-a apărut în fața ochilor, răsărit ca din pământ, impunătorul oraș-cetate. Era înconjurat de ziduri lungi de peste 10 km, ce se cățărau pe stânci vălurite, flancate de 450 de turnuri. Fortăreața propriu-zisă se înălța măreață în interior, dominând orașul de la o înălțime de 400m. Impresia de forță, de inexpugnabilitate, era amplificată de natura înconjurătoare ce o străjuia din trei părți, sporindu-i măreția și farmecul: la nord-est curgea râul Orontes, la sud
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
cumpărase de la Vasile Kogălniceanu, fiul lui Mihail Kogălniceanu. În iunie 1949 începe amenajarea primei tabere de pionieri la Costinești, apoi în 1956 se inaugurează tabăra internațională a studenților, „Tabăra Albastră”. Din anii 60 ai secolului trecut datează începerea primelor clădiri propriu-zise. La această dată stațiunea Costinești este un fenomen estival unic în Europa, loc de desfășurare a numeroase manifestări cultural-artistice și sportive. Aceste stațiuni, administrativ cartiere ale Mangaliei, nu sunt localități, fiind închise și nelocuite iarna ; ele au fost construite în
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
cu scopuri diferite, în funcție de prefix. De exemplu, pagina „<nowiki>Fernandel</nowiki>” se referă la actorul Fernandel, în timp ce pagina „<nowiki></nowiki>” este pagina utilizatorului cu acest pseudonim. De asemenea, fiecare pagină are asociată o pagină de „Discuție:”, în care conținutul paginii propriu-zise poate fi discutat. Spațiile de nume pot fi considerate ca niște „dosare” care separă diferite tipuri de informații. Se pot adăuga noi spații, însă actual în wiki numărul acestor spații este destul de redus. În afară de spațiile de nume, paginile pot fi
MediaWiki () [Corola-website/Science/313436_a_314765]
-
pot fi din tablă zincată sau din plastic. Pentru deșeuri în cantități mai mari, sau pentru deșeuri industriale și din construcții sunt folosite containere de construcție metalică, de tip "cupă" de 4 m³ sau mai mari, de tip Abroll. "Colectarea" propriu-zisă a deșeurilor din aceste containere este efectuată de către servicii specializate, cum sunt REBU la București și RETIM la Timișoara. Aceste servicii dispun de utilaje speciale pentru colectări. Colectarea deșeurilor din pubele și recipiente de până la 1100 l este efectuată cu ajutorul
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
din construcția ce adăpostește astăzi muzeul (parter supraînălțat cu nouă încăperi spațioase - odinioară dependințe - și pivniță), care are numeroase elemente arhitectonice împrumutate de la casa țărănească din zona Cricovului Sărat, foișorul-culă de intrare (construit după modelul turlei-clopotniță a Vărbilei), fundațiile conacului propriu-zis, distrus la cutremurul din 1977 (24 de încăperi dispuse pe două nivele, operă a meșterului zidar Barbu Bezdedeanu de pe la mijlocul sec. al XIX-lea), ruinele acareturilor (magazii, grajduri și atenanse pentru argați, grăjdari, rândași și unde au fost tolerați să
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
11 octombrie 1986. Mansi Barberis a absolvit Conservatorul din Iași în 1922. S-a specializat la Berlin, studiind armonia, contrapunctul, formele muzicale, orchestrația cu Wilhelm Klatte, profesor la Conservatorul Stern și canto cu Lula Misz Gmeiner de la Hochschule. În afară de lecțiile propriu-zise, a luat parte la concerte dirijate de Furtwängler, Kabasta, Siegfried Wagner, Karl Böhm, Bruno Walter. După doi ani de studii la Berlin, Mansi Barberis a plecat la Paris, urmând cursuri la Schola Cantorum, cu Vincent d’Indy (compoziție, dirijat) și
Mansi Barberis () [Corola-website/Science/313880_a_315209]