15,319 matches
-
suprapuse și confundate”. Dincolo de aceste limite, sociologia religiilor propusă de Durkheim continuă să fie actuală și stimulativă pentru actualele cercetări sociologice ale faptului religios. I.2.2.2. Sacrul în viziunea lui Émile Durkheim O succintă și clară analiză a sacrului în viziunea unor antropologi și sociologi clasici (Durkheim, Mauss, Makarius, Girard, léVI-Bruhl, callois) o oferă Mario Pollo. cercetarea sociologică clasică a sacrului a pus un accent special pe ceea ce s-a numit ambiguitatea sacrului. Émile Durkheim remarcă foarte bine acest
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
faptului religios. I.2.2.2. Sacrul în viziunea lui Émile Durkheim O succintă și clară analiză a sacrului în viziunea unor antropologi și sociologi clasici (Durkheim, Mauss, Makarius, Girard, léVI-Bruhl, callois) o oferă Mario Pollo. cercetarea sociologică clasică a sacrului a pus un accent special pe ceea ce s-a numit ambiguitatea sacrului. Émile Durkheim remarcă foarte bine acest fapt. Nu a fost singurul. Robertson Smith, de exemplu, este unul dintre sociologii foarte importanți care a pus „în lumină ambiguitatea noțiunii
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
O succintă și clară analiză a sacrului în viziunea unor antropologi și sociologi clasici (Durkheim, Mauss, Makarius, Girard, léVI-Bruhl, callois) o oferă Mario Pollo. cercetarea sociologică clasică a sacrului a pus un accent special pe ceea ce s-a numit ambiguitatea sacrului. Émile Durkheim remarcă foarte bine acest fapt. Nu a fost singurul. Robertson Smith, de exemplu, este unul dintre sociologii foarte importanți care a pus „în lumină ambiguitatea noțiunii de sacru”. Există o ambiguitate clară și a forțelor religioase. În termenii
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pus un accent special pe ceea ce s-a numit ambiguitatea sacrului. Émile Durkheim remarcă foarte bine acest fapt. Nu a fost singurul. Robertson Smith, de exemplu, este unul dintre sociologii foarte importanți care a pus „în lumină ambiguitatea noțiunii de sacru”. Există o ambiguitate clară și a forțelor religioase. În termenii lui Durkheim, avem forțe religioase „binefăcătoare, păstrătoare ale ordinii fizice și morale, dătătoare de viață, de sănătate, distribuind toate calitățile respectate de oameni...”. Exemplele sociologului francez sunt cele la modă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Émile Durkheim este aceea că întreaga viață religioasă se desfășoară în limitele a ceea ce este „pur și impur, sfânt și profan, divin și diabolic”. Numai că Durkheim cultivă o logică binară în descrierea lor. Consideră anumite realități religioase ca fiind sacre, pure, iar altele profane, impure. Unele sunt divine, altele diabolice. Un exemplu clasic din creștinism este cel al prezenței diavolului. creștinismul însuși, oricât de înaltă ar fi ideea pe care și-o face despre divinitate, a fost obligat să găsească
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
încheierea doliului, geniu protector; cadavrul care inițial inspira teamă, nevoie de distanțare devine apoi relicvă venerată; animalul totemic este în mod cert o ființă sfântă, dar atunci când i se consumă carnea neritualic, totemul devine sursă sigură aducătoare de moarte. Ambiguitatea sacrului provine din aceste transformări ale purului și impurului. Însă Durkheim explică această ambiguitate a sacrului dintr-o perspectivă sociologică originală. „când societatea trece prin unele situații care o întris tează, o sperie sau o mânie, ea exercită asupra membrilor ei
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
venerată; animalul totemic este în mod cert o ființă sfântă, dar atunci când i se consumă carnea neritualic, totemul devine sursă sigură aducătoare de moarte. Ambiguitatea sacrului provine din aceste transformări ale purului și impurului. Însă Durkheim explică această ambiguitate a sacrului dintr-o perspectivă sociologică originală. „când societatea trece prin unele situații care o întris tează, o sperie sau o mânie, ea exercită asupra membrilor ei o presiune pentru ca ei să facă dovada, prin acte semnificative, a tristeții, angoasei și mâniei
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
răufăcătoare nu există în sine! Ele sunt stări colective obiectivate sau chipuri ale societății transfigurate. invers, situațiile bune sunt transfigurate în zeități protectoare. Cei doi poli ai vieții religioase corespund celor două stări opuse prin care trece viața socială. „Între sacrul fast și sacrul nefast există același contrast ca între stările de euforie și de disforie colective.” religia este așadar expresia esențializată, prescurtată a vieții sociale. Mai mult, religia a generat esențialul dintr-o societate. Deci ideea de societate constituie sufletul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în sine! Ele sunt stări colective obiectivate sau chipuri ale societății transfigurate. invers, situațiile bune sunt transfigurate în zeități protectoare. Cei doi poli ai vieții religioase corespund celor două stări opuse prin care trece viața socială. „Între sacrul fast și sacrul nefast există același contrast ca între stările de euforie și de disforie colective.” religia este așadar expresia esențializată, prescurtată a vieții sociale. Mai mult, religia a generat esențialul dintr-o societate. Deci ideea de societate constituie sufletul religiei. Religia este
