1,291,347 matches
-
menționate de Science Finder - publicație a Societății de Chimie din America. De asemenea, 74 articole privind politici ale științei în România au fost publicate în suplimentul Aldine al ziarului România Liberă, în perioada 1999-2008, 10 articole despre scientometrie au fost publicate în Revista de Chimie și Revista de Politica Științei și Scientometrie, și numeroase alte articole în publicații precum Contemporanul, Tomis, Tribuna Școlii, Steaua (Cluj-Napoca), Forum, Știință și Tehnică, Curierul de Fizică.
Petre T. Frangopol () [Corola-website/Science/337541_a_338870]
-
mai mari (cu noi antene). Noul sistem ar trebui să ofere o minimă creștere de 30% din încărcătură, similar cu condițiile folosite deja pentru DVB-T. Proiectul standard DVB-T2 a fost ratificat de către directorul DVB pe 26 iunie 2008, și publicat pe pagina de start că "standard DVB-T2 BlueBook". A fost predat la Institutul European de Standarde în Telecomunicații (ETSI) prin DVB.ORG pe 20 iunie 2008.Procesul ETSI a dus în standard DVB-T2 fiind adoptat pe 9 septembrie 2009. Următoarele
DVB-T2 () [Corola-website/Science/337547_a_338876]
-
membru fondator al "Société mycologique de France" (președinte 1891-1892, președinte de onoare 1902) împreună cu medicii Lucien Quélet, Jean-Baptiste Mougeot, farmacistul Émile Boudier și un grup de alți naturaliști, al căror jurnal "Bulletin Trimestriel de la Société Mycologique de France" a fost publicat pentru prima dată la 1 mai 1885 și în 1885 a fost premiat cu "Prix Montagne" al Academiei Franceze de Științe pentru lucrarea sa "Tabulae analyticae fungorum: Descriptions et analyses microscopiques des champignons nouveaux, rares ou critiques fascicules" (editate 1883-1889
Narcisse Théophile Patouillard () [Corola-website/Science/337548_a_338877]
-
care ar fi „apărat mulți scriitori de biciul cenzurii și al urmăririi politice”. Vasile Nicolescu face parte din aceeași generația poetică cu Alexandru Andrițoiu, Ion Horea, Ion Brad, Aurel Gurghianu și Aurel Rău. A debutat ca poet în anul 1946, publicând versuri în ziarul "Națiunea", condus de George Călinescu, apoi în revistele "Contemporanul", "România literară", "Luceafărul", "Secolul 20" etc. Poezia lui Vasile Nicolescu exprimă sentimente esențiale în forme intelectualizate, considera criticul Emil Manu. Volumul său de debut, "Liturghii negre" (1946), conține
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
operei unor artiști plastici universali precum Joseph Mallord William Turner, Claude Monet, John Constable, James Abbott McNeill Whistler, Caravaggio sau Johannes Vermeer. A mai alcătuit două antologii tematice de poezie: "Din lirica mării" (1964) și "Cântecul iubirii" (1966) și a publicat volumul de eseuri "Starea lirică" (1975) despre scriitori români și străini. De asemenea, a tradus din scrierile lui Robert Desnos (1969), Henri Michaux (1970), Max Jacob (1974), Ezra Pound (1975), Ted Hughes (1977), Sylvia Plath (1980). Traducerea volumului "Din cântecele
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
de lux, ilustrată de artista Raluca Pilat, dedicată „"elevilor mei"”. III. În opinia Ortansei Tudor, traducerea literară ar trebui să fie în același timp știință și artă. Traduce poeme din limba rusă, scrise de mari poeți contemporani, (Vladimir Vîsotski ș.a. - publicate partial) , iar din franceză romanul "" de (din viața eschimoșilor), apărut sub formă de roman-foileton în revista Candela de Montreal, sub auspiciile „Catedralei Ortodoxe Romane Bunavestire” din Montreal. În prezent, pregătește pentru tipar traducerea din limba franceză a romanului de Louis
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
Glosar. V. In ultimii cinci ani, a desfășurat o vastă activitate publicistică în colectivul de redacție al revistei Candela de Montreal, unde semnează traducerea din franceză în română a romanului "" de (prezentat în foileton) precum și nuvele, eseuri, cronici literare. A publicat și în revistele și ziarele montrealeze: Destine Literare, Tribuna Noastră, Pagini Românești, Accent Montreal, Marca-Ro, dar și în alte publicații din Canada și din țară. Este membră a Asociației Canadiene a Scriitorilor Romani și a Cenaclului „Mihai Eminescu” din Montreal
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
fuseseră dezbătute în comisiile parlamentare și nici nu primiseră avizul Consiliului Legislativ, care nu fusese consultat). Tot în ziua de de 30 decembrie apare un număr special al ziarului „Scînteia”, organul oficial de presă al Partidului Comunist, în care este publicată "Proclamația către țară", care se încheie cu: "„Să înălțăm noua formă de viață a statului nostru, Republica Populară Română, patria tuturor celor ce muncesc cu brațele și cu mintea, de la orașe și de la sate”". Se încerca acreditarea ideii că schimbarea
