1,291,347 matches
-
a lui Poe a început în 1827, cu publicarea a 50 de exemplare ale volumului "Tamerlane and Other Poems" atribuit doar „unui bostonian”, o colecție de poezii timpurii care nu au primit practic nici o atenție. În decembrie 1829, Poe a publicat volumul "Al Aaraaf, Tamerlane, and Minor Poems" la Baltimore, înainte de a debuta cu povestiri cu „Metzengerstein”, în 1832. Scrierea sa în proză cea mai de succes și cea mai citită în timpul vieții sale a fost „Cărăbușul de aur”, care i-
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
sale a fost „Cărăbușul de aur”, care i-a adus un premiu de 100 de dolari, cei mai mulți bani pe care i-a primit pentru o singură scriere. Una dintre lucrările sale cele mai importante, „Crimele din Rue Morgue”, a fost publicată în 1841 și este considerată astăzi prima poveste polițistă modernă. Poe a numit-o „poveste de raționament”. Poe a devenit un nume celebru odată cu publicarea „Corbului” în 1845, deși nu a fost un succes financiar. Alegerea carierei literare era la
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
„” (în ) este o povestire fantastică satirică și de anticipație științifică a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată pentru prima dată în februarie 1849 în revista "Godey's Lady's Book". Povestirea este formată din mai multe scrisori scrise de plictiseală unei prietene de către o femeie ce călătorea cu balonul într-un viitor îndepărtat (mai precis în aprilie
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
442 î.e.n.) a lui Sofocle, fiind un răspuns al corifeului la afirmația regelui Creon că ultima zi a vieții sale va fi cea mai fericită, răspuns tradus de George Fotino ca „"Aceasta fi-va când va fi"”. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în ediția din februarie 1849 a revistei lunare "Godey's Lady's Book". Textul este mai puțin cunoscut, fiind absent din cele mai multe ediții americane, precum și din prestigioasa traducere franceză a lui Charles Baudelaire. Prima traducere în limba
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
s Lady's Book". Textul este mai puțin cunoscut, fiind absent din cele mai multe ediții americane, precum și din prestigioasa traducere franceză a lui Charles Baudelaire. Prima traducere în limba română a fost realizată de scriitorul și criticul literar Ion Hobana și publicată sub pseudonimul Horia Banu în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, anul XI, 15 aprilie 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. Povestirea a fost tradusă apoi de Petre Solomon (publicată în volumul "", tipărit în 1968
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
criticul literar Ion Hobana și publicată sub pseudonimul Horia Banu în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, anul XI, 15 aprilie 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. Povestirea a fost tradusă apoi de Petre Solomon (publicată în volumul "", tipărit în 1968 de Editura Tineretului din București, pp. 170-190), de Florența Drăghicescu (publicată în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
anul XI, 15 aprilie 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. Povestirea a fost tradusă apoi de Petre Solomon (publicată în volumul "", tipărit în 1968 de Editura Tineretului din București, pp. 170-190), de Florența Drăghicescu (publicată în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași, reeditată în vol
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
apoi de Petre Solomon (publicată în volumul "", tipărit în 1968 de Editura Tineretului din București, pp. 170-190), de Florența Drăghicescu (publicată în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași, reeditată în vol. "Misterul lui Marie Rogêt. Schițe, nuvele, povestiri. 1843-1849" (2008) și "Cărăușul de aur și alte povestiri" (2011) ale aceleiași edituri
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
variante, ca "Țara nicăieri". În primele versiuni ale piesei lui Barrie, insula a fost numită "Țara lui Peter de niciunde, niciunde, niciunde", un nume, eventual, influențat de "niciunde niciunde", un termen contemporan pentru regiunile periferice din Australia. În versiunea piesei publicată în 1928, acesta a fost scurtat la "Țara nicăieri". Țară nicăieri a fost prezentă în majoritatea lucrărilor ulterioare, fie în adaptarea lucrărilor lui Barrie sau în extinderea lor. Aceste Tari de nicăieri uneori diferă față de original. Barrie explică faptul că
Țara de nicăieri () [Corola-website/Science/336350_a_337679]
-
cel de-al treilea extras pe single. Videoclipul piesei regizat de către Bogdan Păun și filmat în Macau, China a fost lansat în aceaș zi pe canalul de YouTube al casei sale de discuri Roton. Albumul de debut omonim va fi publicat din nou într-o versiune nouă care include cinci piese inedite. Videoclipuri muzicale pentru fiecare piesă de pe album vor fi lansate pe parcursul anului 2017.
