1,291,347 matches
-
au condus la scăderea numărului de cititori. A devenit din ce în ce mai greu să se obțină materiale de la scriitorii populari. Autorii proeminenți au migrat către revistele noi care le ofereau mai mulți bani și un statut mai solid. Ca urmare, "Post" a publicat mai multe articole despre evenimentele curente și a redus costurile prin înlocuirea ilustrațiilor cu fotografii și cu reclame. Editorul revistei, Curtis Publishing Company, a pierdut un proces de calomnie, "" (1967), din cauza unui articol pe care-l publicase, și a fost
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
urmare, "Post" a publicat mai multe articole despre evenimentele curente și a redus costurile prin înlocuirea ilustrațiilor cu fotografii și cu reclame. Editorul revistei, Curtis Publishing Company, a pierdut un proces de calomnie, "" (1967), din cauza unui articol pe care-l publicase, și a fost obligată să plătească 3.060.000 de dolari ca despăgubiri. Articolul incriminat din "Post" sugera că antrenorii de fotbal Paul „Bear” Bryant și Wally Butts s-au înțeles să trucheze un meci între University of Alabama și
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
menționat că „credibilitatea "The Saturday Evening Post" a făcut-o un activ valoros pentru atragerea cititorilor de articole medicale și pentru a-i ajuta pe cercetătorii medicali să obțină evoluții ale stării de sănătate a familiilor. Sondajele de sănătate națională publicate în revistă au împins cercetarea curentă cu privire la teme cum ar fi cancerul, diabetul, hipertensiunea arterială, bolile de inimă, colita ulcerativă, spina bifida și tulburarea bipolară”. Dreptul de proprietate asupra revistei a fost transferat ulterior către Saturday Evening Post Society; Dr.
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
în articolele revistei este acum mai largă, potrivit pentru o gamă generală de cititori. Prin 1991, Curtis Publishing Company a fost redenumită Curtis International, o subsidiară a SerVaas Inc., și a devenit un importator de echipamente audiovizuale. Astăzi "Post "este publicat de șase ori pe an de către Saturday Evening Post Society, care are un statut de organizație non-profit 501(c)(3). Începând cu numărul din ianuarie/februarie 2013, "Post" a fost reproiectată, inclusiv un nou design de copertă și o lărgire
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
împreună cu alți jurnaliști importanți precum John Gibson Lockhart și William Maginn. Amestecul lor de satiră, comentarii și critici inteligente și înțepătoare a fost extrem de popular și revista a câștigat rapid o audiență mare. Deși avea o atitudine conservatoare, revista a publicat lucrări ale autorilor romantici britanici precum Percy Bysshe Shelley și Samuel Taylor Coleridge. Prin intermediul lui Wilson revista a fost o susținătoare puternică a lui William Wordsworth, a parodiat Byronmania comună în Europa și i-a înfuriat pe John Keats, Leigh
Blackwood's Magazine () [Corola-website/Science/336401_a_337730]
-
a devenit de departe cel mai important editorialist al revistei și i-a dat o mare parte din tonul, popularitatea și notorietatea ei. Prin anii 1840, când Wilson a contribuit mai puțin, circulația acesteia a scăzut. În afară de eseuri, ea a publicat, de asemenea, lucrări importante de ficțiune horror și acest lucru este privit ca o influență importantă asupra scriitorilor victorieni de mai târziu precum Charles Dickens, surorile Bronte și Edgar Allan Poe; Poe chiar a satirizat obsesiile revistei în „Loss of
Blackwood's Magazine () [Corola-website/Science/336401_a_337730]
-
generale din 2015, guvernul britanic va negocia acorduri mai favorabile pentru continuarea aderării Marii Britanii în Uniunea Europeană, apoi va organiza un referendum care va stabili dacă Marea Britanie ar trebui să rămână sau să părăsească UE. În mai 2013, Partidul Conservator a publicat un proiect de referendum UE, și a prezentat planurile lor de renegociere. Proiectul de lege a declarat că referendumul trebuie să aibă loc până la data de 31 decembrie 2017. S-au discutat diverse formulări pentru întrebarea referendumului. La 1 septembrie
Referendumul asupra menținerii Regatului Unit în Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/336405_a_337734]
-
(în română: Revista celor două lumi) este o revistă literară și de afaceri culturale în limba franceză care a fost publicată, lunar, la Paris din 1829. Potrivit site-ului sau, ea este astăzi „un loc pentru dezbateri și dialoguri între națiuni, discipline și culturi, despre cele mai importante subiecte din societățile noastre”. Principalul acționar este grupul FIMALAC al lui Marc Ladreit
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
