138,178 matches
-
Traian Băsescu din aprilie 2007 a fost legată în presă de "petro-liberali", aluzie voalată la Rompetrol. Altă situație controversată a privit ștergerea datoriilor Rompetrol de catre Guvernul Romaniei, în ianuarie 2014, în contextul privatizării rafinăriei Midia Năvodari. Premierul Victor Ponta a semnat actul normativ prin care statul și-a propus să încaseze efectiv doar 270 din cele 760 de milioane de dolari cu care a creditat Rompetrol în 2003.
Rompetrol () [Corola-website/Science/306989_a_308318]
-
o durată de viață de numai 4 ani, în mare parte prin intermediul ei, în perioada 1952 - 1960, România a furnizat Uniunii Sovietice circa 18.000 tone de uraniu metal, în condiții net defavorabile Statului Român. Convenția pentru înființarea a fost semnată la 31 decembrie 1951. A fost una dintre ultimele trei sovromuri înființate, și totodată una dintre ultimele desființate, cu o durată de viață scurtă, dar o activitate deosebit de intensă. Înființarea ei a avut loc în cadrul acordului semnat de România cu
Sovromcuarțit () [Corola-website/Science/307008_a_308337]
-
înființarea a fost semnată la 31 decembrie 1951. A fost una dintre ultimele trei sovromuri înființate, și totodată una dintre ultimele desființate, cu o durată de viață scurtă, dar o activitate deosebit de intensă. Înființarea ei a avut loc în cadrul acordului semnat de România cu Uniunea Sovietică în vederea plății datoriilor de război și pe fondul interesului crescând al sovieticilor pentru energia atomică. În această perioadă uraniul căpătase o importanță strategică în lupta pentru supremația atomică în care se angajaseră marile puteri ale
Sovromcuarțit () [Corola-website/Science/307008_a_308337]
-
acord cu răscumpărarea ei, temându-se că vor deranja prea mult interesele sovieticilor. Inițial s-a decis reevaluarea prețurilor cu care Sovromcuarțit furniza uraniul sovieticilor, de la prețul fix precedent la valoarea internă din România. La 22 octombrie 1956 s-a semnat Convenția de preluare, care ducea la desființarea Sovromcuarțit și Sovrompetrol, ultimele 2 sovromuri rămase. Convenția stipula că Statul Român va răscumpăra participația URSS, evaluată la 413 milioane ruble, pe o perioadă de 10 ani, în rate egale, începând cu 1961
Sovromcuarțit () [Corola-website/Science/307008_a_308337]
-
50%), Iran și porturile de la Marea Neagră (~25%). Materialele sosite prin acest port au avut o contribuție hotărâtoare la refacerea rapidă a armatei sovietice după dezastrul din 1941. Războiul din nord a trenat până în mai 1945. În septembrie 1944, finlandezii au semnat Armistițiul de la Moscova, care a dus la izbucnirea războiului din laponia. În octombrie 1944, Armata Roșie a declansat Ofensiva Petsamo-Kirkenes, obținând o victorie decisivă impotriva forțelor germane din zona Arctică.
Operațiunea Silberfuchs () [Corola-website/Science/307009_a_308338]
-
precum și a multor probleme dureroase, netratate din cauza rușinii și ignoranței din acea vreme : acest curier a fost tratat anonim în rubrica "Convorbiri cu cititorii", dar plecarea Dr. Stănescu spre Germania în 1973 a pus capăt experienței. Multe articole au fost semnate cu pseudonime, deoarece redacția nu ținea ca aceiași autori să apară prea des (colectivul trebuia să primeze asupra indivizilor).
