1,291,347 matches
-
Jerome Prieto și Madeleine Böhme au numit "Heissigia bolligeri" ca un nou gen și specie din Affalterbach în Bavaria (MN 5, mai tânăr decât MN 4), dar nu au comparat noul gen cu "Seorsumuscardinus". Doi ani mai târziu, Prieto a publicat o notă pentru a compara cele două și a concluzionat că acestea au fost referable la același gen, dar specii diferite. Astfel, genul "Seorsumuscardinus" include acum specia "Seorsumuscardinus alpinus," MN 4 și "S.bolligeri," MN 5. Prieto a plasat provizoriu
Seorsumuscardinus () [Corola-website/Science/337216_a_338545]
-
Prieto a plasat provizoriu materialul din Tägernaustrasse la "S. alpinus". El a menționat, de asemenea, "Pentaglis földváry", un nume dat unui singur molar superior din Miocenul mediu din Ungaria, care este acum pierdut. Deși specimenul prezintă unele asemănări cu "Seorsumuscardinus", publicat ilustrațiile publicate sunt prea sărace pentru a confirma identitatea cu "Pentaglis", și Prieto consideră că acest ultim nume este un neidentificabil "nomen dubium". Numaidinții laterali ai "Seorsumuscardinus" sunt cunoscuți; aceștia includ cel de-al patrulea premolar și trei molari în
Seorsumuscardinus () [Corola-website/Science/337216_a_338545]
-
fost redactor șef al revistei de cultură "Luceafărul", pe care a condus-o din 2000. Marius Tupan a fost ultimu fiu al lui Nicolae Tupan, lăcatuș ceferist, și al Izabelei (n. Tecu). În lucrarea "Marius Tupan între utopie și parabolă", publicată de criticul literar Ion Roșioru la editura Virtual (2011) se menționează că Marius Tupan figurează în plus în certificatul de naștere cu prenumele Viorel. A urmat studiile elementare în comuna natală, apoi urmează Școala profesională de ucenici de pe lângă Șantierul Naval
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
a devenit fondatorul și CEO al Hamilton Technologies, Inc., în Cambridge, Massachusetts. Compania a fost dezvoltată în jurul Universal Systems Language bazat pe paradigmă ei de dezvoltare înainte de fapt (Development Before the Fact) pentru sisteme și proiectare de software. Hamilton a publicat peste 130 de documente, proceduri și rapoarte cu privire la cele 60 de proiecte și șase programe majore în care ea a fost implicată. La 22 noiembrie 2016, ea a fost decorată cu Medalia Prezidențială a Libertății de către președintele Statelor Unite, Barack Obama
Margaret Hamilton (om de știință) () [Corola-website/Science/337233_a_338562]
-
(n. 1979, Râmnicu Vâlcea) este un autor român de science-fiction și fantasy. A fost publicat la editura Millenium, cu un volum de povestiri, ”Hoțul de Moarte” (2016) și o nuvelă, ”Luizienii” (2016). A debutat în Gazeta SF în 2015, apoi i s-au publicat peste 20 de povestiri SF, fantasy, fantastice și horror în revistele
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
Vâlcea) este un autor român de science-fiction și fantasy. A fost publicat la editura Millenium, cu un volum de povestiri, ”Hoțul de Moarte” (2016) și o nuvelă, ”Luizienii” (2016). A debutat în Gazeta SF în 2015, apoi i s-au publicat peste 20 de povestiri SF, fantasy, fantastice și horror în revistele ”Gazeta SF”, ”Nautilus”, ”Helion”, ”Fantastica” și ”Știință și Tehnică”. În martie 2017 o să îi apară la aceeași editură un roman cyberpunk, iar în prezent lucrează la un proiect dark
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
de literatură CPSF (din anii ´50-´70) a tatălui său, iar în anii ´90 a fost puternic atras de SF-ul anglofon, dar și de valul nouăzecist român. În anii 2000 a fost cu precădere influențat de tipul de SF publicat de "The Magazine of Fantasy and Science Fiction", unul care ar putea fi rezumat ca mai degrabă conservator în formă, dar inovativ în idei, comparativ de exemplu cu "Asimovs Science-Fiction" (mai modernist). Miloș Dumbraci utilizează un stil de scriere utilitarist