între Franța și Statele Unite ale Americii”, adică între Lumea Veche și cea Nouă. François Buloz a achiziționat revista în anul 1831, conducând-o până în 1877. Un alt redactor influent din istoria sa a fost Ferdinand Brunetière (după 1893). Aici au publicat Alexandre Dumas, Alfred de Vigny, Honoré de Balzac, Sainte-Beuve, Charles Baudelaire, George Sand, Alfred de Musset și alte nume mari ale literaturii din acea vreme, deoarece literatura avea inițial o pondere predominantă în conținutul revistei. Obiectivul revistei era de a
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
primit oferte de a deveni asistent din partea catedrelor de Engleză, Matematică și Filozofie, dar a preferat un job pe Wall Street și în cele din urmă a fondat Parteneriatul Graham-Newman. Prima sa carte, "Security Analysis", coautor David Dodd, a fost publicată în 1934. Warren Buffett descrie "e Intelligent Investor" ca fiind "cea mai bună carte despre investiții scrisă vreodată." Graham atrage atenția jucătorilor de pe bursă de distincția fundamentală dintre investiție și speculație, propunând pentru prima dată definiții clare pentru fiecare dintre
Benjamin Graham () [Corola-website/Science/336409_a_337738]
-
este un roman science fiction scris de Greg Bear. În anul 2000 a câștigat premiul Nebula pentru cel mai bun roman și premiul Endeavour. În același an a fost nominalizat la premiul Hugo, Locus și Campbell. În 2003 a fost publicată continuarea "Darwin's Children". Romanul prezintă apariția unei noi forme de retrovirus, SHEVA. Acesta controlează evoluția omului dând naștere unei noi generații încă din burta mamei, ceea ce duce la speciație. Romanul urmărește câteva personaje în paralel cu descoperirea "epidemiei" și
Radioul lui Darwin () [Corola-website/Science/336422_a_337751]
-
angajați de către o agenție guvernamentală secretă. În această perioadă, a fost gazda unei emisiuni radio de talk show sub pseudonimul "Jon Gold" și a scris o carte, "The Murder of a City, Tacoma (Uciderea unui oraș, Tacoma)", care a fost publicată în 1970 de Transistor Publishing Company. United States House Select Committee on Assassinations a declarat că seamănă cu oricare dintre cei „trei vagabonzi”, cu toate acestea Crisman nu se afla în Piața Dealey din Dallas, Texas în ziua asasinatului (22
Fred Crisman () [Corola-website/Science/336442_a_337771]
-
Lancet Richard Horton, a declarat că documentul a fost "complet fals" și că jurnalul a fost "înșelat". La trei luni de la retractarea din "The Lancet", Wakefield a fost șters din registrul medical din UK, cu o notă despre falsul studiu publicat în "The Lancet " și nu mai are drept de a practica medicina în UK. În ianuarie 2011, un editorial care însoțește un articol de Brian Deer în "BMJ" a identificat lucrarea lui Wakefield drept o "fraudă elaborată". În articolul următor
Andrew Wakefield () [Corola-website/Science/336431_a_337760]
-
Întunecare este un roman de război scris de Cezar Petrescu și publicat în anii 1927-1928 de către Biblioteca ziarului Universul din București (vol. I) și de Editura Scrisul Românesc din Craiova (ediția completă), ce deschide perspectiva unei vaste „cronici românești a veacului XX”. Autorul realizează o amplă frescă socială a Primului Război Mondial și a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
împărțirea sa inițială era sub formă de triptic. Romanul "Întunecare" este primul roman al lui Cezar Petrescu și a fost conceput și scris în anii imediat următori de după încheierea Primului Război Mondial, după cum a susținut autorul într-un cuvânt înainte la ediția publicată în 1953. „Această carte a fost gândită și scrisă în cei dintâi ani de după primul război mondial. A fost gândită și scrisă cu toată amărăciunea destrămărilor și a scufundărilor de atunci. Cu toată revolta tinerească a acelei epoci, în care
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
cel de al doilea război”. Atmosfera războiului și unele episoade și tipuri umane erau deja formulate în mintea scriitorului, dar linia centrală a romanului s-a cristalizat abia după conștientizarea sacrificiului inutil al generației sale, mărturisea autorul într-un interviu publicat în "Adevărul literar și artistic", nr. 30, 11 august 1929. Istoricul literar Mihai Gafița plasează scrierea acestui roman în verile anilor 1923, 1924 și 1925 („trei vacanțe de vară, câte două luni”, potrivit mărturisirilor autorului). Cezar Petrescu a început să
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
redactarea lui în vacanțele de vară ale anilor 1924 și 1925, după cum a mărturisit profesoara Smaranda Chéhata, sora mai mică a scriitorului. Autorul călătorea de la mare la munte și invers, urmând prescripțiile medicilor, și scria pe unde se nimerea. El publicase anterior volumele de nuvele "Scrisorile unui răzeș" (1922), " Drumul cu plopi" (1924) și "Omul din vis" (1925); trei nuvele din volumul său de debut („Prietenul meu Jan”, „Întoarcerea eroului” și „Lângă o piatră veche de hotar”) schițaseră decepția postbelică trăită