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
ordinii de stat ar fi fost inițiativa poporului român și nu a ocupanților sovietici. În acest sens, în seara zilei de 30 decembrie are loc în Piața Palatului o mică manifestație a susținătorilor comuniști, de „bucurie” pentru proclamarea Republicii. Se publică, de asemenea, în Monitorul Oficial (nr. 300 bis de marți 30 decembrie 1947) "Legea No. 363 pentru constituirea statului român în Republica Populară Română" și "Legea No. 364 pentru numirea membrilor Prezidiumului Republicii Populare Române", ambele pretins votate în ședința
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
și până la 13 aprilie 1948, țara s-a aflat într-o situație de vid constituțional, Constituția din 1923 fiind abrogată dintr-un act nelegal, de forță, lovit de nulitate juridică absolută. Unele decrete emise de guvernul Petru Groza au fost publicate în Monitoare Oficiale antedatate (29 decembrie 1947), continuându-se seria de falsuri. Adunarea Deputaților a continuat să legifereze fără bază legală, stabilindu-și propriile atribuții. La 13 aprilie 1948 a fost adoptată prima Constituție a României comuniste, cu aceeași „bază
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
lunii Thermidor din calendarul republican. Influența comitetului s-a diminuat, iar acesta a fost desființat în anul 1795. În 5 aprilie 1793 generalul Charles François Dumouriez, comandant militar francez și fost ministru de război, a fugit în Austria după ce a publicat o scrisoare incendiară în care amenința că va organiza un marș al armatei prin Paris, dacă Convenția Națională nu va fi pusă sub conducerea sa. Știrea dezertării sale a produs panică în Paris, existând temerea că Franța va fi ocupată
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
în perioada 1961-1963 ca director adjunct al Institutului Rus și Extremo-oriental de la Washington University, iar în anii 1962-1975 a fost profesor de literatura rusă la Universitatea Yale. În perioada 1973-1977 a fost vicepreședinte al Asociației Americane de Studii Slave. a publicat numeroase articole și mai multe cărți dedicate literaturii ruse, teoriei literaturii, operei lui Nikolai Gogol sau prozei ruse a anilor 1920. Monografia sa de pionierat dedicată formaliștilor ruși (1955) a fost tradusă în mai multe limbi, inclusiv în limba rusă
Victor Erlich () [Corola-website/Science/337622_a_338951]
-
Biblioteca pentru toți. Librăria conținea cărțile editate în România și în plus, volume importate din Franța și Germania, mai cu seamă cărți de medicină și drept. De asemenea vindea și ןinstrumente și partituri muzicale. Între anii 1899-1920 editura Alcalay a publicat colecția „Biblioteca pentru toți” (înființată de Dumitru Stăncescu în 1895) care cuprindea din cele mai însemnate cărți din literatura română și universală, care se vindeau cu prețuri ieftine, la îndemâna publicului. După moartea lui Alcalay, colecția a continuat să apară în
Leon B. Alcalay () [Corola-website/Science/337649_a_338978]
-
Stăncescu în 1895) care cuprindea din cele mai însemnate cărți din literatura română și universală, care se vindeau cu prețuri ieftine, la îndemâna publicului. După moartea lui Alcalay, colecția a continuat să apară în alte edituri, până în zilele noastre. Editura Alcalay publica și un catalog de cărți, ceea ce era o premieră în scena editorială românească. Un timp Alcalay a deținut funcția de vicepreședinte al Asociației Librarilor din România. Unii din membrii familiei editorului Alcalay au emigrat în Palestina la începutul secolului al
Leon B. Alcalay () [Corola-website/Science/337649_a_338978]
-
sau BT a fost un ziar de limba germană publicat în Berlin din 1872 până în 1939. Împreună cu "Frankfurter Zeitung", el a devenit unul dintre cele mai importante ziare liberale germane ale timpului său. "" a fost publicat pentru prima oară de către Rudolf Mosse ca ziar publicitar pe 1 ianuarie 1872, dar
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
sau BT a fost un ziar de limba germană publicat în Berlin din 1872 până în 1939. Împreună cu "Frankfurter Zeitung", el a devenit unul dintre cele mai importante ziare liberale germane ale timpului său. "" a fost publicat pentru prima oară de către Rudolf Mosse ca ziar publicitar pe 1 ianuarie 1872, dar s-a transformat apoi într-un ziar liberal. La 5 ianuarie 1919 redacția ziarului a fost ocupată pentru scurt timp de soldații unităților Freikorps în perioada
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