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
care personajele nu beneficiază de fair-play, ci trebuie să supraviețuiască prin viclenie și impetuozitate; în general textele nu au happy-end, ci finaluri sumbre, deseori catastrofale, precum și mai multe răsturnări suprinzătoare de situație. Miloș Dumbraci a scris, și i-au fost publicate în revistele Gazeta SF; Nautilus, Fantastica, Helion, Știință și Tehnică, numeroase povestiri într-o largă varietate de subgenuri SFFH, precum: "Suflet de arțar" (fantastică), "Jack și moartea ankylozaurului" (SF călătorii în timp), "ZMB" (SF postapocaliptic), "Minți de diamant" (cyberpunk), "Hoțul
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
Anchetă pe Terra.322” (SF roboți), ” Expresul de Alabama” (SF apocaliptic), ”Frații de plecat” (dark fantasy), ”Lamă albă, tăiș negru” (dark fantasy), ”Tâlharii din Yzandjan” (dark fantasy), ”Debarcare pe Kawa” (military scifi), ”Omăt roșu în Kaperka” (policier fantastic) etc.. A publicat un foileton steampunk în revista Nautilus, reunit ulterior în nuvela ”Luizienii” (ed. Millenium, 2016, 102 pagini). Volumul ”Hoțul de Moarte” (ed. Millenium, 2016, 325 pagini) reunește 14 povestiri SFFH, unele selectate dintre cele deja apărute în reviste, altele noi, în
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
urmat liceul din Veneția și, după bacalaureat, a studiat la Institutul Tehnic al Universității din Padova, unde a obținut doctoratul în 1867, iar în 1869 a devenit profesor de istorie naturală. În 1872 a înființat revista "Michelia" în care a publicat multe dintre lucrările sale micologice timpurii precum cele despre istoria botanicii. Un an mai târziu a scris "Mycologiae Venetae specimen", în care a descris toate ciupercile care erau de găsit în Veneto, dezvoltând categoriile de față ale lui Ludwig Ritter
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
botanică ca succesor al fostului său învățător Roberto de Visiani (1800-1878) și în plus a fost numit director al institutului precum și al grădinilor botanice ale universității. Activitatea științifică a lui Saccardo a fost concentrată aproape în întregime pe micologie. A publicat peste 140 de lucrări privind Deuteromycota (ciuperci imperfecte). În acest context, Saccardo a dezvoltat un sistem de clasificare a ciupercilor imperfecte prin examinarea culorii și formei sporilor care a devenit sistemul primar utilizat, anterior clasificării prin analiza ADN-ului. O
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
fost atât cuprinzătoare pentru Regnul Fungi, ca și suficient de modernă. Unele dintre descrierile și cheile sale de clasificare sunt încă de referință. De acea a fost poreclit Linnaeus al ciupercilor. Fiind de asemenea interesat în istoria științei, Saccardo a publicat în 1895 și în 1901 "La Botanica in Italia". În anul 1915, omul de știință s-a retras din posturile universitare pentru a avea timp pentru finalizarea marii lui opere "Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum" (24.000 de pagini). El
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
marii lui opere "Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum" (24.000 de pagini). El a cooperat cu mulți botaniști și micologi renumiți, între alții cu Antonio Baldacci (1867-1950), Giacomo Bresadola sau cu zoologul Alessandro Pericle Conte Ninni (1837-1892), împreună cu care a publicat ziarul "Commentario della Fauna, Flora e Gea del Veneto e del Trentino" deja în 1867. Saccardo a fost membru în 23 de societăți științifice italiene și străine. În 1916 a devenit membru de onoare al Societății Britanice de Micologice. Aici
