1,291,347 matches
-
din Calea Lactee ar putea fi rezultatul unui impact cu o galaxie mai mică. Inelul Unicornului ar putea fi rezultatul fuziunii Galaxiei Pitice din Câinele Mare sau a Galaxiei Pitice din Săgetătorul cu "Galaxia Noastră" (Calea Lactee). Astfel, în 2011, cercetători au publicat în revista "Nature" simulări informatice ale fuziunii dintre Calea Lactee și Galaxia Pitică din Săgetătorul, fuziuni care arată crearea de inele. În 2006, un studiu utilizând datele 2MASS repune în cauză natura inelului. Aceste date nu permit să se confirme structura
Inelul Unicornului () [Corola-website/Science/337370_a_338699]
-
discului galactic. Bazat pe distanța "Inelului Unicornului", diametrul Căii Lactee ar crește astfel de la - până la - Inelele galactice ar fi astfel ondulări care aparțin discului galactic, iar nu unor structuri independente de acesta din urmă. Totuși, observațiile care provin de la Telescopul Anglo-Australian, publicate în 2007, sugerează că un disc deformat nu poate crea structura observată. Ea ar fi mai degrabă creată fie de o erupție a discului galactic, fie ar avea o origine extragalactică.
Inelul Unicornului () [Corola-website/Science/337370_a_338699]
-
Împreună cu Virgil Maxim și Marin Naidim, încearcă să facă din spațiul carceral o Biserică a lui Hristos. După eliberare, în 1981-1984, persecutat de securitate, scrie pe ascuns sute de pagini. Cartea rezultată, „Întoarcerea la Hristos - document pentru o lume nouă”, publicată la Editura Christiana (București, 2006) este rodul migalei unui grup de maici de la Mănăstirea Diaconești, din Comuna Agăș, Bacău asupra manuscrisului greu descifrabil, salvat de „mâna lungă a securității“ prin trimiterea lui în străinătate. Administrația Națională a Penitenciarelor Istoric al
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
săi de pe Internet folosind un serviciu numit Yahoo Doodle Images. După un timp, ceilalți veri ai lui Khan au început să folosească serviciul său de meditații. Diatorită cererii, Khan a decis să facă videoclipuri disponibile pe Internet, așa că și-a publicat conținutul pe YouTube. Mai târziu, el a folosit o aplicație de desen numită SmoothDraw, iar acum foloseste o tabletă Wacom pentru a desena folosind ArtRage. Tutorialele sunt înregistrate pe computer utilizând un software de captură de ecran numit Camtasia Studio
Academia Khan () [Corola-website/Science/337415_a_338744]
-
alte țări, unde a colectat specimene din flora și fauna locală. Ea a scris o serie de cărți despre aceste excursii în care ea a descris istoria naturala a locurilor pe care le-a vizitat. Lucrările ei timpurii au fost publicate sub pseudonimul "Th. v. Bayer". În 1892 Theresa a devenit prima femeie membru de onoare a Academiei Bavareze de Științe și Umanistică. În același an, a devenit membru de onoare al Societății de Geografie Munchen. În 1897 a devenit prima
Theresa de Bavaria () [Corola-website/Science/337420_a_338749]
-
reeditări publicată anual de St. Martin's Press din 1987 până în 2008. Pe lângă povestiri scurte, completate de o listă de mențiuni, fiecare ediție cuprinde un număr de eseuri retrospective scrise de către editori și alții. Primele două antologii au fost inițial publicate sub numele "The Year's Best Fantasy" înainte de a fi schimbat titlul începând cu a treia carte. Majoritatea edițiilor a fost editată de Terri Windling și Ellen Datlow, Windling ocupându-se mai ales de povestirile fantastice iar Datlow de cele
Year's Best Fantasy and Horror () [Corola-website/Science/337425_a_338754]
-
Gavin Grant. Coperta fiecărei ediții a fost realizată de către Thomas Canty. În 2009 s-a anunțat că nu va exista nicio ediție în acel an. Ellen Datlow a continuat cu editarea unei noi antologii, "The Best Horror of the Year", publicată de Night Shade Books.
