13,467 matches
-
1848, când Europa a fost zguduită de o serie de revoluții, Nicolae I a fost vârful de lance al reacțiunii. În 1849, el intervenit în ajutorul Habsburgilor și i-a ajutat să reprime revoluția din Ungaria și, de asemenea, a silit Prusia să nu accepte o constituție liberală. Deoarece ajutase forțele conservatoare să îndepărteze spectrul revoluțiilor, Nicolae părea că domină întreaga Europă. Dominația rusească s-a dovedit până în cele din urmă iluzorie. În vreme ce Nicoale se străduia să mențină status quo-ul în
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
industrială, realizându-se un transfer de mâna de lucru din agricultură spre industrie. O parte din forță de mucna disponibilă, care în condițiile unei societăți preindustriale nu putea fi încă integral absorbită în activitatea industrială, a rămas fără lucru, fiind silită să cutreiere țară în căutare de locuri de muncă. Lipsiți de mijloace de producție și de subzistență, acești șomeri ai epocii preindustriale, considerați săraci, cerșetori sau vagabonzi au constituit în Anglia obiectul unor prevederi dure ale Legii săracilor. Ele stabileau
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
vedere al reginei, din acel moment Puterile Centrale nefăcând altceva să „strângă șurubul angrenajului” conducând în numai trei luni la semnarea umilitoarei păci separate. Incapacitatea conducerii politice a țării de a identifica o soluție viabilă, precum și contextul extern defavorabil, îl silesc pe Regele Ferdinand să accepte o întâlnire cu ministrul Imperiului Austro-Ungar, contele Czernin, la 27 februarie 1918, care, pe un ton arogant și umilitor, îi cere să semneze pacea sau va fi înlocuit cu un alt rege din casele regale
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
acesta să introducă în redacție câțiva „muncitori fruntași”, pentru a stabili o egalitate între intelectualii din redacție și „industria grea”. În primul an de publicare legală a "Scînteii", celelalte gazete de pe piață erau realizate profesional așa că, spune Silviu Brucan, "„eram siliți să facem față concurenței. Bătălia pentru cititori era aprigă”". Mai mult decât atât, ceea ce se poate lesne vedea din paginile ziarului este că, limba de lemn nu-și făcuse încă apariția, iar "„dușmanii poporului”" (legionari, universitari, chiaburi și moșieri etc.
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
a insistat asupra unei politici extensive de laissez faire. Pentru Spencer “libertatea” "...poate fi măsurată, nu de natura guvernului sub care trăiește [...], ci de puținătatea restricțiilor impuse asupra individului"; adevăratul liberal caută să-i respingă pe cei ale căror legi silesc și restricționează indivizii de la a face ceea ce ei cred de cuviință. Spencer urmează filozofia curentului liberal timpuriu, susținând faptul că legea este o restricționare a libertății și că această restrângere a libertății constituie un aspect negativ, justificabil doar când este
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
că "„în sfârșit am terminat cu rostirea scenariului. Am aranjat și lipit scenă cu scenă și le-am pus titlurile așa cum trebuia, ca să poată înțelege toată lumea. După sfaturile tuturor, am redus lungimea la vreo 2.000 de metri. Am fost siliți și de faptul că multe erau rău imprimate”". Se cunosc doar câteva scene filmate care nu se află în varianta finală a filmului, ele fiind enumerate și descrise mai sus. A doua zi, Leon Popescu a plecat cu acea primă
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
au plecat în Egipt, numărând „ 70 de suflete". În curând, numărul lor a crescut semnificativ, fiind cunoscuți că și „poporul israelit”. După moartea lui Iosif, unul din fiii lui Iacov, care devine guvernator al Egiptului i-a asuprit pe israeliți, silindu-i la munci împovărătoare. Dumnezeu și-a adus aminte de legământul Sau cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob, și i S-a arătat lui Moise care a salvat poporul israelit, ducând-i în „Țară făgăduita". La acel moment, se
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
Grigore Ureche: ""Într-acestaș an (1583, n.ns.) , daca s-au așezat Pătru vodă la domnie, nu vru să lase în deșert pomana sa, carea o zidisă întăi, mănăstirea Galata din vale, care apoi să răsipisă, ci cu toată nevoința au silit și cu toată osârdiia au zidit Galata în deal, carea trăiește și pănă astăzi"". Lipsind pisania, nu se cunoaște perioada în care s-a construit biserica. Din cronici reiese că zidirea noii biserici (care a primit hramul "Înălțarea Domnului" și
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