Anca Pop () [Corola-website/Science/336356_a_337685]
-
a înființa o revistă americană cu standarde foarte ridicate, în scopul de a ridica din punct de vedere calitativ literatura epocii. În ciuda încercărilor de a atrage abonați și de a găsi susținători financiari și colaboratori, revista nu a mai fost publicată niciodată. Deși Poe s-a gândit să înființeze o revistă încă de prin 1834, el a lansat primul prospect în iunie 1840, imediat după ce a părăsit "Burton's Gentleman's Magazine". Inițial, Poe intenționa să-și numească revista "The Penn
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
s Magazine". Inițial, Poe intenționa să-și numească revista "The Penn", deoarece ar fi avut sediul în Philadelphia, Pennsylvania. În ediția din 6 iunie 1840 a ziarului "Saturday Evening Post" din Philadelphia, Poe a cumpărat spațiu publicitar pentru a-și publica prospectul: „PROSPECTUL REVISTEI PENN, jurnal literar lunar ce va fi redactat și publicat în orașul Philadelphia, de Edgar A. Poe”. Mulți așteptau cu nerăbdare apariția revistei, inclusiv jurnalistul originar din Connecticut Jesse Erskine Dow, editor al ziarului "Index", care a
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
fi avut sediul în Philadelphia, Pennsylvania. În ediția din 6 iunie 1840 a ziarului "Saturday Evening Post" din Philadelphia, Poe a cumpărat spațiu publicitar pentru a-și publica prospectul: „PROSPECTUL REVISTEI PENN, jurnal literar lunar ce va fi redactat și publicat în orașul Philadelphia, de Edgar A. Poe”. Mulți așteptau cu nerăbdare apariția revistei, inclusiv jurnalistul originar din Connecticut Jesse Erskine Dow, editor al ziarului "Index", care a scris: „Avem încredere că în curând va apărea Penn Magazine, o lucrare care
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
a oferit sprijin financiar și l-a angajat pe Poe ca redactor la revista sa, sugerând că-l va ajuta cu finanțarea revistei "The Penn" după șase luni. După ce Poe a început să lucreze la "Graham's Magazine", Graham a publicat un anunț în "Saturday Evening Post" prin care informa publicul că publicarea revistei "The Penn" va fi „suspendată”. Un alt posibil finanțator a fost colegul poet Thomas Holley Chivers, un prieten bogat al lui Poe, care va apăra mai târziu
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
cei patru membri ai echipajului ar fi putut fi salvați dacă ar fi fost anunțați și echipajele acestei structuri ar fi putut să ajungă la fața locului în 10 minute. Dosarul penal a fost deschis ca urmare a unui material publicat de Centrul de Investigații Media, potrivit căruia "Consiliul Județean Constanța a irosit cinci milioane de euro pentru cumpărarea și operarea unui elicopter medical care nu a fost folosit la nicio intervenție de urgență, deși a făcut aproape 600 de zboruri
Accidentul aviatic de la Siutghiol din 2014 () [Corola-website/Science/336337_a_337666]
-
necesare. Tot în 2007 a fost efectuată o etapă de precalificare la licitația de tip "Design & Build" (Proiectare și Execuție) și s-a primit „no objection” de la finanțatorul principal, Banca Europeană de Investiții. Invitația la etapa de precalificare a fost publicată în ziarul Adevărul (pe 9 iulie 2007), în Jurnalul Oficial al UE (nr. 197/19.07.2007) și în Monitorul Oficial al României (nr. 433/10.07.200). Pe data de 3 iulie 2008, a fost lansată invitația la licitația
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, Ed. Hiperborea, Cluj, 2007, pag.26; Albumul-Catalog, Enciclopedia Personalităților din România - Hübners Who is Who, Enciclopedia biografica a femeilor și bărbaților contemporani cu carieră de succes din România, Ediția a II-a, 2007, publicată în Elveția, pag.559; Povestiri despre Iași și despre ieșeni - Constantin Ostap, Ed. Vasiliana’98, Iași, 2008, pag.212; Național Salfoto Buzău 2008 - editat de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național Cultural Buzău, Ed. Editgraph, Buzău, 2008; Scriitori și
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
și una comercială, devenind în cariera sa timpurie un droghist. Interesul său în botanica începuse deja în tinerețe, și înainte de a pleca de la Leipzig, el a adunat și descris cele mai multe specii de plante din regiune. Mai tarziu, în 1867, a publicat rezultatele cercetărilor sale în eseul "Taschen-Flora von Leipzig". Din 1863-1866 îl întâlnim că comerciant la Berlin. Și acolo a petrecut cea mai mare parte a timpului liber în excursii botanice din această zonă, deseori întovărășit de doi botaniștii stabiliți la
