1,291,347 matches
-
-a (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1959, 1 vol. - intitulată ediția a 3-a) și ed. a XI-a (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960, 1 vol. - intitulată ediția a 4-a). Toate edițiile publicate până în anul 1953 au fost tipărite în două volume, din motive tehnice tipografice și comerciale, determinându-l pe autor să renunțe la împărțirea inițială în trei cărți (așa cum susținea scriitorul că fusese conceput romanul), ce reprezentau trei perioade și trei
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
reale care i-ar fi putut servi ca surse de inspirație pentru scrierile sale. Un caz real relatat de un burghez (căruia „războiul i-a rotunjit averea și i-a dăruit două case, cu venituri cât două moșii în mijlocul capitalei”), publicat de autor sub pseudonimul C. Robul în revista "Hiena" la 8 august 1920, conține mai multe asemănări cu povestea lui Radu Comșa din romanul "Întunecare". Bogătașul își exprima nemulțumirea că ginerele pe care-l alesese uneia din fetele sale a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
făcuse să-și piardă memoria. Personajul descoperă o societate contemporană cu totul opusă celei pe care o visase în tranșee, contemplând-o cu „ochii strigoiului”. Problematica războiului apare în mai multe romane ale lui Cezar Petrescu, precum și în numeroase articole publicate în presă, străbătute de tristețe și de un pesimism cu privire la destinul societății întregi. Drama ratării intelectualului onest se desfășoară pe fundalul unui război violent. Autorul prezintă mai multe aspecte tragice ale conflagrației: moartea, mutilarea, epidemiile ce-i decimează pe refugiați
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
plopi" și în romanul "Întunecare" sunt niște inadaptați sociali în genul personajelor lui I.Al. Brătescu-Voinești. Inadaptarea intelectualilor lui Cezar Petrescu provine din izolarea lor psihologică într-un oraș uniform și banal care strivește visurile indivizilor. Tânărul scriitor Mircea Eliade publica la 20 mai 1927 o cronică nepărtinitoare despre primul volum al cărții în ziarul "Cuvântul" (condus de profesorul Nae Ionescu) în care evidenția imaginea autentică a anilor grei ai Primului Război Mondial, precum și a societății contemporane românești prezentată de romanul lui Cezar
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
care o conducea la acea dată împreună cu Nichifor Crainic), inaugurându-se astfel o relație ce a durat mulți ani până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, iar scriitorul consacrat l-a ajutat pe mai tânărul său confrate să-și publice primul său roman, "Isabel și apele Diavolului" (1930), și i-a publicat articolele și eseurile în paginile revistei "România literară" în 1939, după ieșirea din lagăr. Realismul faptelor prezentate în roman a fost evidențiat de majoritatea criticilor literari, care au
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
o relație ce a durat mulți ani până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, iar scriitorul consacrat l-a ajutat pe mai tânărul său confrate să-și publice primul său roman, "Isabel și apele Diavolului" (1930), și i-a publicat articolele și eseurile în paginile revistei "România literară" în 1939, după ieșirea din lagăr. Realismul faptelor prezentate în roman a fost evidențiat de majoritatea criticilor literari, care au susținut că lipsa contactului direct cu viața din scrierile lui Alexandru Vlahuță
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
roman a fost evidențiat de majoritatea criticilor literari, care au susținut că lipsa contactului direct cu viața din scrierile lui Alexandru Vlahuță sau Barbu Delavrancea au făcut ca acestea din urmă să fie uitate la scurt timp după ce au fost publicate. Principala calitate a romanului o constituie evocarea societății românești în perioada Primului Război Mondial și apoi în anii imediat următori. Criticul Eugen Lovinescu îl considera „cel mai bogat și, într-un fel, mai reușit, roman al războiului nostru de întregire națională”, recunoscându
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
București, 1956; traducere de Iosif Igiroșianu), maghiară ("Sötét évek", Állami irodalmi és Művészeti Kiadó, București, 1956; traducere de Ferenc Boros; reeditată în 1964 de Irodalmi Könyvkiadó din București), engleză ("Gathering Clouds", 3 vol., Foreign Language Publishing House, București, 1957; traducere publicată sub supravegherea autorului), germană ("Umdüsterung", 3 vol., Verlag für fremdsprachige Literatur, București, 1957; traducere de Ernst Osorovitz; reeditată în 1963 de Buchverlag der Morgen din Berlin; un fragment al traducerii a fost inclus în vol. "Sommersonnenwende", 1958, pp. 103-164), spaniolă
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