Year's Best Fantasy and Horror () [Corola-website/Science/337425_a_338754]
-
Kegelstatt-Trio", KV 498 (trio muzical pentru pian, violă și clarinet) și sonata de pian în do-major pentru patru mâini, KV 521. Cel mai intensiv contact l-a întreținut cu Gottfried, căruia i-a dedicat mai multe opere, mai departe a publicat două compoziții sub numele acestuia ("Als Luise die Briefe ihres ungetreuen Liebhabers verbrannte", KV 520 și "Das Traumbild", KV 530). Tatăl lui Nikolaus a fost inițial bogat ca proprietar unei manufacturi însemnate de pânză și catifea, dar a pierdut din cauza
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
in Insulis caribeis vicinaque Americes", care a inclus rezultatele cercetărilor sale precum descrieri și alocări în conformitate cu principiul lui Linné despre expediția sa în Caraibe. Aceasta, împreună cu lucrările "Enumeratio Stirpium Plerarumque" și "Selectarum stirpium americanum historia" cu 264 de table colorate, publicate în 1762 respectiv 1763, au fost decisive pentru reputația mare pe care le-au căpătat grădinile împărătești, cea de la Viena și în special cea de la [[Palatul Schönbrunn|Schönbrunn]]. [[Fișier:Gedenktafel Jacquin.jpg|thumb|225px|Pietre funerare pentru baronul Nikolaus von
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
X din Viena. Cimitirul este în prezent un parc (cu mormintele vechi). Pietrele funerare ale lui Jacquin au fost mutate la grădina botanică a universității capitalei. [[Fișier:Gyrocarpus americanus.jpg|thumb|225px|Gyrocarpus americanus în Selectarum stirpium Americanarum]] Jacquin a publicat cu sârguință. După primele sale lucrări importante " Enumeratio systematica plantarum quas in Insulis caribeis vicinaque Americes" și ilustrata "Selectarum stirpium americanum historia" mai sus numite care i-au adus renume internațional, mai sunt de menționat în special marile opere "Hortus
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
cele mai frumoase cărți despre plantele sălbatice ale țărilor europene pe lângă "Flora Danica" (1648-1802, scrisă de mai mulți savanți danezi), "Flora Londinensis" a lui [[William Curtis]] (1775-1796) și "Flora Graeca" în 10 volume pe baza ilustrațiilor lui [[Ferdinand Lucas Bauer]], publicată de [[James Edward Smith]] (7 volume,1806-1830) și John Lindley (3 volume, 1833-1840). Datorită valorii ei artistice și ediției de la început mici a fost vândută pe timpuri trecute rapid, fiind constată raritate la scurt timp după apariție. Astfel a devenit
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
(în armeană: Շշուկների մատյան) este un roman scris în intervalul 2003 - 2008 de Varujan Vosganian, scriitor și om politic român de origine armeană. Cartea a fost publicată în editura Polirom în 2009, fiind desemnată "Cartea anului" din partea revistei "România Literară". Ea este considerată una dintre cărțile de referință ale secolului al XX-lea, fiind deja tradusă în 15 limbi. "" a fost propusă pentru Premiul Nobel pentru Literatură
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
1924. De aici s-a retras în Isère, acolo de unde a provenit soția sa. Frustrările trăite în timpul misiunii din Rusia din timpul Războiului Civil în ceea ce privește relațiile cu Kolceak și Knox, au constituit elementul central al memoriilor sale despre respectiva perioadă - publicate în 1933 în Franța sub titlul de "„Ma mission en Sibérie 1918-1920”". În 1942, generalul a finalizat pentru publicare manuscrisul memoriilor sale privitoare la perioada 1916-1917. Circumstanțele existente în acea vreme în Franța au făcut ca acesta să nu poată
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
1933 în Franța sub titlul de "„Ma mission en Sibérie 1918-1920”". În 1942, generalul a finalizat pentru publicare manuscrisul memoriilor sale privitoare la perioada 1916-1917. Circumstanțele existente în acea vreme în Franța au făcut ca acesta să nu poată fi publicat, intențiile de a realiza acest lucru fiind amânate sine die până după război. În 1946 Janin a murit însă fără a-și vedea manuscrisul ieșit de sub tipar. Sub titlul "„En mission dans la Russie en guerre (1916-1917) - Le journal inédit
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
de la Rovereto , unde a trait încă din copilărie, familia sa mutat la Torino (1937). În anii care au urmat de doctorat, ea a invatat în școala publică, dar continuă să lucreze asupra culturii germane din evul mediu: în 1969 a publicat cartea "Cântec de Nibelung. Probleme și valori" (Giappichelli). De-a lungul anilor șaptezeci a invatat germanice filologie la Universitatea din Sassari, apoi a sunat la Veneția de germanist Ladislao Mittner, în 1976 a obținut catedră de Istorie de limba germană
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
împăratului", câștigător al Rapallo premiu și în anul 1994, "Cei trei cavaleri ai Graalului" și "prințul desculț". La începutul anilor Nouăzeci, afectate de scleroza multiplă, Lăură Mancinelli a abandonat catedră de Filologie germanica. Din 1994, este dedicat în întregime scrisului, publicând în întregul deceniu mai mult de cincisprezece funcționează, în ciuda spital, lungă de reabilitare, scaun cu rotile la care a fost închisă. În 1997, el a lansat "misterul scaun cu rotile", primul român din seria de succes de thriller plin de