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
incepand nouă să viața cu prima sa cutreiere a lumii, care a durat din 1874 până la 1876. În cursul acestei călătorii a vizitat Insulele Caraibe, SUA, Japonia, China, Asia de Sud-Est, Peninsula Arabica și Egiptul. Rezultatele științifice ale acestor călătorii au fost publicate că "Um die Erde - Reiseberichte eines Naturforschers" (1881). Din 1876-1878 a studiat Stiinte Naturale la Berlin și Leipzig, si a obținut doctoratul în Freiburg cu disertația "Monografie der Gattung Cinchona L." (Monografia speciei Cinchona). După ce a mai vizitat, în 1886
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
rezultat al acestor călătorii, anume 7.700 din 32.000 de exemplare, a expus-o la Berlin și Kew Gardens (majoritatea exemplarelor de tip aflându-se astăzi în Grădina Botanica din New York). În continuare, între 1891 și 1898, savantul a publicat opera să în trei volume cea mai cunoscută, "Revisio Generum plantarum". Publicația a fost un șoc pentru botanica, fiindcă Kuntze revizuise în acest tratat aproape în întregime taxonomia plantelor și nomenclatura botanica (referitor reviziei din 1867 în "Codul de Paris
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
Internațional de Botanica din 1905. Din anul 1895 înainte, Kuntze s-a mutat definitiv la Sân Remo. În anul 1904, a mai întreprins o ultimă expediție științifică prin lume, vizitând Australia, Noua Zeelandă, Ceylon, Șamoa, Hawai și SUA. În consecință a publicat "Lexicon generum Phanerogamarum", descriind rezultatele studiilor sale despre floră și fauna din Marea Sargaselor, Singapore și India. În anul 1905, a participat la al doilea congres internațional de botanica de la Viena, punând sub semnul întrebării autoritatea Congresului cu privire la stabilirea regulilor
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
sau a celor urmăriți politic de regimul comunist). De asemenea este prezentă frecvent în emisiunea „Ora de veghe” a televiziunii ”Nașul ” abordând subiecte de interes în actualitate, de literatură și de istorie recentă. Laurențiu Ulici relua cronicile despre Ioana Diaconescu, publicate în presa vremii, după debutul editorial cu “Furăm trandafiri” (publicat la 19 ani) în volumul “Literatura Română contemporană I - Promoția 70”- București 1995: “Spontaneitatea și prospețimea feciorelnică, mai mult decât <feminină>”, cu ”un număr mare de investigări lirice în imaginarul
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
este prezentă frecvent în emisiunea „Ora de veghe” a televiziunii ”Nașul ” abordând subiecte de interes în actualitate, de literatură și de istorie recentă. Laurențiu Ulici relua cronicile despre Ioana Diaconescu, publicate în presa vremii, după debutul editorial cu “Furăm trandafiri” (publicat la 19 ani) în volumul “Literatura Română contemporană I - Promoția 70”- București 1995: “Spontaneitatea și prospețimea feciorelnică, mai mult decât <feminină>”, cu ”un număr mare de investigări lirice în imaginarul propriu adolescenței, străbătut cu ardoare și adorare ca un spațiu
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
in volumele de mai târziu” Poezia e practic redescoperită cu devoțiune și umilință, ca un pământ salvator, ca un aer fără de care viața însăși e amenințată.[...]. În fond, tensiunea lirică a poeziilor din”Herb”(1986, București - ultimul volum de versuri publicat de I.D. înainte de 1989) vine în primul rând din transferul singurătății în solidaritate prin proiecția eului într-un context populat de figurile încărcate de rost simbolic ale imaginarului.” Alexandru Piru (în „Poezia românească contemporană 1950 - 1975” - București 1975 constată la
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
România), Petru Poantă ( în volumul “Radiografii” - Cluj 1978), Sultana Craia (în revista “Luceafărul”, 1986), Octavian Soviany (în revista”Luceafărul” nr. 20, 24 mai 2000) etc. O atenție deosebită o acordă poeziei Ioanei Diaconescu profesorul universitar și critical literar Elvira Sorohan publicând două studii referitoare la poezia ei în revistele “Convorbiri literare “ (“Ce ne spune poezia Ioanei Diaconescu”) in 2015 și “ România Literară”(“Ioana Diaconescu citită în transparența poeziei”) in 2016. Iovan Strezovski - Tărâmul de la miazăzi (versuri), în colaborare , Ed. Dacia 1979
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]