1,291,347 matches
-
un articol despre serviciile siriene de securitate internă (mukhabarat). Înainte să fie închis definitiv, site-ul a fost hăcuit de nenumărate ori iar apoi a Khalaf Ali AlKhalaf a fost chemat de către agențiile de securitate aproape de fiecare dată când se publica ceva. AlKhalaf a fost investigat ultima dată în 2007. În același an a părăsit Siria și s-a mutat în Arabia Saudită de unde a continuat să critice regimul sirian în articolele sale și să sprijine o alternativă democratică. Din cauza acestui lucru
Khalaf Ali Alkhalaf () [Corola-website/Science/336307_a_337636]
-
Din cauza acestui lucru, acesta nu a mai putut să se întoarcă în Siria până în anul 2013 când Raqqah, orașul său natal nu a mai fost sub controlul regimului Al Assad. Unul dintre cele mai populare articole ale sale a fost publicat sub numele de "A public Self - Declaration to the Syrian Security Authorities". Deși majoritatea scrierilor sale au fost publicate în arabă, acestea se găsesc acum și traduse în limbă engleză. Din anul 2003 majoritatea articolelor sale sunt publicate pe site
Khalaf Ali Alkhalaf () [Corola-website/Science/336307_a_337636]
-
său natal nu a mai fost sub controlul regimului Al Assad. Unul dintre cele mai populare articole ale sale a fost publicat sub numele de "A public Self - Declaration to the Syrian Security Authorities". Deși majoritatea scrierilor sale au fost publicate în arabă, acestea se găsesc acum și traduse în limbă engleză. Din anul 2003 majoritatea articolelor sale sunt publicate pe site-ul Elaph. În anii care au urmat, acesta a început să publice și pe alte site-uri de știri
Khalaf Ali Alkhalaf () [Corola-website/Science/336307_a_337636]
-
a fost publicat sub numele de "A public Self - Declaration to the Syrian Security Authorities". Deși majoritatea scrierilor sale au fost publicate în arabă, acestea se găsesc acum și traduse în limbă engleză. Din anul 2003 majoritatea articolelor sale sunt publicate pe site-ul Elaph. În anii care au urmat, acesta a început să publice și pe alte site-uri de știri, cum ar fi și Ahewar și Democratic Republic Studies Center. Alături de alți scriitori arabi, acesta a pus bazele, în
Khalaf Ali Alkhalaf () [Corola-website/Science/336307_a_337636]
-
Authorities". Deși majoritatea scrierilor sale au fost publicate în arabă, acestea se găsesc acum și traduse în limbă engleză. Din anul 2003 majoritatea articolelor sale sunt publicate pe site-ul Elaph. În anii care au urmat, acesta a început să publice și pe alte site-uri de știri, cum ar fi și Ahewar și Democratic Republic Studies Center. Alături de alți scriitori arabi, acesta a pus bazele, în septembrie 2008, unui nou site "Jidar for culture and publishing". Era un site non-profit
Khalaf Ali Alkhalaf () [Corola-website/Science/336307_a_337636]
-
arabi, acesta a pus bazele, în septembrie 2008, unui nou site "Jidar for culture and publishing". Era un site non-profit unde numeroase cărți, articole ( în special cele în care regimul Al Assad era criticat), și jurnale ale prizonierilor sirieni erau publicate. AlKhalaf este renumit pentru activitățile sale culturale și scrierile critice împotriva regimului politic aflat la putere în Siria. Activitățile sale împotriva regimului începuseră încă dinainte ca Primăvară Arabă să ia amploare. În Egipt, Khalaf participă și la o manifestație în fața
Khalaf Ali Alkhalaf () [Corola-website/Science/336307_a_337636]
-
(în traducere română "Mesagerul literar al Sudului") a fost o revistă publicată în Richmond, Virginia, din august 1834 până în iunie 1864. Fiecare număr a purtat subtitlul „Devoted to Every Department of Literature and the Fine Arts” sau ceva asemănător și a conținut poezie, ficțiune, non-ficțiune, recenzii și note istorice. Ea a fost
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
declarat că scopul revistei era „de a stimula mândria și geniul sudului și trezirea dintr-un somn lung a eforturilor literare din această parte a țării noastre”. Acest lucru făcea referire la faptul că, în acel timp, cele mai multe reviste erau publicate în Boston, New York și Philadelphia. Edgar Allan Poe a lucrat ca redactor pentru o perioadă de timp (vezi mai jos). După plecarea lui, White și-a reluat sarcinile redacționale înainte de angajarea locotenentului Matthew Fontaine Maury USN ca redactor din 1840
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
reluat sarcinile redacționale înainte de angajarea locotenentului Matthew Fontaine Maury USN ca redactor din 1840 până în 1843. După moartea lui White în anul 1843, Benjamin Blake Minor a lucrat ca redactor și director din august 1843 până în octombrie 1847. Articolele prosudiste publicate în revistă, precum și pierderea abonamentelor, a condus la desființarea acesteia în iunie 1864. După cum s-a explicat în editorialul din acel ultim număr, presa din Richmond (și orașul în general) a fost aruncată într-un haos major din cauza Războiului Civil
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