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
din seria de succes de thriller plin de umor anchete de căpitan de poliție Florindo Flores, care i-a adus scriitorului premiul "Cesare Pavese". În 1999, Piccolo Regio din Torino, a fost pus în scenă spectacolul "de Noapte cu Mozart" (publicat pentru argonaut în 1991), si a fost lansat în biblioteci "Încercare pe Giulgiu", (Einaudi) - dupa incendiu în capelă de la Torino Catedrală de arhitectul Guarino Guarini, care este foarte apreciat de către scriitor. 2002 este "O cu tandrețe", autobiografie, câștigătorul de anul
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
în biblioteci "Încercare pe Giulgiu", (Einaudi) - dupa incendiu în capelă de la Torino Catedrală de arhitectul Guarino Guarini, care este foarte apreciat de către scriitor. 2002 este "O cu tandrețe", autobiografie, câștigătorul de anul 2003 premiul, și "Biletul de dragoste", din nou, publicat de Einaudi. Cu "fantomele de Challant," si " "Dle Zero" și manuscrisul medieval" scriitorul a continuat aventurile căpitanului Flores. În 2005 a fost acordat onoarea de a grande ufficiale dell'ordine al merito Republicii italiene. În 2009 a publicat pentru Einaudi
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
din nou, publicat de Einaudi. Cu "fantomele de Challant," si " "Dle Zero" și manuscrisul medieval" scriitorul a continuat aventurile căpitanului Flores. În 2005 a fost acordat onoarea de a grande ufficiale dell'ordine al merito Republicii italiene. În 2009 a publicat pentru Einaudi românul "ochelari de Cavour", urmată în 2011 de către " Două povești de dragoste,", o interpretare liberă de povestea a doi renumite perechi de îndrăgostiți, Crimilde și Siegfried, Tristan și Isolda. Multe dintre românele sale au fost traduse în engleză
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
răzeși din ținutul Tutovei) și al Ecaterinei, fiica lui Toader Danu, vornic de Vrancea. Sion scrie, între 1840 și 1857, "Arhondologia Moldovei", lucrare cu o anumită valoare genealogică, care oferă informații despre aproximativ 700 de familii. "Arhondologia Moldovei" a fost publicată pentru prima dată postum, în 1892, la Iași, cu o prefață de Gh. Ghibănescu, însă istoricii au respins-o imediat, din cauza tonului subiectiv și a numeroaselor erori genealogice. Ecaterina (Catrina) Sion era nepoata, după mamă, a lui Simion Tăutu, descendent
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
și în zilele noastre sub numele Nutter MacClennen&Fish) și s-a făcut renumit că un apărător al cauzelor sociale progresiste. Începând din anul 1890 el a elaborat conceptul de „drept la viață privată” (right to privacy) despre care a publicat un articol cu acest titlu în „Harvard Law Review”, si care a fost apreciat de cercetătorul jurist Roscoe Pound ca fiind echivalent cu adăugarea unui capitol în legislația americană. Mai tarziu Brandeis a publicat o carte intitulată „Banii altora și
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
right to privacy) despre care a publicat un articol cu acest titlu în „Harvard Law Review”, si care a fost apreciat de cercetătorul jurist Roscoe Pound ca fiind echivalent cu adăugarea unui capitol în legislația americană. Mai tarziu Brandeis a publicat o carte intitulată „Banii altora și cum sunt folosiți ei de către de bancheri" („Money And How the Bankers Use It”), în care a sugerat mijloace de a diminua puterea marilor bănci și a trusturilor financiare. În aceeași direcție, Brandeis a
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
Harvard încă un an întreținându-se în această vreme din lecții particulare pentru studenți. În 1878 a fost primit în baroul avocaților din statul Missouri și a început să lucreze la un birou avocațial din St.Louis. Atunci și-a publicat primyl sau articol în domeniul profesional. După șapte luni, săturat de cazuri minore, a preferat să accepte oferta unui coleg de facultate, Samuel D.Warren, de a înființa împreună în 1879 un birou propriu la Boston. Warren, care îi era
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
rezultat echitabil pentru toate părțile. Firma lui Brandeis și Warren a continuat să existe până în zilele noastre, astăzi sub numele Nutter McClennen & Fish. Brandeis a definit noțiunile moderne al dreptului individual la confidențialitate într-un articol pe care l-a publicat împreună cu partenerul său, Warren, în revistă „Harvard Law Review” din 15 devembrie 1890, intitulat „The Right to Privacy.” Stimulat de supărarea provocată de publicitatea ofensatoare în jurul activităților sociale ale familei Warren, articolul sugera un nou concept juridic care urma să
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
justiției ș.a. Unele decizii pronunțate de către complete de judecată din care a făcut parte au fost controversate în presă. Astfel, în martie 2004, pe fondul unor divergențe cu ministrul justiției Rodica Stănoiu, Dan Lupașcu a fost acuzat într-un articol publicat în cotidianul România Liberă, sub semnătura jurnalistului Silviu Alupei, că împreună cu avocatul-deputat Ion Neagu „patronează mafia din justiție”, întrucât în anul 2001 a decis eliberarea cetățeanului turc Husayn Saral, arestat pentru jaf armat în țara natală. Cercetările efectuate de Inspecția
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]