Sorin Stănescu () [Corola-website/Science/307045_a_308374]
-
alte jocuri, iar Baer a avut ideea de a comercializa consola către companiile de televiziune prin cablu, care puteau transmite imagini statice ca fundale pentru jocuri. În februarie 1958 a fost prezentat un prototip vicepreședintelui Teleprompter, Hubert Schlafly, care a semnat un acord cu Sanders. Industria televiziunii prin cablu era într-un declin în anii '60 și '70 și din cauza unei lipse de finanțare, echipa a fost nevoită să găsească alternative. Dezvoltarea hardware-ului a continuat, rezultând prototipul „Brown Box”, care
Istoria consolelor de jocuri (prima generație) () [Corola-website/Science/307063_a_308392]
-
Dezvoltarea hardware-ului a continuat, rezultând prototipul „Brown Box”, care avea două controlere, un pistol optic și șaisprezece comutatoare pe consolă cu care se selecta jocul care avea să fie jucat. În a doua jumătate a anului 1969, Baer a semnat un acord cu Magnavox. Principalele modificări ale Magnavox asupra consolei au fost utilizarea circuitelor detașabile pentru schimbarea jocurilor și eliminarea culorilor din grafică, în favoarea unor straturi de material transparent care se aplicau pe ecranul televizorului, pentru a reduce costurile de
Istoria consolelor de jocuri (prima generație) () [Corola-website/Science/307063_a_308392]
-
căsătorie de conveniență cu Marie Héricart, în vârstă de doar 14 ani, fiica lui Louis Héricart, „locotenent civil și penal” al domeniului La Ferté-Milon. Tânăra soție a adus o zestre de 20.000 de livre. Contractul de căsătorie a fost semnat în acest oraș (în apropiere de Chateau-Thierry) la 10 noiembrie 1647. Jean de La Fontaine și soția sa au avut un singur fiu, Charles. La Fontaine o părăsește însă pe soția sa și se întoarce la Paris, unde frecventează societatea mondenă
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
la 6 mai 1683 pe scena de la "Comédie Française" avusese loc premiera comediei sale "Rendez-vous". La 17 aprilie 1684 Boileau a fost ales de Academia Franceză în locul lui Bezons Bazin, care decedase între timp, astfel încât Ludovic al XIV-lea a semnat aprobarea regală simultan, atât pentru Boileau cât și pentru La Fontaine, la 24 aprilie 1684. Jean de La Fontaine a susținut la 2 mai 1684 discursul tradițional la primirea sa în rândurile academicienilor. Discursul său a conținut și un elogiu la adresa
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
artistice ale anilor 1920 - 1950, interval în care colecționează lucrări de artă contemporană ale pictorilor deja consacrați, dar și ale unora debutanți, care după încetarea primului război mondial se încadrau în Societatea Arta Română. În perioada 1914 - 1918 achiziționează lucrări semnate de Ion Theodorescu-Sion și C. Ressu. Krikor H. Zambaccian achiziționează multe lucrări ale artiștilor tineri: Nicolaae Tonitza, Iosif Iser, Alexandru Ciucurencu, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady și Ion Andreescu. De la Petrașcu cumpără, începând din 1925, "Autoportret" cu suma de 50.000
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
un timp achiziționează peisaj "Pădurea desfrunzită" de același autor. Colecția sa de tablouri s-a înbogățit succesiv cu lucrări ca " Intrarea în pădurea de la Fontainebleau" (100,000 lei) și "Portret de femeie bălaie", "Pe malul Siretului" și "Peisaj la Posada" semnate de Nicolae Grigrorescu. Acestora le-au urmat "Peisaj de la Moinești", "Tufănele cu ulcică", "Lăutul", "Trandafiri albi", "Flori pe scări", "Autoportret", "Cap de copil" și "Laura Cocea" semnate de Ștefan Luchian. Theodor Pallady a întregit colecția cu "Pont Neuf" și "Noutățile
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
