1,291,347 matches
-
detaliată a încercării sale de demonstrație. Opiniile exprimate de mai mulți informaticieni teoreticieni notabili indică însă că tentativa de demonstrație nu este nici corectă, nici nu reprezintă un progres semnificativ în înțelegerea problemei. Această evaluare a făcut ca un articol publicat în mai 2013 în "The New Yorker" să spună că încercarea a fost „complet discreditată”. Problema P = NP poate fi reformulată în termenii anumitor clase de afirmații logice, ca un rezultat al activității din domeniul . Să luăm în considerare toate
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
Național Fascist la Milano, el a fost lider sindical. În timpul celui de al Doilea Război Mondial a luptat în pe frontul francez și pe cel iugoslav. El s-a alăturat Republicii Sociale Italiene, ca exponent al . În această perioadă a publicat numeroase articole în sprijinul proiectului de , intrând în polemică cu ministrul economiei corporative pe tema presupusei întârzieri punerii sale în aplicare. În ultimul număr al ziarului „"Reppublica fascista"", lansat pe 25 aprilie 1945, cu puțin timp înainte de Leccisi scria: În
Domenico Leccisi () [Corola-website/Science/336798_a_338127]
-
o unitate federală socialistă cu partid unic a Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Croația a fost condusă de și s-a bucurat de un anumit grad de autonomie în cadrul federației Iugoslave. În 1967, un grup de autori și lingviști croați a publicat , cerând o mai mare autonomie pentru limba croată. Declarația a contribuit la o mișcare națională care cerea extinderea și descentralizarea economiei Iugoslave, culminând cu din 1971, care a fost suprimată de către conducerea Iugoslavă. a dat o autonomie sporită unităților federale
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
au unit la scurt timp formând Republica Sârbă Krajna (RSK), stat fără recunoaștere internațională, al cărui scop era obținerea independenței față de Croația. La 25 aprilie 1991, Parlamentul croat a decis să organizeze un referendum pe 19 mai. Decizia a fost publicată în și a devenit oficial pe 2 mai 1991. Referendumul punea două întrebări. În primul rând, cerea acordul pentru ca Croația să devină un stat independent și suveran, care garantează autonomie culturală și drepturi cetățenești sârbilor și altor minorități din Croația
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
un acord cu privire la acestea”. —cele cu specificație suplimentară, cum ar fi „alternativ” sau „centura”—sunt și ele gestionate tot de AASHTO. Acestea sunt uneori desemnate cu litere sufixe, ca A pentru alternativ sau B pentru business. Jurnalul oficial al rutelor, publicat ultima dată de AASHTO în 1989, a fost numit "United States Numbered Highways" de la publicarea sa inițială în 1926. În jurnalul rutelor, termenul „U.S. Route” este folosit în cuprins, în timp ce „United States Highway” apare că titlu pentru fiecare traseu. Toate
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
a fost aprobat de către AASHO pe 11 noiembrie 1926. Acest plan a inclus mai multe rute cu variante, mai multe rute discontinue (între care , si ), si cu unele terminându-se la limita de stat. În momentul în care s-a publicat primul jurnal de rute în aprilie 1927, deja se făcuseră operațiuni majore de renumerotare în Pennsylvania, pentru a alinia rutele cu traseele auto existente. În plus, drumul a fost extins și prin statul Virginia. Multe din criticile primite inițial de
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
din Šiauliai. În 1950 a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie a Universității din Vilnius, specializându-se în limba și literatura lituaniană. A urmat apoi studii postuniversitare. În perioada 1956-1958 a lucrat ca redactor la revista "Literatūra ir menas". A publicat lucrări de critică literară și teatrală și a tradus opere literare ale unor scriitori ruși, norvegieni, francezi, germani, estoni, letoni, armeni, bulgari sau moldoveni (Nicolai Nekrasov, Mihail Lermontov, Henrik Ibsen, Heinrich Heine, Pierre-Jean de Béranger, Louis Aragon, Robert Desnos, Paul
Tatjana Rostovaitė () [Corola-website/Science/336830_a_338159]
-
mai acordat ore de predare. Pilar de Vicente-Gella a început să scrie din copilărie . La 14 ani, după cum povestea, a fost finalistă într-un concurs literar În perioada șederii de doi ani la New Delhi, între 1978 și 1980, a publicat în Heraldo de Aragón numeroase artícole, reportaje și cronici referitoare la cultura și la relațiile sociale. A mai publicat, de asemenea, în ziarul mai sus amintit și unele povestiri. Tot în New Delhi, în 1981, a publicat prima sa carte
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