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ele însele. Drept urmare, vor lua o parte din caracteristicile lucrurilor. Le vor purta urmele, însemnele. i.2.3. Marcel Mauss Este sociologul și antropologul francez care vine pe linia cercetărilor lui Émile Durkheim. A negat dimensiunea transculturală a conceptului de sacru la Durkheim. Acesta ar fi nepotrivit pentru cercetarea religiilor nesemitice. Apoi Marcel Mauss a înlocuit conceptul durkheimist de sacrul cu noțiunea de mana, considerată a fi mai potrivită pentru explicarea multor fenomene culturale și sociale. De exemplu, unul dintre acestea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Mauss Este sociologul și antropologul francez care vine pe linia cercetărilor lui Émile Durkheim. A negat dimensiunea transculturală a conceptului de sacru la Durkheim. Acesta ar fi nepotrivit pentru cercetarea religiilor nesemitice. Apoi Marcel Mauss a înlocuit conceptul durkheimist de sacrul cu noțiunea de mana, considerată a fi mai potrivită pentru explicarea multor fenomene culturale și sociale. De exemplu, unul dintre acestea ar fi magia. Mauss a propus, în 1902, „o clasificare a fenomenelor religioase în patru categorii: 1. Reprezentări; 2
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
exemplu, unul dintre acestea ar fi magia. Mauss a propus, în 1902, „o clasificare a fenomenelor religioase în patru categorii: 1. Reprezentări; 2. practici; 3. organizări religioase; 4. sisteme”. Definește ritualurile ca fiind un ansamblu de practici sociale cu caracter sacru. Înțelege rugăciunea drept o practică esențială în orice religie a lumii. Consideră sacri ficiul ca fiind un ritual ce presupune comunicarea cu lumile invizibile prin intermediul unei victime. Refuză, Împreună cu Henri Hubert, să recunoască existența în sine a sentimentelor religioase. Există
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
clasificare a fenomenelor religioase în patru categorii: 1. Reprezentări; 2. practici; 3. organizări religioase; 4. sisteme”. Definește ritualurile ca fiind un ansamblu de practici sociale cu caracter sacru. Înțelege rugăciunea drept o practică esențială în orice religie a lumii. Consideră sacri ficiul ca fiind un ritual ce presupune comunicarea cu lumile invizibile prin intermediul unei victime. Refuză, Împreună cu Henri Hubert, să recunoască existența în sine a sentimentelor religioase. Există doar sentimente normale, diferite de cele religioase. În același mod, Mauss susținea că
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
designată ca religioasă. Toate au o încărcătură numită de Simmel „religioasă”, fiind diferite de relațiile bazate pe egoism, supunere, putere sau morală. După cum susține Simmel, nu orice formă de pietate se regăsește într-o religie, așa cum nu tot ce este sacru fundamentează religii. Așadar, putem „să fim pioși fără a avea o religie, după cum putem fi artiști fără a face opere de artă”. i.2.6. Arnold Gottfried a fost un teolog protestant rupt de Biserica luterană oficială. Ideea lui era
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
care considera că religia nu reprezintă un stadiu în evoluția conștiinței umane, ceva ce apare la un moment dat pentru ca mai târziu să dispară. Ea este constitutivă naturii umane. A exista în ființa umană înseamnă a fi conștient de natura sacră prezentă în tine. i.2.7. Max Weber acest mare clasic al sociologiei religiilor s-a interesat, înainte de toate, de existența și de reconstrucția socială a sensului în toate religiile lumii. Interpretarea weberiană a religiei privilegiază „modul în care religia
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
global, „ca o activitate culturală totală ce se exprimă în diverse limbi”. religia are ritmul ei specific, propriile legi și mecanisme funcționale. Roger Bastide a refuzat reducționismele marxiste, structuraliste, psihanalitice. Sociologul francez practică și o distincție de acum clasică între sacrul sălbatic și sacrul domesticit. Primul era domesticit în comunitățile tradiționale prin transă. În Occident, sacrul domesticit se dezagregă eliberând sacrul sălbatic. Exemple: cultul vedetelor, al VIP-urilor este un sacru sălbatic ce înlocuiește cultul sfinților. Ritualurile și mitologiile profane din
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
activitate culturală totală ce se exprimă în diverse limbi”. religia are ritmul ei specific, propriile legi și mecanisme funcționale. Roger Bastide a refuzat reducționismele marxiste, structuraliste, psihanalitice. Sociologul francez practică și o distincție de acum clasică între sacrul sălbatic și sacrul domesticit. Primul era domesticit în comunitățile tradiționale prin transă. În Occident, sacrul domesticit se dezagregă eliberând sacrul sălbatic. Exemple: cultul vedetelor, al VIP-urilor este un sacru sălbatic ce înlocuiește cultul sfinților. Ritualurile și mitologiile profane din mass-media le-au
