138,178 matches
-
cel mai însemnat gânditor și publicist sionist din Rusia. În urma unui incident cu poliția, fiind amenințat cu măsuri de pedeapsă administrative, el s-a mutat în 1904 de la Odesa la Sankt Petersburg, unde a colaborat la publicația „Rus”, unde a semnat rubrica „Schițe fără titlu”. Ulterior a fost cooptat în redacția revistei evreiești în limba rusă „Rassviet (Zorile). Prin articolele sale consacrate actualității, fenomenelor vieții publice rusești ca și mișcărilor pentru eliberare națională din Europa, el a apărat cu pasiune principiile
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
născută la 31 ianuarie 1938, Irene Emma Elizabeta, născută la 5 august 1939, Margriet Francisca, născută la 19 ianuarie 1943, și Maria Christina, născută la 18 februarie 1947. La 30 aprilie 1980, la vârsta de 71 de ani, Regina Juliana semnează actul de abdicare, iar fiica sa, Beatrix Wilhelmina, o succede la tron. În primăvara anului 2004, la 20 martie, Juliana moare în somn, la vârsta de 94 de ani.
Juliana a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/308710_a_310039]
-
Ciuntu (1866 - 1918), pianist, compozitor și șef de orchestră, director al Conservatorului din București. Între anii 1880 - 1886 Gheorghe Scheletti a fost profesor de muzică la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. De asemenea, a avut o activitate publicistică notabilă, semnând numeroase note și articole polemice (printre care și cele cu Gavriil Muzicescu) în revista "Arta" din Iași. Deși nu a fost înscris în societatea Junimea, a participat la activitatea acesteia. Gheorghe Scheletti a decedat la Iași în 1887 și a
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
noului episcop . După speculațiile presei, aproximativ 30 de preoți de la Mitropolia Moldovei din raioanele Ungheni, Călărași și Nisporeni au scris o cerere de aderare a lor, împreună cu enoriașii, sub oblăduirea Mitropoliei Basarabiei. Ulterior s-a aflat că cererea a fost semnată de vreo zece persoane unii mai târziu recunoscând că au fost duși în eroare de cei trei preoți mai sus amintiți. În replică, Mitropolitul Vladimir al Chișinăului a dat o declarație în care spunea că cei care nu acceptă numirea
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
trei persoane printre care și O. Smigelschi. În 1904 apare o cronică a operei sale în revista „Müvészet” completată cu cinci reproduceri, fapt ce crește notorietatea lui Smigelschi peste hotare în același timp cu apariția în țară a unui articol semnat de Octavian Goga din „Luceafărul”. Comanda de zugrăvire a catedralei ortodoxe din Sibiu i se repartizează în 12/25 aprilie 1904, în urma executării unei lucrări de probă comandate: un iconostas și un înger în cupolă. Rezultatul lucrării de probă a
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
și "mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) aflând faptul, a anatemizat în biserică pe cei care au pricinuit acest lucru." Totuși, din anul 1753 și până în 1767, mitropolitul Filotei semnează că "fost al Proilavului" multe acte patriarhale. Bazându-se pe acest lucru, prof. dr. Mircea Păcurariu crede că "nu este vorba de o caterisire, ci numai de înlăturarea să din scaun". După depunerea din scaun a mitropolitului Filotei, în anul
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
și Episcopia Buzăului). Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Părtenie este ales la 24 septembrie [[1806]] că locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav doar nominal (fără eparhiei). Părtenie al II-lea fiind un om învățat, participă la redactarea și semnează o serie întreagă de acte sinodale. Astfel îl întâlnim într-un act sinodal din 1803 al Patriarhiei de Constantinopol, semnând că "„al Brăilei Părtenie”". În același an, 1803, la 20 februarie, tot la Constantinopol fiind semnează gramata [[Patriarhului Calinic]] către
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav doar nominal (fără eparhiei). Părtenie al II-lea fiind un om învățat, participă la redactarea și semnează o serie întreagă de acte sinodale. Astfel îl întâlnim într-un act sinodal din 1803 al Patriarhiei de Constantinopol, semnând că "„al Brăilei Părtenie”". În același an, 1803, la 20 februarie, tot la Constantinopol fiind semnează gramata [[Patriarhului Calinic]] către Mitropolitul [[Dositei Filitti]] al [[Mitropolia Ungrovlahiei|Ungrovlahiei]], prin care îl împuternicea pe acesta să hirotonisească pe ieromonahul Calinic că [[Mitropolit
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
participă la redactarea și semnează o serie întreagă de acte sinodale. Astfel îl întâlnim într-un act sinodal din 1803 al Patriarhiei de Constantinopol, semnând că "„al Brăilei Părtenie”". În același an, 1803, la 20 februarie, tot la Constantinopol fiind semnează gramata [[Patriarhului Calinic]] către Mitropolitul [[Dositei Filitti]] al [[Mitropolia Ungrovlahiei|Ungrovlahiei]], prin care îl împuternicea pe acesta să hirotonisească pe ieromonahul Calinic că [[Mitropolit de Vicina]]. Acest act îl semnează că "„al Proilaviei Părtenie”". În [[1805]] el semnează că "„Părtenie
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