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
în sucursala universității din Bologna la Rimini (inaugurată 1687). In anul 1757, a fost numit profesor de filozofie al municipiului, iar în 1760 al seminarului. În ciuda activității sale exigente ca profesor, Battarra nu a uitat de științele naturale. Astfel a publicat, în 1775, lucrarea auto-ilustrată (40 de plăci gravate și colorate de el) "Fungorum agri ariminensis historia", descriind 248 de specii de ciuperci, și, în 1778, opera "La Practica agraria", ce a fost prima lucrare despre cultura țărănească din Romagna, în
Giovanni Antonio Battarra () [Corola-website/Science/337247_a_338576]
-
La Practica agraria", ce a fost prima lucrare despre cultura țărănească din Romagna, în care a propagat necesitatea unei agriculturi raționale. Această operă i-a adus renume în lumea științifică. Datorită importanței studiilor referitor la tradițiile populare lucrarea a fost publicată de mai multe ori. În ziua de 30 august 1789, savantul a suferit un accident vascular cerebral și în urma acestuia a murit la Rimini numai după bine două luni și nu a mai izbutit să sfârșească volumul 2 al lucrării
Giovanni Antonio Battarra () [Corola-website/Science/337247_a_338576]
-
un fizician american, evreu originar din România. Freund este profesor emerit de fizică teoretică la Universitatea din Chicago. El a adus contribuții importante în fizica particulelor și în fizica matematică, mai ales în domeniul teoriei coardelor. În afară de aceasta el a publicat mai multe romane și eseuri. În anul 1961 a primit cetățenia austriacă, iar mai târziu pe cea americană. Peter George Oliver Freund s-a născut în anul 1936 și a crescut într-o familie evreiască bine situată din Timișoara. Tatăl
Peter Freund () [Corola-website/Science/337245_a_338574]
-
Consciousness” și „Upside Down”, precum și al romanului „Belonging”. Împreună cu un prieten din copilărie, scriitorul Radu Ciobanu, a scris cartea „Dialog peste Atlantic” care a apărut în România în anul 2006 și care urmărește destinele celor doi autori. Freund a mai publicat cartea A Passion for Discovery - „O pasiune pentru descoperiri” cuprinzând însemnări biografice despre fizicieni și matematicieni iluștri. locuiește la Chicago împreună cu soția sa, Lucy, psiholoagă clinică, perechea având două fiice: Pauline, avocată, și Caroline, economistă, precum și cinci nepoți. vol 20
Peter Freund () [Corola-website/Science/337245_a_338574]
-
care se pot menționa, "Despre moneta română" ("Despre moneda [națională] română", 1868); "Elemente de Geometrie" ("Elemente de geometrie", 1869, zece retipăriri); "Elemente de Topografie" ("Elemente de topografie", 1879, patru retipăriri). Între 1883 și 1888, Melik, Culianu și Constantin Climescu au publicat revista de matematică și știință "Recreații Științifice", considerată ulterior ca o publicație precursoare a foarte cunoscutei și prestigioasei reviste "Gazeta Matematică". În anii târzii 1880, mai exact la sfârșitul lui 1888 și începutul lui 1889, fiind activ ca inspector general
Ioan Mire Melik () [Corola-website/Science/337267_a_338596]
-
boală, alta despre secretul medicinei - prezervația împotriva variolei, urmărite de mai multe alte cu această tematica. În 1776, a inițiat publicarea jurnalul medicinal "Gazette de sânte" (apoi preluat, din 1804, de Mărie de Saint-Ursin (1763-1818). Tot în 1776, Paulet a publicat cercetările sale istorice și fizice privind bolile epizootice. Lucrările lui despre ergotism au fost publicate în "Memoriile Academiei de Medicină" alături de cele ale lui Henri Alexandre Tessier (1741-1837) și Charles Jacques Saillant (1747-1814). Savantul a devenit de asemenea cunoscut pentru