lei) și "Portret de femeie bălaie", "Pe malul Siretului" și "Peisaj la Posada" semnate de Nicolae Grigrorescu. Acestora le-au urmat "Peisaj de la Moinești", "Tufănele cu ulcică", "Lăutul", "Trandafiri albi", "Flori pe scări", "Autoportret", "Cap de copil" și "Laura Cocea" semnate de Ștefan Luchian. Theodor Pallady a întregit colecția cu "Pont Neuf" și "Noutățile zilei" precum și altele pe care Zambaccian le cumpăra cu fiecare ocazie de expoziție pe care Pallady o făcea. Nicolae Tonitza îi vinde "Nud", "Katiușa Lipoveanca", "Portretul lui
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
-lea cum au fost Luchian (Lăutul, Scară cu flori, Tufănele în ulcică), Theodor Aman (Autoportret), Ion Andreescu (Iarna la Barbizon), Nicolae Grigorescu (Intrare în pădurea Fontainbleau, Peisaj din Bretagne, Portret de femeie). Perioada interbelică este reprezentată în colecție prin capodopere semnate de către Theodor Pallady (Natură statică cu mănușă neagră), Nicolae Tonitza (Katiușa lipoveanca, Nina în verde), Gheorghe Petrașcu (Autoportret cu beretă roșie, Natură statică, Portretul lui Zambaccian), Camil Ressu, Iosif Iser, Nicolae Dărăscu. Ca Mecena al epocii sale, Krikor H. Zambaccian
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
Gongul" (1941), "Symposion" (1943-1944), "Cercetări folclorice" (1947), "Etimologica". Publică articole în revistele "Dacia", "Porunca vremii", "Buna-Vestire", "Suflet nou", "Îndreptar", "Presa Olteniei", "Ramuri", "Studii și cercetări de istoria artei", "Revista de etnografie și folclor", "Revue historique du Sud-Est Europeen" etc., uneori semnând cu inițiale (R.V.) sau Vulca, Vulcan, V. Petre și Petre V. În 1981 a fost distins cu premiul „Simion Bărnuțiu” al Academiei Române. A elaborat lucrări de antropologie culturală și socială, sociologia și filosofia culturii, mitologie, etnografie. O secțiune însemnată a
Romulus Vulcănescu () [Corola-website/Science/307083_a_308412]
-
1948 a fost ales membru al Academiei Române. A editat, între anii 1929 și 1938, „Țara Bârsei", revistă de cultură, și a colaborat și la „Transilvania", „Gazeta Transilvaniei", „Societatea de mâine", „Familia", „Tribuna" (Arad), „Dreptatea" (Brașov), „Românul" (Arad), „Gând românesc". A semnat și cu pseudonimele S. Tamba și N. Hurlup. Două sunt în principal laturile scrisului lui Banciu: evocarea unor luptători pentru drepturile românilor transilvăneni - de la unii celebri, ca G. Barițiu, G. Bogdan-Duică, V. Goldiș și Al. Bogdan până la țărani modești, ca
Axente Banciu () [Corola-website/Science/307084_a_308413]
-
activat ca profesor-consultant. Între anii 1971 și 1974 a condus Filarmonica de Stat din Cluj. A obținut titlul de doctor în muzicologie (Roma, 1938) la "Institutul Pontifical pentru Musică Sacră", cu tema " Transcrierea și comentarea unor lucrări de tinerețe, necunoscute, semnate de G. Fr. Anerio". Fiind întâiul român cu acest titlu academic, i se încredințează, începând din anul 1968 - pentru prima dată în România - conducerea științifică a doctoratului în 5 domenii ale muzicii. A fost membru al Academiei de științe sociale
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
de secretar general al Ministerului Instrucțiunii Publice, iar în anul 1935 este ales membru corespondent al Academiei Române. Pe tărâmul politicii, Cezar Papacostea a reușit să ajungă deputat de Dorohoi pe vremea guvernărilor Averescu. Pe lângă bogata creație personală, el a mai semnat în colaborare cu Iuliu Valaori și Gheorghe Popa-Lisseanu ediții din autorii latini (Xenofon, Titus Livius, Vergiliu, etc.), manuale de versificație, crestomanții, gramatici din limba greacă și latină, etc. De asemenea traduce din Platon și Homer. Debutul literar și-l face
Cezar Papacostea () [Corola-website/Science/307101_a_308430]
-
la Ateneul Român (1918), într-un recital de sonate cu violonistul Alexandru Theodorescu, desfășurînd apoi o susținută activitate de pianist acompaniator și de muzică de cameră (1918-1950). În 1923 a debutat ca muzicolog și critic muzical (la Adevărul) continuînd să semneze studii, cronici, articole, recenzii etc. în Muzica, Muzică și Poezie, Revue de muzicologie (Paris), Studii și cercetări de istoria artei, Probleme de muzică, Rampa, Contemporanul, L'Independence Roumaine (București), L'Orient (București), Tribuna (Cluj), România Literară, Secolul 20, Universul, Dimineața