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Aurel Sasu, Mariana Vartic și Gheorghe Baltoc, "Romanul românesc în interviuri", Ed. Mi-nerva, București, 1986.) Credința personajului Radu Comșa că războiul va aduce o schimbare morală a societății a fost, de fapt, o iluzie a scriitorului. În articolul „Peste ruini” publicat la 7 martie 1919 în revista "Hiena" Cezar Petrescu își exprima speranța că războiul va aduce schimbări importante omenirii, determinând reforme democratice ce vor pune bazele unei lumi utopice pe care o visaseră gânditorii antichității. Speranța se va transforma curând
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
a înțeles că asistă la „drama generației care a așteptat de la război o purificare morală și o justă valorificare a umanității și cu desperare a văzut că nimic nu s-a schimbat în lume”. Primele fragmente ale romanului au fost publicate în perioada 15 octombrie 1924 - 15 martie 1925 în nouă numere ale revistei "Gândirea" din București, condusă de Cezar Petrescu (ce avea funcția de redactor). Aici au apărut capitolul „A sburat o pasăre neagră” (în nr. 1/15 octombrie 1924
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
unor funcționari guvernamentali cu legațiile străine și zvonuri despre iminența unei revoluții în Rusia ce au loc la Casa Capșa și o glumă macabră făcută de un student la masa de la madam Cimbru). Fragmente din roman (capitole întregi) au fost publicate ulterior în anii 1925 și 1926 în revista "Viața Romînească" din Iași. Aici au apărut capitolul „Acolo șezum și plânsem” (în nr. 8/august 1925 (anul XVII), pp. 145-188), începutul capitolului „Episodul din str. Olimp 14” - denumit ulterior „Mâinile albe
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Soroca (în prima variantă) peste Nistru (în varianta finală) și eliminând o referire antisemită a soldatului la „jîdani”. Manuscrisul romanului a fost încredințat pentru publicare mai multor edituri care l-au ținut în sertare aproape trei ani, ferindu-se să publice o carte de 800 de pagini scrise mărunt și cu multe idei incomode, despre care credeau că le-ar fi putut aduce pierderi financiare. Editura Cartea Românească i-a restituit manuscrisul după un an, afirmând că romanul este prea gros
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
capitol), a fost tipărită în Biblioteca ziarului Universul prin folosirea zațului tipografic de la foileton. Acest prim volum avea 191 de pagini și trebuia să fie urmat de alte două volume. Continuarea publicării a fost amânată deoarece ziarul a preferat să publice traducerea unui roman al unui scriitor francez obscur, ce fusese realizată de un ginere al directorului. Romanul a fost publicat integral în anul 1928 de către Editura Scrisul Românesc din Craiova în două volume ce au purtat subtitlurile "Acolo șezum și
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
pagini și trebuia să fie urmat de alte două volume. Continuarea publicării a fost amânată deoarece ziarul a preferat să publice traducerea unui roman al unui scriitor francez obscur, ce fusese realizată de un ginere al directorului. Romanul a fost publicat integral în anul 1928 de către Editura Scrisul Românesc din Craiova în două volume ce au purtat subtitlurile "Acolo șezum și plânsem" și "Întoarcerea unde au fost jurămintele" (cu 303 și 273 de pagini). Partea I conținea 8 capitole („A sburat
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
jurămintele” și „Epilog: Lângă lacul negru, Asfaltit”). Contractul de editare fusese obținut cu mare greutate de un coleg de gazetărie al autorului, când acesta din urmă își pierduse orice speranță că va mai vedea vreodată romanul tipărit. Editura Scrisul Românesc publica la acea vreme în special cărți școlare, precum și literatură scrisă de rude (gineri sau nepoți) ale conducătorilor politici care o sprijineau cu fonduri. Prima ediție completă a romanului, tipărită într-un tiraj de 7.000 de exemplare, s-a epuizat
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
un tiraj de 7.000 de exemplare, s-a epuizat în mai puțin de o lună. Într-un interviu acordat lui Felix Aderca în 1929, Cezar Petrescu afirma că "Întunecare" este prima sa operă literară valoroasă. „Socot tot ce am publicat până la romanul "Întunecare", dibueli de ucenicie. N'am fost niciodată prea grăbit. Și mai ales am avut oroare de literatura livrescă. Cred că un romancier trebue mai întâi să trăiască viața, lăsând la o parte teoriile estetice și toate preocupările
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]