1,291,347 matches
-
antologii (listă parțială): A mai scris prefețe ale edițiilor publicate din scrierile unor autori precum Menachem Mendel Faitelson, Jacob Fichman, Shlomo Zemach și Șlomo Tanai. A tradus în ebraică piese de teatru scrise de Alexandru Mirodan și Mihail Sebastian. A publicat traducerea romanului "Femei" al lui Mihail Sebastian în anul 1946, când avea vârsta de doar 22 de ani.
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
lui Tarquiniu și altora. Titus Livius compară virtutea romanei Lucreția, care a rămas în camera ei de țesut, cu cea a doamnelor etrusce care se ospătau cu prietenii. Ovidiu relatează povestea Lucreției în Cartea a II-a a operei "Fasti", publicată în 8 AD, concentrându-se pe caracterul trufaș al lui Tarquiniu. Mai târziu, Sfântul Augustin a vorbit de figura de Lucreției în "Cetatea lui Dumnezeu" (publicată în 426 AD) apărând onoarea femeilor creștine care au fost violate în timpul prădării Romei
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
cu prietenii. Ovidiu relatează povestea Lucreției în Cartea a II-a a operei "Fasti", publicată în 8 AD, concentrându-se pe caracterul trufaș al lui Tarquiniu. Mai târziu, Sfântul Augustin a vorbit de figura de Lucreției în "Cetatea lui Dumnezeu" (publicată în 426 AD) apărând onoarea femeilor creștine care au fost violate în timpul prădării Romei și care nu s-au sinucis. Povestea Lucreției a devenit o pildă în Evul mediu târziu. Lucreția apare la Dante în secțiunea Limbus rezervată nobililor din
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
sale" (1978). După absolvirea facultății a lucrat pe post de cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București (din 1957). Activitatea sa profesională este consacrată, în exclusivitate, cercetării literaturii naționale sub diferite aspecte. A publicat, în colaborare, trei volume dedicate presei literare românești din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea ("Reviste literare românești din secolul al XIX-lea", 1970; "Reviste literare românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
literare" (1969), "Studii de literatură universală și comparată" (1971), "Reviste progresiste românești interbelice" (1972), "Literatura română contemporană. I. Poezia" (1980), "Mihai Eminescu. Centenar" (1984), "Atitudini și polemici în presa literară interbelică" (1984). A debutat publicistic în 1959 cu un articol publicat în "Studii și cercetări de istorie literară și folclor". Studiile sale de istorie literară au apărut în revistele "Contemporanul", "Cronica", "Luceafărul", "Manuscriptum", "Revista de istorie și teorie literară", "Steaua", "Transilvania", "Viața Românească". Cercetările sale individuale au fost consacrate biografiei și
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
sus-menționați, deoarece apelează pentru elucidarea unor aspecte la științe înrudite: folcloristica, filologia, istoria, istoria artelor. Studiile sale au contribuit, de asemenea, la îmbogățirea literaturii române cu identificări ale unor noi opere, articole, reviste și alte colaborări literare. Stancu Ilin a publicat două cărți despre viața și opera lui Liviu Rebreanu: "Liviu Rebreanu în atelierul de creație" (1985) și "Liviu Rebreanu în agora" (1988), precum și antologia de folclor "Poezia obiceiurilor de iarnă" (1985). Contribuțiile sale cele mai valoroase sunt reprezentate de publicarea
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
de doctorat cu titlul "Les „Aratéa” de Cicéron", la care începuse să lucreze încă în Franța. Își satisface stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești în 1940. Teza sa de doctorat, redactată în limba franceză, a fost publicată în 1941 și este considerată una dintre cele mai importante opere de filologie clasică din secolul al XX-lea. Publică în anul următor colecția de studii clasice "Problèmes de critique et d’histoire textuelle". Ambele lucrări vor fi reeditate la
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
la Facultatea de Litere. Participă la mai multe congrese internaționale (Congresul de Toponimie și Antroponimie, Bruxelles, 1949; Congresul Ovidianum, Sulmona, 1959; Colocviul Eminescu, Veneția, 1964; Congresul de Studii Mediteraneene, Malta, 1969). Victor Buescu a debutat cu articole rebusistice în 1929, publicând primele sale studii de specialitate în anul 1934 în "Revista clasică" (1934). A mai colaborat cu note și recenzii din literatura latină și portugheză în revistele "Viața Românească", "Ion Maiorescu", "Ausonia", "Buletinul Institutului de Studii Latine" (la care a îndeplinit
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
1934). A mai colaborat cu note și recenzii din literatura latină și portugheză în revistele "Viața Românească", "Ion Maiorescu", "Ausonia", "Buletinul Institutului de Studii Latine" (la care a îndeplinit funcția de prim-redactor), "Vremea", "Revista Fundațiilor Regale", "Dacia rediviva" etc. Publică studii de filologie clasică și română în reviste de specialitate din București, din Portugalia, din Franța, din Italia și din Spania: "Revista clasică" (București), "Revue des Études Latines" (Paris), "Humanitas" (Coimbra), "Revista da Faculdade de Letras" (Lisabona), "Euphrosyne" (Lisabona) și