a condus la desființarea acesteia în iunie 1864. După cum s-a explicat în editorialul din acel ultim număr, presa din Richmond (și orașul în general) a fost aruncată într-un haos major din cauza Războiului Civil American. "Southern Literary Messenger" a publicat poezii, ficțiune, non-ficțiune, traduceri, recenzii, articole juridice și note istorice despre Virginia. Fiecare număr a purtat subtitlul „Devoted to Every Department of Literature and the Fine Arts” sau o variantă a acestuia. Periodicul a fost publicat aproximativ lunar, iar cei mai mulți
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
Southern Literary Messenger" a publicat poezii, ficțiune, non-ficțiune, traduceri, recenzii, articole juridice și note istorice despre Virginia. Fiecare număr a purtat subtitlul „Devoted to Every Department of Literature and the Fine Arts” sau o variantă a acestuia. Periodicul a fost publicat aproximativ lunar, iar cei mai mulți cititori abonați proveneau din nordul țării, dar în timp cititorii și scriitorii din sud au început să devină mai numeroși pe măsură ce tot mai mulți sudiști au scris articole pentru a fi publicate, așa cum se menționează într-
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
acestuia. Periodicul a fost publicat aproximativ lunar, iar cei mai mulți cititori abonați proveneau din nordul țării, dar în timp cititorii și scriitorii din sud au început să devină mai numeroși pe măsură ce tot mai mulți sudiști au scris articole pentru a fi publicate, așa cum se menționează într-un număr din 1840 al revistei "Messenger". James E. Heath, primul redactor al "Southern Literary Messenger" a scris: De la prietenii noștri din Nord și din Est am primit mai multe articole decât de la oricare dintre frații
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
Pendleton Kennedy. O lună mai târziu, White l-a concediat pe Poe, sub falsul pretext că obișnuia să bea, dar l-a reangajat în octombrie. Prin decembrie, Poe a fost numit redactor al revistei. În timp ce lucra pentru "Messenger", Poe a publicat 37 recenzii de cărților și periodice americane și străine, devenind primul critic literar din Statele Unite ale Americii. Poe a fost mândru de realizările sale în cadrul revistei, concretizate printr-un salt major al numărului de abonați. Într-o scrisoare scrisă cu
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
o scrisoare scrisă cu câțiva ani mai târziu, în 1844, Poe a afirmat că a început să lucreze când "Messenger" avea aproximativ 700 de abonați și a plecat când avea 5.500 de abonați plătitori. Pe lângă critică literară, Poe a publicat primele sale scrieri literare faimoase în "Messenger", inclusiv controversatele „Berenice” și „Morella”, precum și, în foileton, părți ale singurului său roman "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Poe a părăsit revista începând cu numărul din ianuarie 1837, dar a contribuit cu scrieri
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
ale singurului său roman "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Poe a părăsit revista începând cu numărul din ianuarie 1837, dar a contribuit cu scrieri chiar și după moartea lui White. Printre alte reviste americane în care Edgar Allan Poe a publicat se numără:
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
The Sun a fost un ziar din New York, care a fost publicat din 1833 până în 1950. Era considerat un ziar serios, la fel ca și cele mai de succes două gazete ale orașului, "New York Times" și "New York Herald Tribune". "The Sun" a fost cel mai conservator din punct de vedere politic dintre
The Sun (New York) () [Corola-website/Science/336314_a_337643]
-
la fel ca și cele mai de succes două gazete ale orașului, "New York Times" și "New York Herald Tribune". "The Sun" a fost cel mai conservator din punct de vedere politic dintre cele trei ziare. "The Sun" a început să fie publicat la New York la 3 septembrie 1833, ca un ziar de dimineață editat de către Benjamin Day cu sloganul „It Shines for All” („El strălucește pentru toți”). Acesta a fost un ziar ieftin, în stil tabloid. "The Sun" a avut un conținut
The Sun (New York) () [Corola-website/Science/336314_a_337643]
-
inventată despre presupusa descoperire a vieții și chiar a civilizației pe Lună pe care ziarul i-o atribuia în mod fals astronomului britanic John Herschel și pe care nu a retractat-o niciodată. Pe 13 aprilie 1844, "The Sun" a publicat ca fapt o povestire de Edgar Allan Poe, cunoscută acum sub numele de „Farsa cu balonul”, pe care a retractat-o la două zile după publicare. Povestirea se referă la traversarea imaginară a Atlanticului cu balon cu aer cald. Astăzi
The Sun (New York) () [Corola-website/Science/336314_a_337643]
-
The New York Sun", care purta antetul și moto-ul vechiului ziar. Acesta a fost conceput ca o alternativă „conservatoare” și axată pe știri locale la mult mai liberalul/progresistul "New York Times" și la alte ziare din New York. El a fost publicat de către Ronald Weintraub și redactat de către Seth Lipsky și și-a încetat apariția pe 30 septembrie 2008.
