13,844 matches
-
-i ideea lor În Cowboyul de la miezul nopții , și făcea parte dintr-o comunitate rusească de undeva de prin America unui orășel de munte prin care treceau trenuri și cerbi, acum Însă, În filmul ăsta pe care-l urmăream la televizor tot mai Încîntat În timp ce-mi revenea prin minte deși-mi păruse dat dispărut În memorie, mi-am zis că se-ntîmplă ceva, dirijorul camerei de vederi pare un mare regizor, cine-o fi, eu văzusem, cum am spus, caseta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
premiul la Cannes. Film și premiu și tot mai multe cronici pentru cucoane elevate spiritual pe neașteptate și oameni cu basca pe-o sprînceană, ca pictorii, splendidă ecranizare, zice toată lumea aceea care aplaudă cum a văzut că se face la televizor, cu degetele lipite și palmele perpendiculare una pe cealaltă, deodată ropotele se Întețesc, li se pare c-au Înțeles ceva. Ce au Înțeles e din Gnter Grass. Protestul lui Oskar care nu mai vrea să crească dincolo de vîrsta de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prieten cu Nicu Ceaușescu ori ce puteau face ei acolo, În vilă, noaptea, decît să citească tomuri Întregi pe dinafară? Și totuși, chiar pe vremea aceea minunată nici prin gînd nu-i trecea c-o să aibă propria lui emisiune la televizor pe Antena 1, mai ales că nu știe bulgărește. Însă nu prea Înțeleg ce legătură există Între acest personaj fără semn de gabarit depășit și Wajda (deși Totul de vînzare, Omul de marmură, Omul de fier, Demonii, Pilat și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu doar el) nefăcînd altceva decît să discrediteze anii grei de temniță și amintirea tovarășilor de suferință, În majoritate morți. Acceptînd să stea de vorbă nu cu, bineînțeles, călăul, ci cu imaginea lui cea mai subtilă, cu reflexia lui În televizor, un poltergeist de-o sută de kilograme pline de vibrație. Eu, asta cu victima care-i Întinde mîna torționarului (chiar dacă-i vorba de-o parodie de torționar sau de poetul ce-i cîntă-n versuri cicatricea, tristețea) n-o pot Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dacic de tăiat hîrtie și să-l Înjunghie superficial pe bard, atît cît să-l sperie sub ochii noștri holbați, ei bine, nu, tot ce face domnu’ Radu e să dea impresia că-i aproape gata să pupe gazda. Sting televizorul, dezaxat. Îmi este Într-adevăr cu neputință să pricep din ce motive probabil fascinante fostele victime ale comunismului preferă să poarte discuții amicale cu foștii mari ai lumii comuniste, probabil la mijloc e ceva cu Dumnezeu. Păi ăsta film, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a zis că mi-o și desface. Văzîndu-mă atunci obligată pe motive de sănătate m-am hotărît să scriu adevărul despre Totuși iubirea, că e o revistă de cultură și evenimente de peste tot: din sport, cu copiii, cu medicii, cu televizorul din care trebuie să spun că nu mi-a plăcut „O seară de groază la TV” de Dan BÎrlădeanu, cred că nepotul senatorului de la Academie, care-a zis că s-a speriat copiii la un film de groază, gogoși, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ruptelea. Prietenul lui cîntă arii rusești la acordeon. Dezrădăcinarea e completă. Într-un moment de iritare, Păvălache Îi sparge armonica. Apar două pretendente la mîna lui Păvălache. Ele spun prostii. Ți-e jenă să rîzi, bei un coniac, dai sonorul televizorului mai Încet. Prea tîrziu, apare un alt personaj principal, Vasiluța. Ea nu este doar principală, ci și vădană. Cu toate acestea, Îi cedează lui Păvălache Într-o seară cu lună, cu cămeșoaia pe jos. Prin cedare, se Înfiripă sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-a venit Emir și a demonstrat În două ore cum se face film În anii nouăzeci, arătînd Încă o dată că tot europenii, de fapt. Subiectul: Johnny, care visează să trăiască printre eschimoși, se-ntîlnește cu Vincent, care privește toată ziua la televizor și memorează nenumărate replici din nenumărate filme vechi, și pleacă amîndoi acasă la unchiul Jerry, care-i bătrîn, se Însoară și-ar dori să-i lase nepotului firma, o firmă ce vinde Cadillacuri din generația cincizeci, pe care, evident, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