a fost finalistă într-un concurs literar În perioada șederii de doi ani la New Delhi, între 1978 și 1980, a publicat în Heraldo de Aragón numeroase artícole, reportaje și cronici referitoare la cultura și la relațiile sociale. A mai publicat, de asemenea, în ziarul mai sus amintit și unele povestiri. Tot în New Delhi, în 1981, a publicat prima sa carte: El transplante y otras narraciones pară cași adultos (Transplantul și alte narațiuni pentru cei care sunt aproape adulți). A
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
și 1980, a publicat în Heraldo de Aragón numeroase artícole, reportaje și cronici referitoare la cultura și la relațiile sociale. A mai publicat, de asemenea, în ziarul mai sus amintit și unele povestiri. Tot în New Delhi, în 1981, a publicat prima sa carte: El transplante y otras narraciones pară cași adultos (Transplantul și alte narațiuni pentru cei care sunt aproape adulți). A dedicat cartea soțului și copiilor, iar tatăl ei a scris câteva pagini “în loc de prefață”. După aceasta prima carte
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
narațiuni pentru cei care sunt aproape adulți). A dedicat cartea soțului și copiilor, iar tatăl ei a scris câteva pagini “în loc de prefață”. După aceasta prima carte, a scris, în limba engleză, The Mân with White Slacks ( Omul cu pantaloni albi), publicată în Statele Unite în 1985. Cu toate că până în acel moment cele două cărți publicate erau în proza, cea de-a doua ar putea fi considerată drept o trecere spre perioadă cea mai prolifica a activității sale, concentrată pe poezie. Fiind o proza
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
El transplante (Transplantul), a dedicate-o “amintirii omului care i-a arătat calea către iubirea fluturilor”, respectiv tatălui său. Începând cu 1985, ea s-a concentrat asupra poeziei. Prima sa carte cu poeme a fost La eternă prometida (Veșnică logodnică), publicată în 1987, în colecția de poezii Aquario, a editurii Andrómeda, colecție îngrijita de Leoncio García-Jiménez, cel ce a semnat și prefață cărții. “Veșnică logodnică” a căutat să prezinte moartea drept ceva dorit, fără teama, precum o logodnică, o soră, o
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
călăreții) și Con diez palomas vino (A venit cu zece porumbei). Această a fost prima colaborare dintre scriitoare și editor, , urmată de altele, până la decesul ambelor , la o diferență puțin mai mare de un an. Doi ani mai tarziu, a publicat la Bilbao volumul A través de mi noche (Prin noaptea mea), în Studiul de Proiecție Editorială (Estudio de Proyección Editorial). În 1990 a aparut Cuarto creciente (Al doilea pătrar), în colecția de poezii Tagore a editurii Andromeda, colecție din nou
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
Antonio González Guerrero. În 1990 și în 1991 a fost premiată la primele două concursuri de poezie, “Pan de Trigo” (“Pâine de grâu”) din La Solana, provincia Ciudad Real, respectiv cu premiile “La Espiga” și “La Tahona”. În 1993, a publicat la New Delhi, A orillas del Yamuna - On the Banks of the Yamuna (La țărmul Yamunei), lucrare scrisă în realitate chiar inainte de publicarea volumului La eternă prometida (Veșnică logodnică), Este o culegere de poezii în care caută să exprime
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
inainte de publicarea volumului La eternă prometida (Veșnică logodnică), Este o culegere de poezii în care caută să exprime fascinația pe care i-a provocat-o întotdeauna India și mai ales capitala să. Cartea a fost scrisă în spaniolă și publicată într-o ediție bilingva, în spaniolă-engleză. A fost tradusă de hispanistul Shyama Prăsad Ganguly, director și redactor la Revista indiană de studii spaniole șl ibero-americane, care a semnat și prefață. În 1994 obține premiul întâi la concursul de poezie al
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
copiilor ei. Juriul a fost alcătuit din , în calitate de președinte; Luis Prados de la Plaza, , , , Ángel Sagredo, , Javier Delgado, Pedro Calvo Hernando, , Valentina Gómez Mampaso și , în calitate de membri și Vicente Díez Zazo drept secretar. În 2000, Consiliul Regional din Zaragoza i-a publicat En el frágil costado de la infancia (Pe coasta șubredă a copilăriei). Poetul a semnat prefață. A închinat volumul doamnei Roșa María Aranda, poeta la rândul său, precum și fiicei acesteia, cu care a împărtășit carieră profesională din balet. Pe langă lucrările
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
n-au reușit să înțeleagă cele două fațete cu totul diferite, ale poeziei și, în consecință, s-au produs însemnate neînțelegeri. Drept urmare, a avut nevoie de aproximativ opt ani ca să-și recapete inspirația pentru scris. În martie 2015 reușește să publice Tornaviaje (Întoarcerea din călătorie) în Colecția Torremozas. Poemele au fost dedicate fratelui său mai mare, Agustín, de care fusese foarte legată în copilărie. Ele exprimă, totodată, depășirea tristeței provocate de neînțelegerea pomenita, în cazul cărții anterioare. A fost ultima ei