a fost Heinrich Eduard Jacob. În această perioadă, Jacob a avut aproximativ 1.000 de contribuții. Din cauza faptului că era un adversar al naziștilor austrieci, Jacob a fost închis la lagărul de concentrare Dachau, după Anschluss-ul din 1938. "BT" a publicat separat suplimente săptămânale, distribuite ca parte a ziarului. O parte dintre acestea precum „Technische Rundschau”, un supliment săptămânal ce prezenta tendințele din domeniul tehnologiei, și secțiunile „Haus, Hof und Garten” (Casă și Grădină) au fost editate de către Rudolf Jonas. Jonas
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
() a fost o revistă satirică săptămânală în limba germană fondată de Albert Langen în aprilie 1896 și publicată până în 1967, cu o pauză în perioada 1944-1954. Ea a devenit bilunară în 1964. Numele ei provenea de la protagonistul romanului "Der Abenteuerliche Teutsch" (1668) al lui Grimmelshausen. Sediul revistei a fost la München. Combinând conținutul politic îndrăzneț și agresiv cu
Simplicissimus () [Corola-website/Science/337652_a_338981]
-
devenit bilunară în 1964. Numele ei provenea de la protagonistul romanului "Der Abenteuerliche Teutsch" (1668) al lui Grimmelshausen. Sediul revistei a fost la München. Combinând conținutul politic îndrăzneț și agresiv cu un stil grafic luminos și surprinzător de modern, "Simplicissimus" a publicat operele unor scriitori ca Thomas Mann și Rainer Maria Rilke. Țintele principale ale caricaturilor sale erau militarii prusaci rigizi și deosebirile sociale și de clasă germane așa cum erau văzute din atmosfera liberală și mai relaxată a orașului München. Printre colaboratorii
Simplicissimus () [Corola-website/Science/337652_a_338981]
-
medicală a armatei în 1917 și și-a pierdut gustul pentru satiră, denunțând activitatea sa anterioară în cadrul revistei pe care a numit-o imatură și deplorabilă. El a părăsit revista în 1920. În timpul Republicii de la Weimar revista a continuat să publice și a luat o poziție fermă împotriva extremiștilor de stânga și de dreapta. Pe măsură ce național-socialiștili deveneau, treptat, tot mai puternici, ei au folosit aceleași procedee precum în confruntările politice cu ceilalți adversari: acuzații verbale, amenințări, atacuri (în 1934 birourile revistei
Simplicissimus () [Corola-website/Science/337652_a_338981]
-
forțat să demisioneze și a plecat în exil. Ceilalți membri ai echipei, inclusiv Karl Arnold, Olaf Gulbransson, Edward Thöny, Erich Schilling și Wilhelm Schulz au rămas și au urmat linia nazistă, fiind recompensați de către naziști. Revista a continuat să fie publicată, urmând o pantă descendentă a tirajului, până când, în cele din urmă, și-a încetat apariția în 1944. Ea a fost republicată în perioada 1954-1967. Printre ceilalți artiști grafici asociați ai revistei sunt de menționat Bruno Paul, Josef Benedikt Engl, Rudolf
Simplicissimus () [Corola-website/Science/337652_a_338981]
-
cu care a avut o fiică, Elsa Spielhagen (1866-1942). El a murit pe 25 februarie 1911. Există străzi numite după el în orașul natal Magdeburg, precum și în cele trei orașe în care a trăit: Stralsund, Hanovra și Berlin. După ce a publicat "Clara Vere" (1857) și "Auf der Düne" (1858), care nu au avut parte de mare succes, el a început să scrie pentru ziare și reviste. În 1861 a dat lovitura cu romanul "Problematische Naturen" (1860-1861; tradus în limba engleză cu
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]
-
Sturmflut" este opera sa literară cea mai cunoscută, deși este disponibilă în prezent doar într-o formă prescurtată. Scrierile ulterioare ale lui Spielhagen au fost dedicate aproape în întregime teoriei literare. Operele complete ale lui Spielhagen ("Sämtliche Werke") au fost publicate în 1871 în șaisprezece volume și în 1878 în paisprezece volume. A urmat publicarea colecției"Sämtliche Romane" în 1898 (22 volume), urmată de o nouă serie în 1902. În 1890 și-a publicat autobiografia intitulată "Finder und Erfinder" (2 vol
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]
-
ale lui Spielhagen ("Sämtliche Werke") au fost publicate în 1871 în șaisprezece volume și în 1878 în paisprezece volume. A urmat publicarea colecției"Sämtliche Romane" în 1898 (22 volume), urmată de o nouă serie în 1902. În 1890 și-a publicat autobiografia intitulată "Finder und Erfinder" (2 vol., 1890). Romanul său "In Reih' und Glied", tradus în limba rusă ca "Один в поле не воин" [literal "Odin v pole ne voin", proverb care înseamnă „Un om de pe câmp nu este un
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]
-
războinic” sau „Un om singur nu poate câștiga un război”] (1867-1868), cu protagonistul său revoluționar Leo (inspirat de Ferdinand Lassalle), a fost extrem de popular în Rusia, iar astfel toate romanele sale au fost ulterior traduse acolo cel puțin o dată, fiind publicate ediții de colecție în 1895 (8 vol.) și 1898 (30 vol.).
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]