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
(n. 30 august/13 septembrie 1848, Craiova - d. 23 august 1921, Paris) a fost un diplomat, istoric și publicist de limbă română și franceză, membru titular al Academiei Române. S-a semnat uneori cu George Bengescu sau Georges Bengesco. A cunoscut bine lumea politică și literară a timpului său. Se înrudea cu Titu Maiorescu și Iacob Negruzzi prin Zoe - sora Mariei Negruzzi -, căsătorită cu Achile Bengescu, fratele său. De asemenea, era prieten
Gheorghe Bengescu () [Corola-website/Science/307103_a_308432]
-
Maiorescu și Iacob Negruzzi prin Zoe - sora Mariei Negruzzi -, căsătorită cu Achile Bengescu, fratele său. De asemenea, era prieten apropiat cu Vasile Alecsandri. În 1899 publică la Bruxelles volumul " Câteva suvenire ale carieri mele. Ion Ghica, V. Alecsandri, Alexandru Lahovari" (semnat George Bengescu, V-371 p.). Din 1872 a desfășurat o intensă activitate diplomatică, funcționând la mai multe legații ale României în străinătate, printre care cele din Belgia, Olanda și Franța (numit prim secretar al Legației din Paris, odată cu venirea lui
Gheorghe Bengescu () [Corola-website/Science/307103_a_308432]
-
genealogist, istoric și publicist român precum și membru corespondent (1919) al Academiei Române. Numele familiei este de timpuriu cunoscut în Principatul Moldovei. Astfel apare un Zota, pârcălab de Hotin într-un document de la 20 iunie 1589. În ziua de 4 august 1645 semnează un Zota de Cernăuți ca martor un contract de achiziție al marelui logofăt și ctitor al mănăstirii Coșula Gavrilaș Mateiaș. Frații Ștefan, Ioan, Grigoraș, Gheorghe și Enache au fost înnobilați sub titlul „Ritter von Zotta” (Cavaler de Zotta) prin Iosif
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
1868 în "Foaia Societății pentru Cultură și Literatura Română". Contribuțiile sale au apărut și în "Analele Academiei Române", "Arhiva", "Aurora Română", "Calendariul Societății pentru Cultură și Literatura Română", "Convorbiri Literare", "Gazeta Bucovinei", "Junimea Literară", "Revista Politică", "Transilvania" și "Tribuna". S-a semnat sub formele T.Șt., Ț. V. Ștefaniu, Truță și Ț. V. St. Cea mai mare parte a operei sale se regăsește disipata în periodice. Au fost tipărite sub formă de cărți: adaptarea poveștii "Loango"(1886), textele istorice "Istoricul luptei pentru drept
Teodor V. Ștefanelli () [Corola-website/Science/307106_a_308435]
-
Academiei, care a relevat activitatea lui C. I. Karadja de emerit bibliolog și cercetator al trecutului, fiind și „un generos înzestrător al bibliotecii noastre cu numeroase cărți de cea mai mare valoare istorică și bibliografică”. Scrisoarea de recomandare a fost semnată de 18 academicieni, între care Ion I. Nistor, Alexandru I. Lapedatu, Dimitrie D. Pompeiu, Gheorghe Spacu, Emil Racoviță, Iorgu Iordan, Constantin I. Parhon, Nicolae Bănescu, Constantin Rădulescu-Motru, Ștefan Ciobanu, Silviu Dragomir. La 14 iunie 1944, C. I. Karadja a depus
Constantin Karadja () [Corola-website/Science/307114_a_308443]
-
1937), Bratislava (1942), Geneva, Berna, Lausanne (1943-1952), Wegimont (1948, 1954, 1958), Veneția (1949), Palermo (1954) etc. A colaborat la enciclopedii, dicționare și lexicoane străine printre care "Die musik in Geschichte und Gegenwart", Kassel (1954), "Encyclopedie de la Musique", Paris (1959). A semnat cronici de artă plastică, pictură pe sticlă, istorie literară ("Rainer Maria Rilke"). A întreprins importante culegeri de folclor muzical în țară și în străinătate (Elveția, Franța, Iugoslavia etc.), imprimând numai în România 2.817 cilindri de fonograf cu 5.976
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]