același an, 1803, la 20 februarie, tot la Constantinopol fiind semnează gramata [[Patriarhului Calinic]] către Mitropolitul [[Dositei Filitti]] al [[Mitropolia Ungrovlahiei|Ungrovlahiei]], prin care îl împuternicea pe acesta să hirotonisească pe ieromonahul Calinic că [[Mitropolit de Vicina]]. Acest act îl semnează că "„al Proilaviei Părtenie”". În [[1805]] el semnează că "„Părtenie al Proilaviei și frate intru Hristos”", tomosul Patriarhului [[Calinic al V-lea,]] prin care acesta, din slugărnicie și pentru a face pe plac Sultanului, afurisea și condamnă pe așazișii „hoți
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Constantinopol fiind semnează gramata [[Patriarhului Calinic]] către Mitropolitul [[Dositei Filitti]] al [[Mitropolia Ungrovlahiei|Ungrovlahiei]], prin care îl împuternicea pe acesta să hirotonisească pe ieromonahul Calinic că [[Mitropolit de Vicina]]. Acest act îl semnează că "„al Proilaviei Părtenie”". În [[1805]] el semnează că "„Părtenie al Proilaviei și frate intru Hristos”", tomosul Patriarhului [[Calinic al V-lea,]] prin care acesta, din slugărnicie și pentru a face pe plac Sultanului, afurisea și condamnă pe așazișii „hoți și tâlhari din [[Peloponez]]”, de fapt luptători în
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
este înțelegerea scrisă prin care era stabilit armistițiul care punea capăt războiului din Pacific și celui de-al doilea război mondial. Armistițiul a fost semnat de reprezentanții Imperiului Japonez pe de-o parte și cei ai Aliaților: Statele Unite ale Americii, Republica China, Regatul Unit, Uniunea Sovietică, Australia, Dominionul Canadei, Guvernul provizoriu al Republicii Franceze, Olanda și Noua Zeelandă la bordul vasului de război american USS "Missouri
Actul capitulării Japoniei () [Corola-website/Science/308741_a_310070]
-
dată în care Împăratul Hirohito a acceptat termenii Declarației de la Potsdam - 15 august. Ceremonia de semnare a avut loc la bordul vasului american "Missouri" și a durat 23 de minute și a fost transmisă în toată lumea. Actul capitulării a fost semnat la început de ministrul de externe japonez Mamoru Shigemitsu "din ordinul și în numele împăratului Japoniei și a guvernului japonez " și mai apoi de generalul Yoshijiro Umezu, șeful Marelui Stat Major, "din ordinul și în numele Cartierului general imperial japonez " la ora
Actul capitulării Japoniei () [Corola-website/Science/308741_a_310070]
-
mai apoi de generalul Yoshijiro Umezu, șeful Marelui Stat Major, "din ordinul și în numele Cartierului general imperial japonez " la ora 9:04. După aceasta au semant generalul american Douglas MacArthur, comandantul aliat suprem pe teatrul de luptă din Pacific. Au semnat ca martori generalul locotenent american Jonathan Mayhew Wainwright IV (care capitulase în Filipine) și generalul locotenent britanic Arthur Percival, (care capitulase în fața japonezilor în Singapore). Ultimii doi au primit ca suvenir câte unul dintre cele trei stilouri cu care a
Actul capitulării Japoniei () [Corola-website/Science/308741_a_310070]
-
martori generalul locotenent american Jonathan Mayhew Wainwright IV (care capitulase în Filipine) și generalul locotenent britanic Arthur Percival, (care capitulase în fața japonezilor în Singapore). Ultimii doi au primit ca suvenir câte unul dintre cele trei stilouri cu care a fost semnat actul capitulării. Un al treile stilou se păstrează în muzeul Academiei militare americane West Point. Au semant de asemenea: Pe 6 septembrie, colonelul Bernard Theilen a adus documentul și transcrierea imperială la Washington, D.C. și le-a prezentat a doua
Actul capitulării Japoniei () [Corola-website/Science/308741_a_310070]
-
în locurile indicate. "Autoritatea împăratului și a guvernului japonez de guvernare a statului va fi supusă Comandantului suprem al Puterilor Aliate, care va lua astfel de măsuri pe care le consideră potrivite pentru punerea în practică a termenilor acestei capitulări. Semnat în GOLFUL TOKYO, JAPONIA la 09:04 în A DOUA zi din DECEMBRIE, 1945 Mamoru Shigemitsu din ordinul și în numele împăratului Japoniei și a guvernului japonez Yoshijiro Umezu din ordinul și în numele cartierului general imperial japonez Acceptat în GOLFUL TOKYO
Actul capitulării Japoniei () [Corola-website/Science/308741_a_310070]
-
care stăpînește stilul de conversație erotică, cu imputări voalate, tachinări și amenințări. Într-o poezie grațioasă dezvoltă motivul oglinzii care, din gelozie, nu reflectă întreaga frumusețe a iubitei ("Oglinda cînd ți-ar arăta...") a scris și poezii în limba greacă, semnate cu pseudonimul "Vacarescologlu", unele fiind influențate de poetul grec Rigas Velestinlis. Anton Pann le-a popularizat în volumul "Poezii deosebite sau Cântece de lume". „În fruntea literaților profani ai Țării Românești din secolul al XVIII-lea vom găsi, fără îndoială
Alecu Văcărescu () [Corola-website/Science/308775_a_310104]
-
să se afirme în decada 1580-1590. Acești poeți încep să fie cunoscuți și apreciați încă de la vârsta de optsprezece sau douăzeci de ani, deși la început este clar că nu intenționau să-i impresioneze pe editori, deoarece nici măcar nu își semnau operele, ceea ce a pus mai apoi piedici serioase criticilor literari în încercarea lor de a organiza corect operele.
