14,215 matches
-
mă tot odihnesc... Mai am însă o trebușoară de împlinit, aici... Ce gânduri, îngână Tăutu cu inima strânsă. Că n-oi fi nemuritor... Teamă mi-i că, pentru români, deja ești... îngână Țamblac. Ștefan izbucnește într-un hohot homeric de râs. Hai! Hai! îi îndeamnă Vlaicu. Să-l lăsăm să se odihnească. Noapte bună, Măria ta! Noapte bună! Și mâine! În zori! La Dunăre! La Dunăre!... Ioane, rămâi puțin, îi face semn lui Țamblac. Mă... mă obsedează, zice el pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost greșeala mea! Vrei să știi cine-i, cu adevărat, Ștefan cel Mare?! spune Daniil cu o credință neclintită. Îți spun eu! Și-o spun mulți! "E un domn prea mare pentru o țară atât de mică!" Ștefan pufnește în râs: Plimbă ursul, Sihastre! Îți spun eu: "Domnul e prea mic pentru visele lui prea mari"! ...Sunt desfrunzit, Sihastre, mărturisește el încetișor după un timp de tăcere. Vei înmuguri! spune Daniil cu credință. Au nu știi că după iarnă vine o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan uluit. Adevărat?!?! Chiar așa?!?! Chiar așa! Cred! Ștefan descumpănit o clipă: Crezi?! Sau știi?! Cred!! Și știu!! Ștefan, sufocat de fericire, izbucnește: Să-ți fie gura aurită! Îți dau Voronețul! Mitropolit te fac! îi promite și râde, râde, dar râsul îi moare încet în gâtlej, înăbușit. Aș vrea să cred... Dar... dar cine poate știi ce va fi?... Oricum, îți mulțumesc pentru încurajare și pentru clipa de fericire. Ar fi prea frumos să fie adevărat... Daniil zâmbește vinovat: Eu cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
începând să «lucreze» și pe la bibliotecile publice, l-au prins, a pățit-o...” * Vizionând filmele lui Dovjenko, luăm cunoștință de elocvența filmului mut. Iată un soldat german din timpul primului război mondial, care, sub efectul gazelor ilariante, intră hohotind de râs în moarte, moare stricându-se literalmente de râs; la câțiva pași de el, un alt soldat, mort, își expune, strident, râsul său mineral. Războiul descoperea o nouă formă de moarte: moartea veselă (Arsenal). Iată, în același film, un tren ticsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au prins, a pățit-o...” * Vizionând filmele lui Dovjenko, luăm cunoștință de elocvența filmului mut. Iată un soldat german din timpul primului război mondial, care, sub efectul gazelor ilariante, intră hohotind de râs în moarte, moare stricându-se literalmente de râs; la câțiva pași de el, un alt soldat, mort, își expune, strident, râsul său mineral. Războiul descoperea o nouă formă de moarte: moartea veselă (Arsenal). Iată, în același film, un tren ticsit de trupe - deraiază. Obiectivul urmărește insistent alunecarea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
filmului mut. Iată un soldat german din timpul primului război mondial, care, sub efectul gazelor ilariante, intră hohotind de râs în moarte, moare stricându-se literalmente de râs; la câțiva pași de el, un alt soldat, mort, își expune, strident, râsul său mineral. Războiul descoperea o nouă formă de moarte: moartea veselă (Arsenal). Iată, în același film, un tren ticsit de trupe - deraiază. Obiectivul urmărește insistent alunecarea unui acordeon-șarpe care se desface și se strânge succesiv, parcă simulând convulsiile unui muribund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
poate, foarte supărat pe condiția sa ingrată, se saltă deodată deasupra ei înjurând în gura mare... guvernul. La teatru, cu ocazia înmânării unor premii, un actor de talent face glume subțiri (subțirele) la adresa puterii și sala elitistă se prăpădește de râs. Ce trist, ce mizer poate fi, uneori, curajul. Ieftinul lui surogat, vreau să spun. * Este aproape imposibil să găsești astăzi la noi pe cineva cu adevărat echidistant față de fascism și comunism, capabil să le condamne în egală măsură. Toată lumea tinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
proști pe lume, dar din fericire sunt și mulți români care știu că : mai bine cu un deștept la pagubă, decât cu un prost la câștig ! „Proștii sub clar de lună” sau sub lumina sălilor de ședințe au groază de râs. Or fi știind ei de ce. I Despre lucrurile cu adevărat importante I Vin la dumneavoastră mult mai intimidat ca în alte locuri unde mi s-a mai făcut onoarea de a fi poftit. Aici am de a face cu un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