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
cultura greco-latina" (1964) și "Introduçăo à cultura clássica" (1970) și comunicările susținute la congresele internaționale îi creează o reputație de specialist. A lucrat la elaborarea unui "Dicionário de romeno-portuguęs" (circa 30.000 de cuvinte), care a fost finalizat postum și publicat de soția sa, Maria Leonor Carvalhăo Buescu, în colaborare cu Mihaela Mancaș și Mihai Zamfir (1977). A scris versuri și a publicat, în 1953, volumul de "Atol". A desfășurat o activitate bogată de traducător al literaturii române în limba portugheză
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
lucrat la elaborarea unui "Dicionário de romeno-portuguęs" (circa 30.000 de cuvinte), care a fost finalizat postum și publicat de soția sa, Maria Leonor Carvalhăo Buescu, în colaborare cu Mihaela Mancaș și Mihai Zamfir (1977). A scris versuri și a publicat, în 1953, volumul de "Atol". A desfășurat o activitate bogată de traducător al literaturii române în limba portugheză, publicând volumele "Contos romenos" (1943) și "Novos contos romenos" (1946) și traducând, singur sau în colaborare cu diverși scriitori lusitani, opere literare
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
de soția sa, Maria Leonor Carvalhăo Buescu, în colaborare cu Mihaela Mancaș și Mihai Zamfir (1977). A scris versuri și a publicat, în 1953, volumul de "Atol". A desfășurat o activitate bogată de traducător al literaturii române în limba portugheză, publicând volumele "Contos romenos" (1943) și "Novos contos romenos" (1946) și traducând, singur sau în colaborare cu diverși scriitori lusitani, opere literare românești de referință precum poeziile lui Mihai Eminescu, "Amintiri din copilărie" de "Ion Creangă", "Viața la țară" de Duiliu
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
Kostyra; ) este o femeie de afaceri americană, scriitoare și personalitate de televiziune. Că fondator al Living Omnimedia, ea a câștigat succes printr-o varietate de asociații de afaceri, cuprinzând publicare, difuzare, comercializare și e-commerce. Ea a scris numeroase cărți bestseller, publică revista " Living", si a găzduit două seriale TV de lungă durată, "Martha", care a rulat din 2005 până în 2012, și "Martha Stewart Living", care a rulat din 1993 până în 2005. În 2004, Stewart a fost găsită vinovată pentru acuzații legate
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
Reguli", la pornire și la gestionarea unei afaceri noi, si o lună mai tarziu, compania a lansat "Martha Stewart de Copt Manual". În octombrie 2006, "Martha Stewart Homekeeping Manual", o carte de referință despre căutarea după o casă, a fost publicat de Clarkson Potter. Ea, de asemenea, este un colaborator regulat de gatit, meșteșuguri, si grădinărit segmente de pe NBC "de Astăzi" arată. Stewart de zi cu zi a emisiunii a fost nominalizat la șase categorii, pentru cele 33 de Premii Emmy
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
disciplinele Folclor, Estetică, Etnologie, Mitologie și religie. A obținut în 1971 titlul de doctor în filologie al Universității din București cu teza "„Șezătoarea” în contextul folcloristicii" (elaborată sub îndrumarea prof. Mihai Pop), despre revista "Șezătoarea", prima revistă românească de folclor, publicată de Arthur Gorovei în anul 1892, la Fălticeni. A fost conducător de doctorate în etnologie. A mai predat în perioada 1992-2002 cursul de Estetică teologică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași. a debutat în revista "Scrisul bănățean" (1958), colaborând
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
Estetică teologică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași. a debutat în revista "Scrisul bănățean" (1958), colaborând în cursul îndelungatei sale cariere cu articole, studii și eseuri la revistele "Cronica", "Convorbiri literare", "Dacia literară", "Ateneu", "Bucovina literară", "Saeculum" etc. A publicat mai multe volume de folcloristică, estetică și etnologie, a colaborat la "Tratatul de dialectologie" (1984), a îngrijit peste douăzeci de antologii și ediții critice ale operelor lui Al. Vasiliu, M. Eliade, M. Sadoveanu, N. Crainic, Al. Dima și M. Eminescu
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
volume de folcloristică, estetică și etnologie, a colaborat la "Tratatul de dialectologie" (1984), a îngrijit peste douăzeci de antologii și ediții critice ale operelor lui Al. Vasiliu, M. Eliade, M. Sadoveanu, N. Crainic, Al. Dima și M. Eminescu și a publicat, în colab. cu Magda Ursache, antologia de poezie religioasă "Duh și slovă" (2000). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Iași. A fost recompensat cu Premiul Profesor Emeritus al Universității „Al.I. Cuza” (2001), Premiul de Excelență al