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
emblematică, dacă nu chiar iconografică, încât alți meșteri de biserici au preluat-o întocmai. Un astfel de exemplu se află la Brădet, unde portalul "„cu suliți”" creat de meșterul Mândruțu din Țara Abrudului a stat model meșterilor ce s-au semnat pe bisericile din Valea de Jos, Rieni și Ghighișeni. Documentarea și studierea portalelor în ansamblul lor, precum și salvarea lor acolo unde ele s-au păstrat refolosite în construcții secundare, care riscă să dispară, trebuie să fie una din prioritățile cercetării
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
personaj care ma obsedează de multă vreme, pe care l-am pomenit în Timpul asasinilor și căruia m-am gandit să-i dedic un roman sau o piesă de teatru. Leo Butnaru i-a dedicat un poem pe care l-ar semna, cred, fericit, oricare poet român important, de la Gellu Naum la Lucian Vasiliu... Și de la "Hypatia" înainte, câte alte poeme excelente cuprinde această carte!... Un frate mai tânăr, Leo Butnaru, și alții că el, puri și devotați, se scufundă „într-o
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
la 1827. Pictură murala acoperă întreaga suprafață interioară a bisericii, în altar, naos și pronaos. Ansamblul picturii murale, remarcat de istoricul de artă Anca Pop-Bratu pentru bogăția programului iconografic, complexitatea rezolvărilor compoziționale și varietatea decorativă, nu este nici datat nici semnat. Anca Pop-Bratu a atribuit lucrarea pictorului itinerant de biserici maramureșean Alexandru Ponehalschi, al cărui stil caracteristic se poate distinge din alte ansambluri murale semnate în Călinești Căeni (1754), Sârbi Susani (1760), Budești Susani (1760), Berbești (1769), Desești (1780). Ea a
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
Pop-Bratu pentru bogăția programului iconografic, complexitatea rezolvărilor compoziționale și varietatea decorativă, nu este nici datat nici semnat. Anca Pop-Bratu a atribuit lucrarea pictorului itinerant de biserici maramureșean Alexandru Ponehalschi, al cărui stil caracteristic se poate distinge din alte ansambluri murale semnate în Călinești Căeni (1754), Sârbi Susani (1760), Budești Susani (1760), Berbești (1769), Desești (1780). Ea a forțat însă datarea picturii din Ieud Deal în anul 1782, sprijinindu-se pe o icoană datata ce poate fi atribuită lui Alexandru Ponehalschi. Prin
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
de "Reichskanzler", dar acesta a acceptat numai cu condiția ca titulatura funcției lui să fie aceea de "prim ministru al guvernului". Pe 1 mai, generalul SS Karl Wolff și comandantul Armatei a 10-a germane, generalul Heinrich von Vietinghoff, au semnat cu Aliații occidentali, după negocieri îndelungate, secrete și neautorizate, (care au fost considerate de Uniunea Sovietică o tentativă de semnare a unei păci separate), o înțelegere de capitulare necondiționată a forțelor germane din Italia (2 mai). Bătălia Berlinului s-a
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]
-
totală și necondiționată a tutror forțelor germane. La ora 02:41 a zilei de 7 mai 1945, la sediul Cartierului General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate din Rheims, Franța, șeful OKW - Comandamentul Suprem al Armatei Germane, generalul Alfred Jodl, a semnat documentele capitulării necondiționate a tuturor forțelor germane în fața Aliaților. Acest document includea fraza: "Toate forțele sub controlul german să înceteze operațiunile active la orele 23:01 Ora Europei Centrale (OEC) pe 8 mai 1945." În ziua următoare, generalul Wilhelm Keitel
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]
-
să înceteze operațiunile active la orele 23:01 Ora Europei Centrale (OEC) pe 8 mai 1945." În ziua următoare, generalul Wilhelm Keitel și alți reprezentanți ai OKW-ului au plecat la Berlin și la scurtă vreme după miezul nopții au semnat un document similar, capitulând în mod explicit în fața forțelor sovietice, în prezența generalului Gheorghi Jukov. Ceremonia semnării a avut loc într-o vilă din suburbia răsăriteană a Berlinului. Karlshorst. Clădirea este numită în mod curent "Muzeul germano-rus din Karlshorst". Ora
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]