chestiune de stil, austeritatea are negreșit un evident caracter estetic. Când nu-l are, când e lipsită de stil, e doar grosolănie și răutate. Există de când lumea o categorie de oropsitori ai vieții, fanatici care interzic fericirea, osândesc plăcerea, detestă râsul și persecută inteligența. Ei obțin totdeauna stima imbecililor și izbutesc recurent să instaureze o formă sau alta de teroare. Libertinajul nu e decât o reacție la atari intoleranțe. Indiferent de excesele lui nelăudabile, libertinajul a avut meritul filozofic de a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se, până la un Alfred Capus, astăzi uitat, și apoi la, de pildă, Denys Amiel, Alfred Savoir, Jean Sarment, Sacha Guitry, ca să nu pomenim mai mulți, filiație în care comicul franc al comediei molierești a cedat din ce în ce „spiritului”, râsului moderat și zâmbetului cu subînțeles. De fapt, Ionescu reînvia o tradiție milenară, cea a farsei populare, fundamental legată de tradiția Carnavalului și de manifestările (manus-fendo = a lovi cu mâna) ei specifice : bufoneria, travestirea, năzbâtiile, ghionturile, tifla. În treacăt fie zis
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fond”, beția de cuvinte și impostura. Dar e clar că nu zeflemeaua e la faculté maîtresse a lui Caragiale, ci geniul comic. Există spirite care nu pot evalua distanța dintre zeflemea și geniul comic ; cum bine spunea Ralea, „filistinii urăsc râsul” ; îl urăsc pe toată linia, nediferențiat și global, de la zeflemea la marele comic. Le dă o stare de inconfort. Într-un număr din vara aceasta al unei reviste literare a apărut un articol intitulat „Pornind de la Caragiale”. În acest articol
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
zeflemeaua e un „criticism de suprafață” și „de ocazie” manifestat ̀ mpotriva instituțiilor, obiceiurilor și culturii locale și izvorât din iluzia propriei superiorități, prin aculturație, prin influențe străine. Mai aflăm din acest articol că „marea idee este bruscată sub complicitatea râsului anecdotic” și că există două „unghiuri” care polarizează spațiul românesc, și anume „unul ar putea fi ilustrat prin comedia lui Caragiale, al cărei nucleu este zeflemeaua, iar celălalt prin filozofia și teatrul lui Blaga, al căror nucleu e mitul”. E
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și antipatia multora contra lui Voltaire). Principalul reproș ce se aduce zeflemelei e superficialitatea. Există, într-adevăr, zeflemea superficială, după cum există cel puțin tot atât de multă superficialitate la pretinșii serioși. Adevărata seriozitate și adevărata profunzime știu de glumă și nu detestă râsul, fie eventual și „anecdotic”. Proverbele sunt pline de zeflemea, de o zeflemea care vine din „fondul sănătos și adânc al poporului”. Superficialitatea nu ține de „suprafață”, ci de imperfecta funcționare a inteligenței, iar a disprețui „suprafața” e un simptom de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
exprimă. Epiderma reprezintă miracolul nașterii, apoi tinerețea, frumusețea, dragostea, după cum tot epiderma vădește inserția timpului și a morții în ființa noastră. Geniul comic nu se reduce la zeflemea, dar o implică, după cum implică și cele mai facile resorturi declanșatoare de râs. Una din cele mai insipide preferințe ale pedanților și „delicaților” este așa-numita comedie nobilă, sau serioasă, la care nu se râde, ci doar se zâmbește. Marele comic, al lui Aristofan, al lui Rabelais, al lui Molière, se întemeiază pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ne reconnais plus l’auteur du Misanthrope”. Și Mizantropul, și Avarul, și celelalte se întemeiază pe spiritul din Vicleniile lui Scapin și sunt tot atât de irezistibil comice. O teorie veche, dar nu prea inteligentă (deși îi aparține lui Hobbes), pretinde că râsul vine din sentimentul propriei superiorități. Dacă ar fi așa, nimeni nu ar fi mai infatuat și mai ridicul decât cel ce râde. De fapt, râdem virtualmente de noi înșine. Cine nu e apt de a se lua în râs pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
că râsul vine din sentimentul propriei superiorități. Dacă ar fi așa, nimeni nu ar fi mai infatuat și mai ridicul decât cel ce râde. De fapt, râdem virtualmente de noi înșine. Cine nu e apt de a se lua în râs pe sine însuși va fi totdeauna oripilat și de zeflemea, și de marele comic. Dar inteligența începe cu autoironia. Bachelard spune că, fără puterea de a se lua în râs pe sine însuși, nimeni nu poate înainta pe calea cunoașterii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
înșine. Cine nu e apt de a se lua în râs pe sine însuși va fi totdeauna oripilat și de zeflemea, și de marele comic. Dar inteligența începe cu autoironia. Bachelard spune că, fără puterea de a se lua în râs pe sine însuși, nimeni nu poate înainta pe calea cunoașterii obiective. Există o ierarhizare didactică, pe care o învățam pe vremuri la școală și pe care văd că o folosește și maestrul Cioculescu, anume distingerea între comicul de caracter, cel