actor cu giruetă, ce seamănă acum, din cauza căderii pleoapelor inferioare ce-i dezvelesc globii oculari din tinerețe cam exoftalmici, cu posomorîtul Frankenstein. De altfel și mai mult ca sigur din subconștient, Brest introduce o secvență unde O’Donnell privește la televizor cum se strîmbă În penumbră adevăratul Frankenstein (evreu?). Ce seamănă la rîndul său cu Nașul pe care l-am cumpărat la vremea respectivă În original, deși nu Înțelegeam engleza cum n-o Înțeleg nici azi exceptînd cuvîntul de bază din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-nțeles că teatralitatea fără motiv și În direct se poate Înălța la un penibil de neegalat, s-a prefăcut că e emoționat, s-a prefăcut că-i dau lacrimile, s-a prefăcut că le mulțumește cameramanilor din sală, copiilor din fața televizoarelor, bătrînilor din ceruri, s-a prefăcut că e om și nu actor, nu s-a prefăcut că ia globul de tablă și a plecat să-l caute pe Richard al III-lea, șchiopătînd de la reumatism și ca să dea de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-n povești haiducești cu briliante să dispară printre sigle și rînduri, și să ne Îndreptăm atenția spre marele pian de concert, un Steinway donat Ateneului de Mariana Nicolesco. Pe Michel Petrucciani Îl văzusem pînă atunci de vreo două ori la televizor și nu realizasem cît e de scund. Așa că În clipa-n care a intrat pe scenă nu mi-a venit să-mi cred ochilor, era chiar mai mic decît marele pian de concert, practic nu depășea Înălțimea unui copil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
taximetristul privește prin parbriz și, dincolo de semafor, Îl recunoaște deodată pe Sașa pe-un ecran uriaș de stradă, nu-i vine să creadă, se apleacă mult Înainte ca să vadă mai bine, pornește-n trombă spre casă și dă drumul la televizor, da, nu se Înșelase, era chiar Sașa, la televizor, garanția absolută, idolul asemănător cu acela din prima poruncă a Decalogului lui Kieslowski pe care nu-l văzuse, nu știa cine e Kieslowski, dar dacă-l lăsau să cînte pe postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deodată pe Sașa pe-un ecran uriaș de stradă, nu-i vine să creadă, se apleacă mult Înainte ca să vadă mai bine, pornește-n trombă spre casă și dă drumul la televizor, da, nu se Înșelase, era chiar Sașa, la televizor, garanția absolută, idolul asemănător cu acela din prima poruncă a Decalogului lui Kieslowski pe care nu-l văzuse, nu știa cine e Kieslowski, dar dacă-l lăsau să cînte pe postul național Însemna fără dubiu că o merita, că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scenă pare colată la montaj de omul de serviciu secret. Concluzie: acest ultim tip de erou propus prin film de studiourile de vizionare și ascultare, și indus ca un magnific John Wayne modern În capul plăpînd al copiilor lipiți de televizoare, este asasinul internațional care luptă pentru dreptate pînă la ultima suflare de pe glob. Poate c-ar trebui să fie Îngrijorător dar nu e, judecînd după aceste ultime luni cînd a devenit limpede că personajul din ficțiuni derizorii a căpătat viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să spui că are umor fin pare la fel de tulburător ca Statuia Libertății cu batic. Pe Planeta maimuțelor, scena unde o descoperă Charlon Heston Îngropată-n nisip. Cu toate că-i foarte greu să mai fii tulburat de ceva din momentul apariției pe televizoare a generalului NATO Michael Jackson. Așa-l cheamă. I’m bad. SHAKESPEARE ÎN AMERICA (tragedie erotică) Let The Devil Wear Black sună neliniștitor. Dar chiar nu m-am gîndit c-o să văd un Hamlet neliniștitor plasat În America de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe săptămînă. Cadrul celor 723: exotic, istoric, frisonant. Eroinele: fecioare blînde. De origine umilă dar mîndre, ele se Îndrăgostesc În șir indian de bărbați palizi. În ultimul capitol izbucnește nunta. (Căci mireasa e aproape virgină.) Cititorii se bucură și deschid televizorul: „Filmul este o invenție mai mare decît tiparul, pentru că el se adresează și analfabeților”, anunță G. B. Show. Regina sentimentală demonstrează că nu e mai mare, amîndouă pot avea aceleași dimensiuni. Totuși, Într-o lume de analfabeți majoritari, tiparul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiindcă unele posturi TV l-au prezentat pe Cofariu de naționalitate maghiară, și se revoltă, scandalizat, „unde s-a mai pomenit ca o lume Întreagă să fie mințită de televiziune?” Cum unde, În decembrie ’89. Deducem că Nicodim n-are televizor (de mirare cîți oameni de presă au pierdut deodată acest aparat electric de respirat sub apă, 625 de linii, nu mai au nici linie). Nu mai posedă el televizor, Însă crede că „Europa ne e datoare cu scuze pentru atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