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
iunie 1879 - d. 12 decembrie 1947, Cairo) este emblema feminismului și a naționalismului egiptean, fiind liderul mișcării feministe din Egipt. A condus prima demonstrație de stradă a femeilor din Egipt, a pus bazele primului serviciu social dedicat femeilor și a publicat prima revistă feministă. Huda Sha'rawi s-a născut pe 23 iunie 1879 într-o familie înstărită din Minya, Egipt, fiind fiica lui Muhammad Sultan, primul președinte al Consiliului Reprezentativ al Egiptului. A crescut la Cairo, într-un sistem de
Huda Sha'arawi () [Corola-website/Science/336833_a_338162]
-
fața. A primit acasă o educație de elită, învățând franceza ca limbă de bază. Pe lângă aceasta, a învățat turcă și arabă, memorând Coranul de la o vârstă fragedă. Huda scria poezii atât în arabă cât și în franceză. Mai târziu, a publicat chiar și o carte, o autobiografie a întâmplărilor din viața ei timpurie, numită "Harem Years: The Memoirs of an Egyptian Feminist, 1879-1924". La vârsta de 13 ani a fost căsătorită cu vărul sau mai mare, Ali Sharawi, care ajunsese deja
Huda Sha'arawi () [Corola-website/Science/336833_a_338162]
-
Iuri Semeniako și alți compozitori. A scris mai multe cărți de poezii și proză pentru copii (volumele "Зеленое эхо", "Весна-красна", "Счастье странствий" (poeme pescărești) (1977), "Сум і радасць дзеда Рэпкі" (1967), "Ручаіны шукаюць ракі" (1967), "Алесева кніжка" (1972) etc. A publicat două cărți de non-ficțiune: "Амерыка здалёку і зблізку" (1971) și "Заўсёды з Радзімай" (amintiri, eseuri, eseuri, 1980). A tradus din limba rusă în limba bielorusă scrieri ale lui Vladimir Maiakovski, Mihail Isakovski, Iaroslav Smeliakov, Aleksandr Prokofiev, Rainis, și din limba
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
(27 septembrie 1913 Pittsburg, Pennsylvania - 24 iulie 2007 New York) a fost un psiholog american, evreu de origine, unul din părinții psihoterapiei comportamentale-cognitive, fondatorul terapiei rațional-emotive comportamentale. A scris și publicat 75 cărți și 1200 articole. s-a născut în anul 1913 la Pittsburg, Pennsylvania, ca primul dintre cei trei copii ai lui Henry Ellis și Hatty Ellis. La vârsta de 4 ani, familia s-a mutat la New York, unde a
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
ajutat au fost învățămintele pe care le-a tras din citirea cărților de filozofie practică și aplicarea tehnicilor de desensitizare sistematică. La 19-28 ani Ellis a scris 28 romane, piese de teatru și cărți de versuri, din care nu a publicat niciuna. În plus, a scris niște lucrări despre sexualitate, filozofie și politică. Ca urmare a interesului său pentru aceste domenii, unii din prietenii săi au început să i se adreseze pentru sfaturi, iar Ellis a descoperit cu această ocazie ca
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
în anul 1943 ca terapeut particular în modestul său cabinet, după ce a obținut titlul de master în psihologia clinică. După ce a terminat doctoratul a primit postul de psiholog senior într-o policlinică de sănătate psihică. În acea vreme Ellis a publicat deja articole în legătură cu sexualitatea și cu testele de personalitate. În anul 1949 a fost numit psiholog șef al Centrului de diagnostic din New Jersey. Până la sfârșitul anilor 1950 a publicat 46 articole și a scris o carte intitulată „Folclorul sexului
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
o policlinică de sănătate psihică. În acea vreme Ellis a publicat deja articole în legătură cu sexualitatea și cu testele de personalitate. În anul 1949 a fost numit psiholog șef al Centrului de diagnostic din New Jersey. Până la sfârșitul anilor 1950 a publicat 46 articole și a scris o carte intitulată „Folclorul sexului” Prin cărți, articole și conferințe în fața profesioniștilor și a largului public Ellis și-a difuzat treptat teoriile originale. Terapia comportamentală-cognitivă pe care a dezvoltat-o s-a bucurat în anii
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
a devenit cunoscută și aplicată în întreaga lume. În țări ca Australia, Marea Britanie, Canada, Germania,Mexic, Israel și altele au luat ființă institute de tratament și perfecționare în domeniul terapiei pe care a promovat-o.În acei ani au fost publicate și mai multe cărți care s-au ocupat de aplicarea acestei terapii într-un număr variat de probleme psihiatrice și psihologice ca alcoolismul, dependența de droguri, tulburările anxioase și în contextul terapiei de cuplu și a celei familiale. Până ce s-
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]