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
tematica. În 1776, a inițiat publicarea jurnalul medicinal "Gazette de sânte" (apoi preluat, din 1804, de Mărie de Saint-Ursin (1763-1818). Tot în 1776, Paulet a publicat cercetările sale istorice și fizice privind bolile epizootice. Lucrările lui despre ergotism au fost publicate în "Memoriile Academiei de Medicină" alături de cele ale lui Henri Alexandre Tessier (1741-1837) și Charles Jacques Saillant (1747-1814). Savantul a devenit de asemenea cunoscut pentru opoziția sa împotriva magnetismului animal în "L’Antimagnétisme, ou origine, progrès, décadence, renouvellement et réfutation
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
degradarea, reînnoirea și dezmințirea magnetismului animal), (Londra, 1784 tradus în limba germană în 1788), fiind un adversar rezolut lui Franz Anton Mesmer și un suporter înfocat al inoculației Mai departe, Paulet s-a interesat pentru botanica precum micologie. Astfel a publicat între 1790 și 1793 marea să opera "Traité des champignons"despre ciuperci în două volume, pe aproape 600 de pagini și cu 227 de plăci gravate și colorate. În aceste cărți a descris ciuperci comestibile și otrăvitoare precum efectele acestora
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
două cărți celebre în domeniul botanicii: revizuirea lucrării lui John Stackhouse (1742-1819) despre genurile de plante descrise de Teofrast (1816) și despre „Floră și fauna” a lui Virgiliu (1824). După ce a devenit medic regal la castelul din Fontainebleau, a mai publicat în 1805 un mic tratat referitor la mușcătură [[Șerpi veninoși|Viperei aspis] de acolo și, în 1815, o revizuire a istoriei medicinei în 5 volume a lui [[Kurt Sprengel]] (Versuch einer pragmatischen Geschichte der Arzneikunde). În ziua de 22 octombrie
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
Beclean pe Someș, cenaclul "Astra" și "Cercul Literar 19" din Brașov. Debutează publicistic cu articole în ”Napoca Universitară” și cu proză scurtă în 1975, în paginile de limba maghiară ale revistei Echinox, în traducerea lui Egyed Peter; în 1976 este publicat de revista Vatra de la Târgu Mureș, cu o prezentare a prozatorului Mihai Sin. Debutul editorial individual are loc în 1990 cu romanul Scene din viața lui Anselmus, apărut la Editura " Litera" din București, și este precedat de publicarea unei secțiuni
Vasile Gogea () [Corola-website/Science/337285_a_338614]
-
original "The Dancer from Atlantis") este un roman science fiction scris de Poul Anderson. A apărut inițial în august 1971 la editura "Nelson Doubleday / SFBC" și în ianuarie 1972 la editura "Signet / New American Library". În 1996 romanul a fost publicat în limba română la editura Nemira în colecția Nautilus (nr. 99), lucrarea fiind tradusă de Delia Ivănescu. Povestea începe atunci când Duncan Reid, un arhitect american aflat în vacanță alături de soția sa pe o navă în Pacific, ajunge în mod inexplicabil
Dansatoarea din Atlantida () [Corola-website/Science/337278_a_338607]
-
Viena. O întreprindere nouă, colecția completă a simfoniilor lui Prokofiev, este cu Orchestra Simfonică din Londra. El a înregistrat, de asemenea, colecția completă a simfoniilor lui Gustav Mahler, cu Orchestra Simfonică din Londra; toate au fost înregistrate live în concert, publicate cu eticheta London Symphony Orchestra Live și puse la dispoziție pe suport digital. În 2009, Gergiev și Mariinsky au lansat o etichetă de înregistrări Mariinsky Live (fiind distribuit de London Symphony Orchestra Live), cu primele două înregistrări prezentând muzică de
Valeri Gherghiev () [Corola-website/Science/337316_a_338645]