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ei specific, propriile legi și mecanisme funcționale. Roger Bastide a refuzat reducționismele marxiste, structuraliste, psihanalitice. Sociologul francez practică și o distincție de acum clasică între sacrul sălbatic și sacrul domesticit. Primul era domesticit în comunitățile tradiționale prin transă. În Occident, sacrul domesticit se dezagregă eliberând sacrul sălbatic. Exemple: cultul vedetelor, al VIP-urilor este un sacru sălbatic ce înlocuiește cultul sfinților. Ritualurile și mitologiile profane din mass-media le-au înlocuit pe cele sacre ale Bisericii, scria roger Bastide în 1973. Teza
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mecanisme funcționale. Roger Bastide a refuzat reducționismele marxiste, structuraliste, psihanalitice. Sociologul francez practică și o distincție de acum clasică între sacrul sălbatic și sacrul domesticit. Primul era domesticit în comunitățile tradiționale prin transă. În Occident, sacrul domesticit se dezagregă eliberând sacrul sălbatic. Exemple: cultul vedetelor, al VIP-urilor este un sacru sălbatic ce înlocuiește cultul sfinților. Ritualurile și mitologiile profane din mass-media le-au înlocuit pe cele sacre ale Bisericii, scria roger Bastide în 1973. Teza lui este în permanență confirmată
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Sociologul francez practică și o distincție de acum clasică între sacrul sălbatic și sacrul domesticit. Primul era domesticit în comunitățile tradiționale prin transă. În Occident, sacrul domesticit se dezagregă eliberând sacrul sălbatic. Exemple: cultul vedetelor, al VIP-urilor este un sacru sălbatic ce înlocuiește cultul sfinților. Ritualurile și mitologiile profane din mass-media le-au înlocuit pe cele sacre ale Bisericii, scria roger Bastide în 1973. Teza lui este în permanență confirmată de cercetările socioantropologice de teren actuale. i.2.10. Gabriel
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
domesticit în comunitățile tradiționale prin transă. În Occident, sacrul domesticit se dezagregă eliberând sacrul sălbatic. Exemple: cultul vedetelor, al VIP-urilor este un sacru sălbatic ce înlocuiește cultul sfinților. Ritualurile și mitologiile profane din mass-media le-au înlocuit pe cele sacre ale Bisericii, scria roger Bastide în 1973. Teza lui este în permanență confirmată de cercetările socioantropologice de teren actuale. i.2.10. Gabriel le Bras alături de sociologia generală, mediile religioase occidentale și Bisericile creștine au influențat apariția sociologiei religiilor. Exemple
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
le Bras. Acesta a postulat o „sfântă a sfintelor” de care sociologul nu se putea atinge - revelația și tainele! Ele sunt date omului de către Dumnezeu, „iar omul se limitează la a le traduce în limbajul său”. i.3. Prezențe ale sacrului în societatea (post)modernă Specificul sociologiei religiilor constă în faptul că ea încearcă să înțeleagă și să explice modul cum se înscrie un om religios în scenariul social și cum este prezentă societatea în conștiința lui despre sacru. Sacrul însuși
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Prezențe ale sacrului în societatea (post)modernă Specificul sociologiei religiilor constă în faptul că ea încearcă să înțeleagă și să explice modul cum se înscrie un om religios în scenariul social și cum este prezentă societatea în conștiința lui despre sacru. Sacrul însuși - esență a religiei - este definit și printr-o trăire personală, dar și printr-o realitate socială care mediază între societate și divinitate. la limită, sacrul se poate metamorfoza și identifica chiar cu structura socială. G. Simmel, de exemplu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ale sacrului în societatea (post)modernă Specificul sociologiei religiilor constă în faptul că ea încearcă să înțeleagă și să explice modul cum se înscrie un om religios în scenariul social și cum este prezentă societatea în conștiința lui despre sacru. Sacrul însuși - esență a religiei - este definit și printr-o trăire personală, dar și printr-o realitate socială care mediază între societate și divinitate. la limită, sacrul se poate metamorfoza și identifica chiar cu structura socială. G. Simmel, de exemplu, a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
religios în scenariul social și cum este prezentă societatea în conștiința lui despre sacru. Sacrul însuși - esență a religiei - este definit și printr-o trăire personală, dar și printr-o realitate socială care mediază între societate și divinitate. la limită, sacrul se poate metamorfoza și identifica chiar cu structura socială. G. Simmel, de exemplu, a fost interesat de camuflarea sacrului în lumea socială. Este vorba despre prezența sacrului în cuprinsul unor trăiri și sentimente cu caracter de masă. Noțiunea de pietas
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]