mai fi Dumitrașco-vodă domnu stăpân.”" Deoarece slujbașii domniei fugiseră cu banii, ostașii rămași în corturi s-au răzvrătit și au pornit către Cetățuia pentru a-și cere lefurile. Domnitorul a poruncit închiderea porților și cu lefegii rămași credincioși i-a silit pe răzvrătiți să se potolească. Comandantul turc Mehmet iazagi efendi s-a dus la Cetățuia de mai multe ori, cerându-i domnitorului să se alătura armatei turcești, dar Cantemir a refuzat pe motiv că moldovenii s-ar răzvrăti. După cum spunea
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
perioada în care muzica umple cea mai mare parte din viața mea". Urmează o epocă dificilă pentru poet, o epocă de "oboseală, frig și gânduri de sinucidere". O gravă depresie nervoasă, care-l va însoți cu intermitențe toată viața, îl silește să rămână câțiva ani în sanatorii, la Madrid și în sudul Franței. După o călătorie prin Franța și Italia, se retrage în 1907 în satul natal, unde scrie celebra carte "Platero și eu". În 1912 revine la Madrid unde rămâne
Juan Ramón Jiménez () [Corola-website/Science/302955_a_304284]
-
Mylae , în nordul Siciliei, prima victorie navală a Romei. Biruința a fost sărbătorită fastuos la Romă. În 256 î.Hr., consulul Marcus Attilius Regulus, dopat de o victorie navală, a lansat o ofensivă în Africa. Expediția a eșuat lamentabil, corpul expediționar silit să capituleze. După câteva victorii, Regulus a fost învins de Xantippos, general spartan, aflat în serviciul Cartaginei. Xantippos l-a zdrobit pe Regulus în Bătălia de la Tunis. Consulul a fost luat prizonier, trimis la Romă pentru a negocia pacea și
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
o sângeroasă ciocnire dintre cele două infanterii, Scipio atacă pe centru și pe flancuri. În cele din urmă, șarja cavaleriei romano-numide, comandata de Laelius și de Masinissa, a hotărât soarta bătăliei-armata lui Hannibal este măcelărita. În 201 î.Hr., cartaginezii sunt siliți să accepte o pace umilitoare-pierd Hispania și posesiunile exterioare Africii, predau flotă Romei, cu excepția a 10 vase, plătesc tribut și indemnizații de război (10000 de talanți în 10 ani), să aibă acordul Romei pentru orice inițiativă diplomatică sau militară, nu
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
ucide pe cărturarul Miron Costin. Petre P. Panaitescu arăta că „În împrejurările specifice în care a scris Dimitrie Cantemir viața tatălui său, el nu putea face operă de cronicar obiectiv, chiar sentimentele firești ale unui fiu față de părintele său îl sileau să înfrumusețeze, să înnobileze figura morală a lui Constantin Vodă”. Constantin C. Giurescu, probabil în baza informației preluată din I. Neculce, consideră că domnul „Constantin Cantemir era dintr-un neam modest de răzeși, din satul Silișteni, în județul Fălciului”. Ștefan
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
prima jumătate a anului 1870, Dimitrie Bolintineanu călătorește la Paris. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. Tipărește culegerea de satire Menadele și volumul de poezii Plângerile României. Colaborează, până în aprile, la Românul, lui C. A. Rosetti. Grav bolnav, e silit să-și întrerupă munca. În 1871, boala lui Bolintineanu se agravează. Poetul este sărac. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. În aprilie este organizată, din inițiativa lui George Sion, o loterie
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
să aranjeze căsătoria dintre fiica sa și prințul luteran Frederic al Prusiei. În 1725 împăratul a logodit-o cu Carol al Spaniei iar pe cea de-a doua fiică, Maria Anna, cu Filip al Spaniei. Celelalte puteri europene l-au silit să renunțe la pactul pe care-l făcuse cu regina mamă a Spaniei, Elisabeta Farnese, deoarece căsătoria dintre moștenitorii tronurilor Spaniei și Austriei ar fi dezechilibrat balanța puterilor din Europa. Francisc Ștefan a rămas la curtea imperială până în 1729, când
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
Aquitaniei. Când în anul 875 tatăl său a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman, a plecat să apere Italia și l-a lăsat pe Ludovic regent sub tutela clerului și ai foștilor săi miniștri. La moartea tatălui său, aceștia îl silesc pe Ludovic le recunoască dreptul de a numi primii pe rege și îl încoronează cu condiția să le respecte privilegiile. În această situație Ludovic nu a avut prea multa influență politică. Sperând să schimbe starea de lucruri și sa-și
Ludovic al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/298993_a_300322]
-
întors împotriva lui. Cel mai mare, Conrad al II-lea de Italia, profitând de revolta orașelor longobarde, l-a înlăturat de la putere pe regele Henric după anul 1090. Henric, al doilea fiu, care fusese numit succesor la tron, l-a silit pe tatăl sau să abdice în anul 1105 sub presiunea unei insurecții a prinților, devenind Henric al V-lea al Sfântului Imperiu Roman. Henric al IV-lea a murit în anul următor. Au urmat noi revolte și Henric V a