televiziune?” Cum unde, În decembrie ’89. Deducem că Nicodim n-are televizor (de mirare cîți oameni de presă au pierdut deodată acest aparat electric de respirat sub apă, 625 de linii, nu mai au nici linie). Nu mai posedă el televizor, Însă crede că „Europa ne e datoare cu scuze pentru atitudinea de minciună, otravă, melopee și discurs”. Cum e povestea cu „atitudinea de otravă” rămîne un mister lingvistic de nepătruns, pătrunde doar cererea ca Europa să ne ceară scuze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și „n-a mai putut rezista șantajului abject al academicienei acceptînd (Înfrîntă) căsătoria cu Nicu”. Și Încă un lucru, pediatric: „O Întrista faptul că nu putea Împiedica folosirea copiilor ca instrumente de cult”. E tristă și acum. Da’ noi! Deschid televizorul să văd un meteo. Din buletinul meteorologic Vremea aflu că și domnul nostru Păunescu e bîntuit de nouri, deznădejde, spaime și Întristare. „Ura s-a intensificat. Mirii fug unul de altul În ziua logodnei.” Păi cum să nu-ți vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aprilie, din august, cînd oamenii se duc la mare. Marea timpului pierdut, de pildă, de tot, de jumătate de veac, de Mrquez. O tanti splendidă. Din zona crepusculară. Ca Ion Cristoiu, tot mai etern, mai nou ca editor, În miezul televizorului. Magdalena Popescu și Ovidiu S. Crohmălniceanu l-au Întrebat de ce a scos unele capitole din Delirul lui Preda. Cristoiu a răspuns cu nonșalanță, din vesta antiglonț: pentru că erau cu Ceaușescu. Adevărul este că și Hamlet e cu Polonius. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau de o metaforă sinistră pentru Cheie. Domnul lector n-a aflat că sculele nu pot fi sinistre, deoarece aparțin Întregului popor, care se slujește de ele zi și noapte. În imaculata sa rezervă de spital, Liv Ullman vede la televizor un preot budist În flăcări, o imagine de neuitat pe care-am fost lăsați și noi s-o privim pe vremuri de neuitat, ce-ar explica/motiva tăcerea (după ce ni s-a spus că actrița Începuse să tacă În timpul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mare actor; lacrimile Îi trasează două brazde pe machiaj, În timp ce, pe cerul curat al Mediteranei de la Ialta, spre care privește atît de expresiv, trece un avion, lăsîndu-și urma albă. Stupefacția bătrînului maur este imensă.” (Casa Pușkin) Ca a noastră la televizor, unde rămînem multă vreme cu mintea brăzdată de anunțul primului-ministru ce s-a adresat „națiunii, singura căreia este obligat să-i dea socoteala”. Care i-a și dat-o. În Poliția română, un articol pentru aurolaci gînditori: „Căsătorie la Academia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acolo? Uite cine ne fura hîrtia igienică, și noi care eram prietenoși cu el, dîndu-i suluri peste suluri, să vadă și compatrioții lui că avem. Politica reproduce scrisoarea unor cititori indignați de insulta gravă adusă de un lider PAC, la televizor, românilor, pe care i-a numit, Într-o clipă de destindere, popor tembel. De fapt tembel Înseamnă indiferență, delăsare, și noi n-am delăsat niciodată, nepăsare, teluric sau televizor. Nu neapărat viteaz, că nici nu-i cazul, dar ospitalier sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cititori indignați de insulta gravă adusă de un lider PAC, la televizor, românilor, pe care i-a numit, Într-o clipă de destindere, popor tembel. De fapt tembel Înseamnă indiferență, delăsare, și noi n-am delăsat niciodată, nepăsare, teluric sau televizor. Nu neapărat viteaz, că nici nu-i cazul, dar ospitalier sîntem. În pagina 4, Eugen Barbu nu ține cont de faptul c-a murit de vreo șase luni, și-i beștelește pe americani. „Uite că noi nu mai voim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ai rafinamentului: mortul din closet, excrement, putoarea din Chicago, creier fecaloid. Ani În șir m-am tot Întrebat cine mîzgălește pereții WC-urilor. Gavriliu mîzgălește. La cîteva minute după paragraful de mai sus, m-am dus să mă uit la televizor, rula Things Change al lui David Mamet, 1988, cu Don Ameche și Joe Mantegna. În momentul acela, Don Ameche tocmai povestea unor fete splendide Greierul și furnica Într-o piscină: „Furnica a muncit toată vara, În vreme ce greierul cînta la vioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]