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de vedere lexical. Ei, nu este alt comic decât comicul de situație. Da’ comicul de situație este, după opinia mea modestă, esența marelui comic, a comicului monumental, de care vorbeam. Și de ce folosesc cuvântul „monumental” ? Baudelaire, în eseul lui despre „râs și caricatură”, se referă la un concept pe care el îl numea comicul absolut. Dar el îl definea oarecum legat de un comic cu desăvârșire rupt de orice fel de identificare posibilă cu fenomenele realității. Adică o viziune de un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
continuu să constat această reticență, această sfială de a admite că poate fi pus Caragiale alături de Eminescu, pentru că omul, în genere, intelectualul mijlociu, sau chiar nemijlociu, intelectualul trecut prin studii mai mult sau mai puțin superioare este agelast. Crede că râsul este un fenomen de etaj mai coborât decât non-râsul. Și, băgați de seamă, atunci când vor trebui să salveze câte un autor comic, trebuie să-i găsească neapărat o dimensiune tragică. Cu tragicul este scuzat autorul comic. „Dom’le, este ceva
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de individualități. Toate morțile teribile ale violențelor contemporane sunt morți a milioane de individualități. Da’ moartea ca fenomen, în ordinea legității ei cosmice, poate fi considerată și contemplată mult mai liniștit și poate fi chiar element de amuzament și de râs, cum era, în general, în spiritul și în cultura carnavalescă de care se ocupă Bahtin. El citează acolo, din Rabelais, un episod apocrif atribuit unei farse a lui François Villon, făcută unui ins oarecare, pus în postura de a fi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care o produce privirea extrem de intensă, privirea ațintită până la nălucire asupra chipului din oglindă. În partea aceasta se vădește fără voie Mateiu Caragiale ucenic al tatălui său, dar, e drept, cu altă dispoziție, cu un soi de ciudă, înlocuind regimul râsului cu cel al sarcasmului. Este și aceasta o trăsătură romantică, prin care se deosebește de tatăl său. Dar ochiul, urechea, arta scrisului sunt la el de esența moștenirii paterne. Din mărturiile contemporanilor, mai cu seamă din ale lui Zarifopol, se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
către Brătescu-Voinești, mărturisește : „Între oamenii sau cu oamenii pe care nu-i cunosc de mulți ani și cu care n-am avut «comerciu» lung, mă simt imbecil, vorbesc lucruri de pe lumea cealaltă, conștient că spun prostii și mă fac de râs. Scrisorile, după ce le scriu, îmi fac impresia unor lucrări dizgrațioase și le dau la cutie cu un penibil sentiment că am comis un lucru ireparabil. Noroc că nu sunt un personaj ale cărui scrisori să devină odată publice. Nu-i
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
întreruperi (datorate, pe cât se părea, intervenției purtătorilor de cizme), se făcea auzit un glas de femeie tânără care cânta, plângea, cânta iar, ca un fel de litanie : „Rodiica mamii... fetiița mamii... iubiiita mamii...”. Din când în când și râdea, un râs ciudat. Purtătorii de cizme renunțaseră, probabil, să o mai oprească. Așa l-am cunoscut pe doctorul Voiculescu. Nichita Stănescu Motive asupra cărora prefer să nu insist m-au împiedicat să iau act de apariția lui Nichita Stănescu la vremea când
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
propun următoarea : nu pot să sufăr umorul care izvorăște din lipsă de seriozitate” (id.). Nici nu e de fapt umor cel care izvorăște din neseriozitate, nu e decât jovialitate idioată. De fapt, neserioșii nici nu știu să se amuze, iar râsul lor pe mine mă deprimă. Marius Robescu iubește râsul și îi știe rostul. Iată o declarație șocantă (șocantă, cum e de obicei sinceritatea și cum e totdeauna adevărul) : „Am văzut oameni care plângeau ascultând sau citind poezii. Mie mi se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din lipsă de seriozitate” (id.). Nici nu e de fapt umor cel care izvorăște din neseriozitate, nu e decât jovialitate idioată. De fapt, neserioșii nici nu știu să se amuze, iar râsul lor pe mine mă deprimă. Marius Robescu iubește râsul și îi știe rostul. Iată o declarație șocantă (șocantă, cum e de obicei sinceritatea și cum e totdeauna adevărul) : „Am văzut oameni care plângeau ascultând sau citind poezii. Mie mi se întâmplă, dimpotrivă, să râd câteodată de bucurie, de fericire
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]