singur la viața dinainte, reneagă totul, în ideea unui «bine» general, vag, ceea ce-l duce la însingurare, la dramă. Lumea nu se poate schimba! Această idee trebuie să fie concluzia filmului. Iar conflictul principal: Comșa - lumea înconjurătoare”. Într-un miniinterviu publicat în august 1985 în revista "Cinema", cineastul își afirma dorința de a crea o operă de sine stătătoare, care să extragă din carte idei, situații și personaje și să le retopească pe plan cinematografic, păstrând doar spiritul operei literare. Realizarea
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Limbi Slavice”, a Universității Iași. În anul 1937 a obținut o bursă pentru doctorat, la Universitatea din Varșovia, Polonia, dar a întrerupt studiile, în septembrie 1939, din cauza izbucnirii războiului. După revenirea în țară s-a implicat în ajutorarea refugiaților polonezi, publicând un manual și un dicționar polono-român. S-a angajat la Institutul Central de Statistică din București, de pe lângă Consiliul de Miniștri. Totodată a fost redactor la revistele „Moldova Nouă”, și „Cartea Moldovanului”, precum și la gazeta „Transnistria”. În gazeta „Transnistria” publică peste
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
Universitatea din București. În anul 1973 a ieșit la pensie. Ca o recunoaștere a meritelor sale în activitatea științifică și didactică, cu toate ca nu era membru P.C.R., i s-a conferit Ordinul Muncii, Clasa a III-a. A continuat activitatea științifică publicând lucrări în domeniul slavisticii și lingvisticii. A fost membru a Asociației Slaviștilor din România. Nu a fost membru al niciunui partid politic. După anul 1990 a reușit să se întâlnească cu câteva rude din Basarabia, însă nu a reușit să
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
scrie, Ferdinand. Biblia pierdută le este dedicată celor trei mătuși - "cele trei mame" care l-au crescut. Vorbește fluent 5 limbi și se mai descurcă în încă atâtea. Mihai Iovănel spune despre "Biblia pierdută" că este „cel mai bun thriller publicat până acum de un autor român”. George Arion scrie în EVZ.ro că „Biblia pierdută pare a fi scrisă de un om al Renașterii, având informații vaste din toate domeniile, dar și știința de a construi un thriller. Cu un
Igor Bergler () [Corola-website/Science/336551_a_337880]
-
actor, interpretând personaje ca Romeo, Franz Moor, Oreste, Thomas Becket. A realizat și un film, intitulat „ Pentru că se iubesc”, regia Mihai Iacob, o dramă sentimentală jucată de Alexandru Repan și Ilinca Tomoroveanu. A început să scrie, în numai doi ani publicând un volum de piese istorice, (printre care se afla drama „Veac de iarnă”, cu trimiteri la totalitarism, pusă în scenă la Constanța) și un volum de versuri, intitulat „Filtru”. În 1972, în calitate de exeget al operei lui Shakespeare, a fost invitat
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
cu care, la Paris, a pus în scenă piese de Michel de Ghelderode, August Strindberg și Sławomir Mrożek iar în 1991, în Belgia, la Courtrai, piesa Othello, de Shakespeare. Fiind un specialist de talie europeană în materie de Shakespeare, a publicat, la prestigioasa editură pariziană „Presses Universitaires de France” patru volume, printre care teza sa de doctorat intitulată „Hamlet ou la tentation du possible” (1987) care a fost distinsă cu premiul Biguet al Academiei Franceze. Scriitorul Petre Sirin a descris în
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
este o piesă de teatru din 1912 de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Este o dramatizare a nuvelei omonime care a fost publicată în volum sub semnătura „Delavrancea” la Editura Socec în 1903. O primă variantă a nuvelei a fost publicată în 1887 în revista "Lupta literară". Prima reprezentație a avut loc la 14 decembrie 1912 la Teatrul Național din București. În rolurile
Hagi-Tudose () [Corola-website/Science/336564_a_337893]
-
este o piesă de teatru din 1912 de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Este o dramatizare a nuvelei omonime care a fost publicată în volum sub semnătura „Delavrancea” la Editura Socec în 1903. O primă variantă a nuvelei a fost publicată în 1887 în revista "Lupta literară". Prima reprezentație a avut loc la 14 decembrie 1912 la Teatrul Național din București. În rolurile principale au jucat actorii Constantin I. Nottara ca , Ion Petrescu ca Matache Profirel, Vasile Toneanu ca Jenică Păunescu
Hagi-Tudose () [Corola-website/Science/336564_a_337893]
-
are publicate câteva albume muzicale. Este căsătorit cu actrița Jeannine Gaffigan, împreuna având cinci copii. Despre viața de părinte cu cinci copii povestește atât în spectacolele sale de stand-up comedy, cât și în cartea „Dad is Fâț”(Tata este gras), publicată și în limba română. Cartea audio cu același titlu, în limba română, se află în lectură actorului Radu Gheorghe.