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de exemplu situația din 1790, când 800.000 de soldați erau destinați aceleiași misiuni, pe un front mult mai scurt. Napoleon a obținut un succes rapid în Spania, după ce a recucerit Madridul, i-a învins pe spanioli și i-a silit pe englezii depășiți numeric să se retragă din Peninsula Iberică (bătălia de la Corunna, 16 ianuarie 1809). Atacul austriac l-a împiedicat pe Napoleon să desăvârșească înfrângerea britanicilor, fiind obligat să se deplaseze spre noul front, fără să se mai întoarcă
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Spaniei (Joseph Bonaparte), Regatul Westfaliei (Jérôme Bonaparte), Regatul Neapolelui (Joachim Murat, cumnatul lui Napoleon), Principatul Lucca și Piombino (Felix Bacciochi, cumnat al lui Napoleon), și foștii inamici, Prusia și Austria. În 1812, Napoleon a invadat Rusia. El încerca să-l silească pe țarul Alexandru I să rămână în cadrul Sistemului Continental și să renunțe la amenințarea unui atac împotriva Poloniei. "Grande Armée" condusă de francezi, formată din 650.000 de soldați, a traversat râul Niemen pe 23 iunie 1812. În Rusia a
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
instrument. Această descoperire întâmplătoare îl determină pe Isaac să-și încredințeze fiul lui Joseph Alexander (1772-1840), un violoncelist excentric din Köln. La el Jacob de-abia a dobândit abilitatea tehnică necesară instrumentului, când a și fost luat de tatăl său, silit de starea economică precară să valorifice toate aptitudinile copiilor cât mai repede, ca muzicant prin localuri. Împreună cu Julius și Isabella, un frate și o soră mai mari, Jacob a format un trio care interpreta cu predilecție dansuri la modă și
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
1671, domnind în Moldova crudul arnăut Duca, boierul Hîncu a ridicat steagul răscoalei contra născîndului element fanariotic: armenii au luat partea cea mai activă în această manifestațiune, și cei mai compromiși dintre dînșii, într-un număr foarte însemnat, au fost siliți apoi a fugi din țară (Engels, Gesch. d. Moldva, p. 276). De cîte ori cruzimea domnilor sau urgia poporului îi gonea din Moldova, armenii își căutau un adăpost mai cu deosebire în Ardeal și-n Polonia". Iată pasajul din Engel
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Cele două războaie turco-polone, duse pe teritoriul Moldovei în 1672 și 1683, avînd drept consecință diminuarea comerțului, au constituit încă un factor determinant pentru emigrarea armenilor în Transilvania. Pe de altă parte, numeroși armeni din Moldova imigrați în Polonia, fiind siliți de autoritățile locale să se convertească la catolicism, s-au refugiat în Transilvania, în speranța că vor reveni în Moldova. Cum speranța aceasta nu s-a împlinit, 3.000 de familii armenești conduse de episcopul Minas Zilihtar al Sucevei - pe
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
înaintea reginei, la care Kriemhilda o numește pe cumnata sa amantă de vasal. Dânsa este convinsă că Siegfried a fost primul bărbat din viața Brünhildei și, drept dovadă, arată inelul și centura pe care le adusese cu sine. Siegfried este silit să dea explicații pentru purtarea neobrăzată a nevestei sale. El jură că nu este vinovat de vorbele ei de ocară și promite să o educe mai bine. Hagen găsește jignirea Kriemhildei demnă de răzbunare și pune la cale uciderea lui
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
în care s-a născut. Acolo, la intrare, a găsit o broască țestoasă și, cu ingeniozitatea-i caracteristică, a întocmit din carapacea ei o "liră". Între timp Apollo a luat urma hoțului și, ajuns la peștera cu pricina, l-a silit pe Mercurius să-i înapoieze vitele. Auzind însă sunetul minunat al lirei, zeul s-a învoit să i le lase în schimbul noului instrument. Mai târziu, tot de la Apollo a primit Mercurius și faimosul "caduceu" (un baston înaripat, cu doi șerpi
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
care o cârmuia alături de soția sa, Persephone. El nu îngăduia nimănui, o dată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Când Hercules a trecut hotarele Infernului s-a lovit de împotrivirea lui Orcus, pe care l-a rănit cu o săgeată, silindu-l să se refugieze în Olimp. Numele de Orcus era evitat de cei vechi, care se fereau să-l pronunțe, socotindu-l aducător de nenorociri. Cel mai adesea el era invocat sub numele de Pluto (Zeul cel bogat), aluzie la
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]