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
2001). A decedat la 7 august 2013 și a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași. Cercetările etnologice și folcloristice ale lui Petru Ursache au fost realizate dintr-o amplă perspectivă interdisciplinar-enciclopedică, încercând să pătrundă până la rădăcinile creațiilor literare. Studiile publicate evidențiază preocuparea sa pentru cultura tradițională veche a poporului român, abordată laturile sale estetice și etnologice. Petru Ursache a cercetat din punct de vedere mitologic balada "Miorița", acordând atenție aspectelor morale și estetice ale unor opere religioase precum "Filocalia", care
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
morții inevitabile. Moartea este văzută ca o integrare cosmică a omului, o continuare a existenței în cadrul naturii eterne așa cum sugerează motivul nunții. Petru Ursache a fost fascinat de studiile de mitologie și de istorie a religiilor ale lui Mircea Eliade, publicând volumul "Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade" (1993, reeditat în 1999 și 2008) și două antologii din opera acestuia: "Meșterul Manole, studii de etnologie și mitologie" și "Arta de a muri", cercetând modul de integrare a miturilor în
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului, parte a Ansamblului monumental din Târgu-Jiu, este un exemplu timpuriu al stilului proto-cubist de non-reprezentare literală. Sculptura a fost expusă în 1913 la Expoziția internațională de Artă Modernă „Armory Show” și publicată în „Chicago Tribune” din 25 martie 1913. Sculptura originală în piatră de Marna se află în Muzeul de Artă din Craiova, România și este clasată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural național. Tema operei este una simbolistică, cu cei doi
Sărutul (Brâncuși) () [Corola-website/Science/337136_a_338465]
-
comerț internațional și un masterat în drept, urmate de o carieră de douăzeci de ani în modă și publicitate, a abandonat totul să se consacre scrisului și fotografiei sub numele de artist Marină Anca. Doar prima ei carte a fost publicată cu primul prenume, cel al copilăriei, în frunte. Toți cititorii ei înțeleg de la sine alegerea dureroasă a schimbării de nume și de identitate. Marină Anca este nepoata pictoriței Maria Droc.
Marina Anca () [Corola-website/Science/337139_a_338468]
-
în semn de apreciere deosebită pentru întreaga activitate de cercetare științifică, încununată cu apariția Dicționarului general al literaturii române”. Ioan Milea s-a format la cenaclul Echinox în anii '80 și a debutat cu versuri în revistă "Tribuna" (1980), el publicând ulterior în revistele "Echinox", "Steaua", "Familia", "Vatra", "Apostrof", "Poesis", "Calende", "Contrapunct" etc. Debutul editorial a avut loc cu volumul de critică "Lecturi bacoviene și alte eseuri" (1995), urmat de placheta de versuri "Seară cu Dante și alte poeme" (1996). În afară de
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
Familia", "Vatra", "Apostrof", "Poesis", "Calende", "Contrapunct" etc. Debutul editorial a avut loc cu volumul de critică "Lecturi bacoviene și alte eseuri" (1995), urmat de placheta de versuri "Seară cu Dante și alte poeme" (1996). În afară de poezie, a mai realizat și publicat traduceri din scrierile religioase ale lui Rudolf Otto, Giuseppe Tucci, Blaise Pascal, Julius Evola, Tomáš Špidlík, Marko Ivan Rupnik ș.a. Criticul Ion Pop consideră versurile lui Ioan Milea ca fiind „o poezie de calitate, a cărei substanță livresca e benefic
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
Gabriela Banu; doi fii - Costin Aurelian Banu și Andrei Alexandru Goci. Al. Piru: Fostul nostru student, Aureliu Goci, scrie critică literară cu pasiune și aplicațieși atacă subiecte numai de vârf: Eminescu, Arghezi, Marin Preda, Istoria și structura genurilor literare. A publicat foarte devreme cronici și recenzii, studii specializate și exhaustive, dar a amânat, până la limita ratării, debutul în volum. Student eminent, a practicat ulterior toate meseriile filologice: a fost profesor, bibliotecar, muzeograf, redactor la toate tipurile de publicații de la cotidian la
Aureliu Goci () [Corola-website/Science/337155_a_338484]
-
pe Breiten Straße nr. 30-36 în districtul Berlin-Centru. Biblioteca orașului Berlin a fost deschisă la 15 octombrie 1907 pe Zimmerstraße nr. 90-91. Inventarul instituției era format din 90.000 de volume, provenit în mare măsură din donații. Stocurile au fost publicate integral în cataloage tipărite. Biblioteca orașului a făcut parte din sistemul de biblioteci înființat din 1850 din bibliotecile publice orășenești (denumite după 1918 biblioteci publice) care au existat în zona orașului vechi până la promulgarea Legii Marelui Berlin din 1920. Biblioteca
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]