Jim Gaffigan () [Corola-website/Science/336565_a_337894]
-
pentru om, pentru că ar provoca rabdomiliosă (descompunere a musculaturii). Aproape în mod isteric, aceste enunțuri au fost preluate fără nici o examinare suplimentară Dar nici măcar un an mai târziu, cel puțin jurnalul renumit "Der Tintling" a revocat articolul din februarie 2015, publicând rezultatele efectuate de profesorul dr. Siegmar Berndt, micolog, toxicolog și pentru „Societatea Germană pentru Micologie”, care a dovedit, că o persoană cu o greutate de 70 kg ar trebui să mănânce aproximativ 46 kg de ciuperci proaspete ale acestei specii
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
de ) și I Am/Grace. A renunțat la contract în 2006 când s-a concentrat către o carieră de autor și public speaker. A contractat lansarea a două cărți la în 2006, iar în 2010 a lansat „Hartă”(The Map), publicată și în limba română, la editură ACT și Politon. În 2012 a publicat la , cea de-a patra sa carte, cu titlul „Weight Loss For People Who Feel Too Much”. În 2014, a filmat 26 de episoade pentru propria să
Colette Baron-Reid () [Corola-website/Science/336571_a_337900]
-
a concentrat către o carieră de autor și public speaker. A contractat lansarea a două cărți la în 2006, iar în 2010 a lansat „Hartă”(The Map), publicată și în limba română, la editură ACT și Politon. În 2012 a publicat la , cea de-a patra sa carte, cu titlul „Weight Loss For People Who Feel Too Much”. În 2014, a filmat 26 de episoade pentru propria să emisiune la televiziunea canadiană. De-a lungul carierei sale, a apărut în nenumprate
Colette Baron-Reid () [Corola-website/Science/336571_a_337900]
-
e o scurtă colecție de povestioare scrisă de Agatha Christie și publicată prima oara în Marea Britanie de către Collins Crime Club pe data de 15 martie 1937. În Statele Unite ale Americii, cartea a fost publicată de Dodd, Mead and Company sub titlul ,"Dead Mân<nowiki>'s Mirror"</nowiki>" (,Oglindă mortului<nowiki>"</nowiki>) în
Triunghiul etern () [Corola-website/Science/336584_a_337913]
-
e o scurtă colecție de povestioare scrisă de Agatha Christie și publicată prima oara în Marea Britanie de către Collins Crime Club pe data de 15 martie 1937. În Statele Unite ale Americii, cartea a fost publicată de Dodd, Mead and Company sub titlul ,"Dead Mân<nowiki>'s Mirror"</nowiki>" (,Oglindă mortului<nowiki>"</nowiki>) în iunie, însă o poveste este lipsa : ,"The Incredible Theft<nowiki>"</nowiki>" (,Incredibilul jaf<nowiki>"</nowiki>) ; ediția Berkeley Books din 1987 include toate
Triunghiul etern () [Corola-website/Science/336584_a_337913]
-
Cluj-Napoca cu teza "Lăutarii din Clejani". A prezentat conferințe, comunicări științifice, concerte-lecții, emisiuni radio-televizate. A participat la numeroase sesiuni științifice interne și internaționale, la București, Cluj, Iași, la Moscova (1964), Celje (1965), Sofia (1966), Viena (1981), Haga (1988) etc. A publicat articole, recenzii și studii în principalele reviste de specialitate din țară ("Muzica", "Revista de Folclor", "Studii de muzicologie", "Cercetări de muzicologie", "Biserica Ortodoxă Română", "Glasul Bisericii" etc.) și din străinătate (Franța, Italia, Polonia, Bulgaria ș.a.). A fost distins și încununat
Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) () [Corola-website/Science/336583_a_337912]
-
aprilie 1917 delegația formată din Vasile Lucaciu, Ioan Moța și Vasile Stoica - trimisă din ordinul Marelui Cartier General Român în Statele Unite ale Americii, s-a oprit la Darnița, unde i-a fost înmânat un exemplar al "Declarației" pentru a fi publicat în în ziarele americane, spre a susține și pe această cale unirea Transilvaniei cu România. Memoriul a fost prezentat ministrului de externe al SUA, Robert Lansing. Ambasadorul Franței de la Petrogred - Maurice Paléologue, a remarcat importanța sa politică, precum și consecințele de
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
întâi în Park Theater din New York. S-a întors în Franța în perioada Directoratului, în 1797, și a dobândit un post de magistrat pe care l-a îndeplinit tot restul vieții sale, ca judecător la Curtea de Casație. El a publicat mai multe lucrări de drept și de economie politică. De asemenea, a scris o povestire erotică intitulată "Voyage à Arras". Deși a rămas burlac, nu era străin de sentimentul iubirii, pe care-l socotea cel de-al șaselea simț: dedicația
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]