The Sun (New York) () [Corola-website/Science/336314_a_337643]
-
și fondator al Asociației Film ETC. Începând cu 2013, ea este, de asemenea, profesor asociat la Universitatea de Teatru și Film București (UNATC). Corina Șuteu este specializată în educație și în managementul cultural, politici culturale comparate și cooperare culturală. A publicat numeroase studii și articole în România și în străinătate, a susținut prelegeri și cursuri în aceste domenii începând din 1992. Este autoarea volumului „Another brick in the wall - A critical review of cultural management education in Europe” (Boekmanstudies, Amsterdam, 2006
Corina Șuteu () [Corola-website/Science/336308_a_337637]
-
numeroase cursuri de formare destinate profesioniștilor din domeniul cultural din Europa. De la întoarcerea în România în 2012 Corina Șuteu este implicată în numeroase proiecte culturale în calitate de programator și consultant, cercetător și conferențiar, pe plan național și internațional. Corina Șuteu a publicat studii, rapoarte și articole referitoare la managementul cultural.
Corina Șuteu () [Corola-website/Science/336308_a_337637]
-
abordarea unei viziuni optimiste despre viitor. Un subiect nelipsit de controversă este reprezentat de începuturile romanului egiptean. Prin convenție, s-a stabilit că debutează cu "Zaynab", al cărui autor este Muhammad Husayn Haykal, însă nu toți criticii împărtășesc această opinie. Publicat în 1914, acesta și-a câștigat titlul de primul roman arab „matur”, datorită aparentelor inovații la nivel tematic. Ceea ce îi dădea o notă distinctivă era puritatea culturală, caracterul egiptean nealterat, lipsit de influențele occidentale care i s-ar fi putut
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
din vremea lui ce aborda viața cotidiană a țăranilor și virtutea femeilor egiptene. Dintre operele cu tematică similară, publicate anterior, merită menționate "Al-Fatat al-Rifiyya" (Fetele de la țară), de Mahmud Khayrat sau "Fatat Misr" (Fetele Egiptului), de Ya‘qub Sarruf, ambele publicate în 1905. Dezbaterile referitoare la originalitate romanului "Zaynab" nu au apărut odată cu apariția lui, în 1914, ci au luat amploare în timp. Un rol crucial în acest sens l-au avut republicarea și reproducerea sa cinematografică în 1930, când romanul
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
dar se realizează, totodată, și o monografie a satului egiptean, în care țăranii suferă din cauza sărăciei și a nedreptăților. O altă contribuție la fundamentarea unei tradiții în materie de roman egiptean a fost adusă de Taha Hussein, prin opera "Al-Ayyam". Publicat în trei părți (în 1929, 1932 și, respectiv, 1967) , romanul ilustrează viața autorului, începând cu perioada copilăriei și încheindu-se la vârsta de 13 ani, când Hussein merge la Cairo pentru a studia la Al-Azhar . Autobiografia sa reprezintă, așadar, bildungsromanul
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
că cititorul devenise mai rafinat, deci interesat de analiza socială și politică și de schimbările culturale de pe scena egipteană. Limbajul folosit devine mai flexibil, iar araba literară câștigă un loc de onoare. Naghib Mahfuz este, fără îndoială, exponentul realismului egiptean, publicând trei capodopere în acest sens - toate reunite în Trilogia Cairo: "Bayn al-Qasrayn", "Qasr al-Shawq" și "Al-Sukkariyyah". Trilogia, pentru care Mahfuz a câștigat și Premiul Nobel pentru literatură, redă povestea unei familii musulmane cairote, în timpul ocupației britanice de la începutul secolului XX
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]